4,870 matches
-
de lămâie. Patru porții, nu trei, a hotărât Stelian, și pentru Stan, care trebuie să se ivească și el dintr-o clipă în alta. Într-adevăr, Stan n-a întârziat prea mult. Și-au mâncat toți prăjiturile cu ceva din elanul unor copii pofticioși. Era aceeași atmosferă ca la începutul serii trecute: păreau un grup de tineri joviali, fără griji. Victor îl privea discret pe Stelian, măsurându-l: ce diferență uriașă era între cel de aseară, care-l impresionase cu discursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
i-a arătat triumfător fratelui meu revolverul: era bine întreținut, fusese păstrat în vaselină și învelit în cârpe - când l-au curățat, strălucea. Avem și cartușe, zece cartușe. Fratele meu și camaradul lui erau plini de optimism și plini de elan: acum, că dețineau și o armă, se simțeau stăpâni pe situație, nici un obstacol nu le mai bara drumul, puteau să pornească lupta, puteau să ia calea pădurii, să devină partizani. În noaptea aceea Victor i-a scris Monicăi, asigurând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de sens, ilogică, dar și fiindcă asta îl scotea din ale lui: tocmai era scufundat în scrierea unui poem fluviu, un poem ce se profila plin de forță și înnoitor, iar perspectiva de a pleca val-vârtej acasă îi întrerupea munca, elanul, ceea ce era catastrofal în ochii lui. Din pricina acestei intempestive călătorii probabil își va pierde inspirația, va rata acest poem care se contura în mintea lui plin de strălucire, poate chiar o capodoperă. Cine o să-i mai redea vreodată clipa aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
jos, în oraș. Ideea lui mi se pare extraordinară, mă bucur ca un copil ce sunt sau ce eram: -Truman, Truman, ești grozav, ești un prieten formidabil! exclam eu țopăind și sar să-l îmbrățișez pe condor. El îmi temperează elanul: -Să ne păstrăm calmul, îmi cere cu o gravitate care nu-l prinde. Mă ia cu el și mergem în locul unde are cunoștință că se găsesc cadavrele îngerilor înfrânți în luptă. Zărim trupul inert al unei asemenea făpturi sosite din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a ivit îndată și i-a anunțat că fata plecase împreună cu o verișoară a ei să facă plajă la marginea orașului, într-un loc special amenajat, numit Bașcov. Biță și Mircea, desigur, au pornit într-acolo mânați de un subit elan, ignorând căldura care parcă se întețise. La Bașcov însă, nici pomeneală de Mioara, puștiul îi dusese cu preșul. Ba mai mult, așa cum nu se prea întâmpla, țărmul nisipos al Dunării era pustiu la ora aceea - ca și cum vipia îi alungase pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să regăsească astfel nu numai obiecte și acte, ci și sentimente pierdute odată cu măritișul, amintiri frumoase din studenție, iubiri neîmplinite, întrebări cărora nu le dăduse niciodată de capăt, idei și inițiative de care nu se credea în stare. Într-un elan științific greu de bănuit la o femeie care nu se remarcase niciodată prin nimic, doamna Ghiborțea a întors toată casa cu fundu-n sus. Probabil că o bună parte dintre întoarceri anulau puterea ritualică a altora, fiindcă în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
individual cu nevoile societății? Trebuie să ne amintim din nou cum era viața noastră, ce făcea fiecare și ce gînduri avea, ca medic sau În orice altă funcție privind sănătatea publică, Înainte de revoluție. Trebuie să facem aceasta cu un adînc elan critic. Vom stabili astfel că aproape tot ce am gîndit sau simțit În acea epocă trecută trebuie lăsat deoparte și că se cere creată o nouă ființă umană. Dacă fiecare dintre noi e arhitectul propriu pentru această nouă ființă, atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
formării unei lumi noi în care starea materială realizată prin muncă și inteligență devine unitatea de măsură a poziției sociale. Negustorul de stofe se și vede în consiliul de conducere, iar Francisc, înarmat de către bogatul cetățean - tatăl său - participă cu elan la dărâmarea trufașei citadele de pe colina din coasta cetății. Urmează un război de pedepsire declarat de către comuna vecină, orașul Perugia. Francisc este luat prizonier. Timp de un an suportă umilințele, lipsurile și chinurile administrate „trădătorilor”. În anul 1203 este răscumpărat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
