4,879 matches
-
bîntuite de intimism și angoase, de concepții și viziuni tulburi, cenușii, necaracteristice celor ce se pregătesc În școli pentru a deveni schimbul de mîine”. E-hei, oftăm noi, dacă ar mai trăi cenzorul Andrei și ar auzi la televizor că elevele anului 2013 de 13-15 ani fac sex ca să-și păstreze suplu și elastic abdomenul, s-ar oferi singur și de bunăvoie să bată la poarta balamucului! Tot pe aici și-a găsit locul și o altă remarcă acidă ce-i
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Școala primară și Liceul de Fete al Societății Ortodoxe Române, pe care îl absolvă în 1928. În toamna aceluiași an se înscrie și urmează Cursul de declamație al profesoarei Agatha Bârsescu, la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași (1928-1932). Fiind eleva preferată a Agathei Bârsescu, Ion Sava a adus-o în Teatrul Național Vasile Alecsandri Iași, în 1929. A impresionat de la început prin interpretări profunde și enigmatice. Timp de zece ani, cât a rămas la Iași, a jucat peste patruzeci de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
George Popa a întruchipat profesionistul împătimit total și irevocabil de scenă. A format cu mult talent pedagogic mulți tineri și i-a îndreptat spre profesiunea de artist liric. Soprana Elena Moșuc, astăzi solistă a Operei din Zürich, i-a fost elevă. George Popa a avut bucuria unei lungi cariere, de peste patru decenii și jumătate. Ultima sa reprezentație a avut loc cu trei luni înainte de a trece în lumea umbrelor: Vraja Operetei, în care a dansat step, interpretând un moment din opereta
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
greu un trai de pe urma turiștilor. Stau în casa unei familii sărace și fac cursuri în fiecare zi, dimineață și dupa-amiază. Jose, profesorul de spaniolă, are o pasiune pentru limbile latine și este fascinat de ideea că are o româncă drept elevă. Știe mai mult decât mine despre originea limbii române și repetă încântat cuvinte pe care i le rostesc în românește, găsind echivalentul în latină și căutându-l pe cel în spaniolă. Lecțiile devin universale și Jose face tot ce poate
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cît de fragilă !, oh, cît de prețioasă ! (scuze pentru versuri, dar cred că se potrivesc), e singura pe care o cunoaște realizatoarea n-a ieșit niciodată din ea. De la un punct încolo, Marie Antoinette arată și sună ca reveria unei eleve pretențioase care leagănă pe genunchi manualul de istorie deschis la capitolul despre eroina ei preferată, în timp ce ascultă muzica ei preferată. Problema mea cu genul ăsta de reverie nu e că stă în calea oricărei prospectări istorice sau psihologice (deși stă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ducă la o bătălie culminantă. în film există și înfrîngerea pe care o suferă François (creată de realizatori prin combinarea mai multor mici înfrîngeri din roman : renunțarea la lupta cu un elev-problemă prin susținerea exmatriculării sale și insultarea a două eleve care apoi îi cer socoteală în numele ideii de dreptate în care el le-a educat) e suficient de dramatică încît să arunce îndoiala asupra unui model educațional clădit pe cele mai bune principii și aplicat de oamenii cei mai buni
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
auzit și din satele vecine Pungeștiului. Astfel începu prima parte a unei zile ce va rămâne, cel puțin pentru mine, o amintire de neuitat. Atât spațiul destinat bărbaților cât și cel destinat femeilor, iar în mijloc grupurile de elevi și eleve cu profesorii lor, erau pline cât puteau să încapă în întreaga biserică, inclusiv scara ce ducea spre cafas, unde corul condus de dirijorul Constantin Talmaciu își executa programul. Preotul Mironescu s-a îmbrăcat în cele mai frumoase și strălucitoare odăjdii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și aprecieri pe măsură. Toate ne mergeau din plin! Traiul cotidian era ieftin, aer curat și sănătos aveam de la codrul din marginea satului. Eram tineri, sănătoși, aveam un copil care se dezvolta armonios și promitea mult pentru propriul viitor! Era eleva mea, sprintenă la minte și la jocurile copilărești și, mai ales, citea, savura cărțile... precum eu cu ani în urmă... Câtă deosebire de situația din anul anterior când nedreptățiți am poposit în acest