frumusețile spiritului. Colina infernului a devenit Colina Paradisului... Spiritul și modul de viață propus de Sf. Francisc prin cele trei ordine a început să pătrundă în societatea medievală asemenea unui ferment; viața spirituală a credincioșilor și-a recăpătat vigoarea și elanul din primele timpuri ale Bisericii creștine; regi și regine, ostași și agricultori, preoți, episcopi și papi erau fericiți să facă parte din Ordinul al III-lea; surorile Sf. Clara deschideau mănăstiri pe tot cuprinsul Europei; frații din Ordinul I, preoți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Și se-mparte-n întregime Unuia sau la mulțime Fără-a rupe Sfântu-i Trup; Căci Isus nu se sfârșește Fie că se împărțește Unuia sau unui grup. Și-l mănâncă inimi sfinte Și chiar cei cu scăzăminte, Dar cu diferit elan; Celor răi va fi spre moarte, Celor buni - scut - ce-o să-i poarte Spre al raiului liman. Deci când Sfântul Trup se frânge, Ori ți se dă Sfântul Sânge, Vezi, creștine, nu te plânge De prezența lui Cristos: Sub a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
s-au lămurit defel față de cum erau cu o săptămână înainte, ba chiar dimpotrivă, căci bănuiesc că tocmai azi se vor decide, eu totuși nu mă las deloc preocupat de ele și vreau să-mi reîncep munca exact cu același elan ca acum două sau trei săptămâni... Cine păstrează are! Păstrasem, alături de alte nenumărate hârtii și hârtiuțe, toate chitanțele mele de plată a taxelor de studiu la Liceul Matei Basarab: 1936-1937; 1937-1938; 1938-1939; 1939-1940... Apoi am fost în Basarabia. Dar, reîntors
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de Zăvoaia, se evidențiau tulburător două piese total diferite, dar având profunde accente înălțătoare, sfâșietoare; prima fiind Treceți batalioane române Carpații, iar cealaltă Când eram pe Ialomița. Interpretarea primei piese se făcea cu atâta forță, energie și duritate, cu atâta elan patriotic, încât dacă ungurii ăștia iredentiști i-ar fi auzit, s-ar fi cutremurat de spaimă; și, de milă, de silă ori de frică, ar fi abandonat cât colo Ardealul ăsta cu ghinioane, dispărând ca iepurii în cele mai ascunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
absolută a funcționării lui impecabile, el adresându-se unui eșalon de muncitori având ca notă caracteristică fundamentală punctualitatea. Sub sigla amintită era desenată o locomotivă din coșul căreia se buluceau rotocoale de fum surprinsă într-un măreț, fantastic și inegalabil elan maratonist pe șinele strălucitoare de oțel, spărgând distanțele și anulând forța gravitațională, asemenea navelor spațiale. O, ce frumos ar fi fost! Din păcate, realitatea este cu totul diferită, insuportabilă și revoltătoare, C.F.R.-ul fiind de multă vreme sinonimul și echivalentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
considerând pe nedrept! că interpretul solicită o bere neavând nici un ban, așa că a ieșit de la tejghea și l-a scos în stradă pe nefericitul interpret, fără prea multe menajamente, care, ambițios și fiind convins de talentul său, a continuat cu elan creator interpretarea, sub ramurile primului salcâm primitor și înțelegător. Acest fiasco nu l-a descurajat. O, repertoriul lui era diversificat, bogat și atractiv! În sat mai era o cârciumă, așa că temerarul nostru ascendent la grațiile Euterpiei a considerat că acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am înțeles pe deplin mesajul noului frățior, în timp ce inima înnebunită de fericire pompa într-un delir amețitor năvalnice valuri de hematii în circuitul sangvin. Cum de nu-mi dădusem seama? Extraordinar! Era atât de simplu! Doamne, Doamne! Și într-un elan de autoapreciere binemeritată, într-un grav acces de ipohondrie, era cât pe ce să mă consider nemuritor asemenea lui Nero, pentru uluitoarea mea descoperire; însă, precum vedeți, n-am făcut-o dintr-un adânc spirit de modestie, eu mulțumindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care erau scrise într-o franceză plină de greșeli dedicații patetice de "înfrățire" între sate etc. Faptul că toate aceste semne ale "românității" au eșuat la lada de gunoi a Emmaus-ului spune mult despre limitele dialogului cultural, dar și ale elanului francofon de la începutul ailor '90. Ocazia ratată de atunci de a redeveni francofoni. Interesant este de observat și că românii se "legitimau" atunci prin Ortodoxie și tradiții. Ce-i drept, Ortodoxie de carte poștală și tradiții de carton presat, dar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am un fel de admirație masochistă pentru el. Pasaj adăugat ulterior, martie 2008: cu o cotă electorală de 30% și circa 100 000 de membri, UDC este cel mai mare și mai influent partid elvețian.) 