loc, ostracizați, aproape alungați din propriul sat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fi fost ca acum, cu intervenții de acest gen, eu, candidatul de atunci, n-aș fi fost admis și astăzi, n-aș mai fi profesor examinator, ci undeva la sapă, ori la plug. Delegatul cu lista n-a mai insistat, eleva în cauză a rămas pe lista admișilor și a transmis felicitări profesoarei care o pregătise. Un alt caz: la liceul de la F.R.B., un fapt și mai și! Un candidat la admitere în clasa a IX-a îmi vorbește de parcă ar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de școală, fata și-a înghițit limba... M-am retras cu ea în camera neîncălzită și „la rece”, am discutat mai bine de o oră, făcând-o să depășească acest moment dificil din viața ei. Și-a reluat preocupările de elevă, am ajutat o cu sfaturi și cărți, ba chiar am pus o vorbă bună pe ici-colo și, astfel, fata termină liceul, mai să fie admisă și la facultate. Ulterior, își caută un loc de muncă, se califică drept telefonistă, apoi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fel de capital sentimental. Probabil că eram și prea pretențios și le tratam ca pe niște gâsculițe, bune doar de "jumulit". Când eram prin anul întâi de facultate, mi-a căzut privirea pe o colegă a surorei mele mai mici, elevă la Liceul "Oltea Doamna", pe atunci pepiniera de frumuseți a urbei. Când am văzut-o prima oară avea 15-16 ani și în drum de la școală spre casă, se oprea cu sora pe la poarta noastră să mai sporovăiască. Deși încă "necoaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și pe la noi, cu aspirină, antinevralgic, ceaiuri și "frecții la piciorul de lemn" fiind cu totul contraproductive în viziunea lor.) Am observat că în acest domeniu, al creșterii natalității, scopul scuză mijloacele, fiind permis aproape orice: dacă la noi o elevă de liceu rămânea gravidă, era supusă oprobriului familiei, colegilor, cadrelor didactice etc., fiind în pericol chiar de a fi exmatriculată, în RDG respectiva elevă devenea "eroină", era în centrul atenției, în ultimele luni profesorii veneau la ea acasă pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acest domeniu, al creșterii natalității, scopul scuză mijloacele, fiind permis aproape orice: dacă la noi o elevă de liceu rămânea gravidă, era supusă oprobriului familiei, colegilor, cadrelor didactice etc., fiind în pericol chiar de a fi exmatriculată, în RDG respectiva elevă devenea "eroină", era în centrul atenției, în ultimele luni profesorii veneau la ea acasă pentru a nu întrerupe studiile, iar nou-născutul primea din partea școlii tot trusoul și obiectele necesare, de la pamperși la cărucior. Pe baza anticului principiu de a da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În memoriile sale descrie, în principal, năzuințele Basarabiei de a se desprinde de ocupantul sovietic, acestea fiind o cronică fidelă a unei epoci din istoria zbuciumată a Basarabiei. Amintirea ei a rămas mereu vie în sufletele zecilor de promoții de eleve de la Școala Eparhială. Au trecut peste 60 ani de la primul refugiu al basarabenilor și astăzi încă, în fiecare an, la 21 noiembrie, de hramul capelei Școlii Eparhiale din București, la biserica Precupeții Noi, se mai adună din fostele eleve de la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
de eleve de la Școala Eparhială. Au trecut peste 60 ani de la primul refugiu al basarabenilor și astăzi încă, în fiecare an, la 21 noiembrie, de hramul capelei Școlii Eparhiale din București, la biserica Precupeții Noi, se mai adună din fostele eleve de la Chișinău, evocând istoria Basarabiei și omagiind pe luptătoarea și distinsa directoare Dr. Elena Alistar. Scrierile lăsate înfățișează, în modul cel mai veridic, una din cele mai impresionante etape din istoria Basarabiei: „Mișcarea națională în Basarabia” (1930ă, „Amintiri din anul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
un sfert de veac. Născută la 8 octombrie 1929, în comuna Mărculești, județul Soroca, a făcut școala primară în satul natal până în 1939, când s-a mutat cu părinții la București, unde a finalizat aceste cursuri. În 1941 a devenit elevă la Școala Normală Mihail Sturdza din Iași pe care, cu unele întreruperi din cauza războiului, a terminat-o în 1949. După absolvirea școlii normale a fost încadrată ca învățătoare la Școala primară din satul Clopedia, județul Timiș, unde a lucrat doar