23 septembrie 2003 Dintr-un elan de generozitate și camaraderie intelectuală, profesorul Georges Nivat mă invită la masa festivă organizată după ce "Les Rencontres internationales de Genève", (prestigiosă întâlnire bienală a unora dintre cele mai strălucite minți ale Europei) au ajuns la final. Tema de anul acesta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mândria cuiva care stabilea un record, dacă tot spuneți că venea din lumea comentariului sportiv. R.P. Exact. Ai ajuns într-un loc unde alții n-au ajuns, în poiana ignoranței boreale. Bun, după ocolul ăsta care ne-a tuns puțin elanul cu privire la viața și viitorul cărții, vă invit să revenim la albia dialogului nostru. Vă întrebasem în ce raporturi vă aflați cu editorii români și cu colegii traducători. A.R. În raporturi foarte bune. În primul rând, am o relație afectivă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ignorăm ceea ce nu se poate? Mai ales că ceea ce nu se poate e, implicit, la fel de îmbucurător ca tot ce se poate. Dar dracul ne pune să nu facem mai niciodată explicit, implicitul. Mie, eșecul lui Heyerdahl îmi dă un mare elan în muncă. Lucrez acum la mai multe demonstrații: un studiu prin care dovedesc că vechii polinezieni nu puteau juca baschet cu vechii greci; un studiu prin care arăt irefutabil că Regele Soare nu s-a gândit niciodată să cucerească Polul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca pe doi artiști normali, care azi o nimeresc, mâine plictisesc, poimâine nu mai au nici un haz, iar la sfârșitul vieții nu mai au nimic „de spus”? Nu vine o vreme când ceea ce sacrifici omenește - vremelnice iubiri, trecătoare devotamente, provizorii elanuri, fără importanță în planul artei eterne - se plătește tocmai în planul artei? Nu vine o vreme când o lașitate - rapidă cât cauterizarea unui neg - se transformă într-o tumoare a operei? Dacă mica ticăloșie de azi, dacă porcăria de mâine
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ne-au bătut la cap juma’ de oră”, după expresia contabilului; oricât „tovarășul Vali le explica foarte clar”, ei nu și nu, „se întorceau la locul crimei” - aici le-am făcut un semn spre colțul tavanului - dar contabilul, într-un elan al demnității regăsite, formulă limpede: „Las’ să ne știe poziția!”. M-am uitat în ochii lui Vali, întrebându-l în gând dacă avuseseră probleme cu limba mea; el mă auzi, căci ținu să-mi spună că i-a telefonat chiar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
gâtul unei gâște care trecea prin ogradă, toți râd și își schimbă dispoziția, gata să asculte prelucrarea bolșevicului. Șnițelul acela, grația lui Ilia Ilinski, mișcarea imperceptibilă și apolitică a degetelor cu care lucrase controlorul îmi asigurară - până la București - calmul și elanul necesar unei lungi bolboroseli, ceva de genul: îmi dau prea multă importanță, nu știu să mă ridiculizez cum trebuie, sunt un ipocrit de ateu care se roagă numai când se sperie, tot ce mi s-a întâmplat vine din iubirea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ale națiunii noastre nu se putea afla decât Nicolae Ceaușescu, ultimul și cel mai mare dintre eroii patriei, „erou între eroi“, figura spre care converg toate aspirațiile națiunii. Culmea absurdului și a lingușelii o atinge Dan Zamfirescu, care, într-un elan numerologic, leagă nașterea lui Nicolae Ceaușescu de realizarea României Mari. Ctitorul României socialiste s-a născut în anul Marii Uniri, țara și conducătorul având aceeași vârstă. Îi este dat celui de-o vârstă cu țara să ducă România pe calea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care a avut loc în vara trecută la Mangalia. Rezultat al politicii culturale din acești ani a partidului, mișcării teatrale i s-au creat condiții optime de manifestare. (Radio București, 22 ianuarie 1984) „În atmosfera de avânt constructiv și de elan creator specifică «Epocii Nicolae Ceaușescu», de îmbogățire a vieții pe plan material și spiritual, acum când trăim apropiata aniversare a 65 de ani de la crearea PCR, literatura și arta, așadar și teatrul, sunt chemate să se implice și mai profund
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
securități și al unei ritmicități creatoare, unică de-a lungul istoriei noastre.“ (Contemporanul, 26 ianuarie 1973) „Prin forța însuflețită a cuvântului, precum și prin omniprezența pe toate tărâmurile muncii, dând exemplul unei neistovite activități și mobilizând întreaga națiune într-un grandios elan creator, secretarul general al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, se înscrie printre marii animatori ai popoarelor din toate vremurile.“ (România literară, 26 ianuarie 1978) „Omul nou, o știm, nu apare spontan, noul nu e un vaccin sau o vocație, ci o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]