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Nina Poeată este inițiatorul școlii de Calculatoare din Iași și autoare a primului manual din domeniu în limba română. S-a născut la 25 mai 1928, în satul Ghermănești, comuna Goginești din jud. Orhei, Basarabia. În perioada 1936-1944 a fost elevă la Școala primară nr. 4 Bălți, iar apoi la Liceul teoretic de fete Domnița Ileana din aceeași localitate. A absolvit, în iunie 1947, Școala Centrală de Fete din București, cu diplomă de bacalaureat. În același an a fost admisă pe
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
teren pentru însușirea unor tehnici noi de laborator. Din anul 1968 a devenit coordonatorul colectivului de virusologie din Institutul de Sănătate Publică Iași, iar în anul 1976 - secretar științific al aceluiași institut, ca recunoaștere a valorii și capacității sale profesionale. Elevă a prof.dr. N. Constantinescu, s-a format ca cercetător în spiritul școlii românești de virusologie. Cu o riguroasă probitate științifică, s-a dedicat cu dăruire și pasiune muncii de cercetare, în mod deosebit a hepatitei virale, ca preocupare de bază
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
ziua în care o văzusem pentru prima dată, discutând cu mama condițiile angajării și împroșcându-le cu un dispreț mânios pe „alea”, nu mai rămăsese decât amintirea. * Coapsa colegei lui Jeni... Cum o chema pe acea colegă a soră-mi, elevă în ultimele clase de liceu, cu 2-3 ani mai mare decât mine, nu mai știu, și nici fața nu i-o mai țin minte decât foarte vag. Trecuse pe la noi într-o vizită neprotocolară, sau veniseră de la școală împreună și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ei, înclin să cred că doamna care telefonase atunci ca să vorbească, precum obișnuia, cu prietena ei, moartă de trei săptămâni, fusese fosta profesoara de gimnastică a mamei, la liceul de fete din Bolgrad, cu numai câțiva ani mai mare decât elevele ei. Acum, probabil, nici ea nu se mai află printre cei vii. Încerc să-mi imaginez, cinematografic, o luminos-idilică lecție de gimnastică pe când mama avea 15 ani, iar profesoara ei vreo 18-20. Obțin secvența, o „fixez” și mă încumet s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vreme, să vadă toate acestea și să se mulțumească cu atât, că ne-a văzut, că poate să ne vadă... * În metrou, întorcându-mă într-o după-amiază de la redacție (de la fosta, vechea redacție) observ, destul de aproape de mine, o tânără fată, elevă în clasa a X-a sau poate chiar a IX-a. E minunată! Conversează, de la o anumită distanță, cu o colegă de școală. Gesticulează. Nimic însă, în toată comportarea ei, nu e deplasat, cu atât mai puțin vulgar. Simțind că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
greu voi reuși să evoc prestigioasele sale apariții pe scena ieșeană! Când am cunoscut-o, în 1956, odată cu înființarea Operei de Stat din Iași, era printre puținii care dăduseră de gustul succesului, cuprinși de mirajul scenei. Încă din 1947, ca elevă în ultima clasă a Școlii Normale, a fost distribuită în rolul Ileana din opera La șezătoare de Tiberiu Brediceanu, împreună cu studenții clujeni. Succesul obținut la acest debut și încrederea acordată de profesioniștii de elită ai Clujului au încurajat-o să
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
printre aceștia, prin întreaga ei activitate artistică, în secolul trecut, se înscrie numele sopranei Julieta HalușBorcea! Ca o predestinare, parcă, începutul și sfârșitul vieții ei artistice a stat sub semnul binecuvântării numelui marelui nostru George Enescu. Și iată cum... Ca elevă a Școlii Normale din Piatra-Neamț, urmărind unul din concertele marelui artist, s-a hotărât să-și îndrepte pașii spre artă. Și tocmai în zilele dedicate cinstirii memoriei acestui geniu al românilor (mă refer, desigur, la Festivalul Internațional de muzică George
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pe timpul guvernului Ion Antonescu, care cerea acest lucru. Am mai cunoscut un ofițer aviator, Ivancinco Nicolae, Colea, care avea o verișoară de-o frumusețe rară, dar pe care tatăl n-o lăsa să vorbească mai cu nimeni. Mai erau elevele de școală normală Locvinov Matrona și Smirnov. De asemenea Fenea Carà, elevă de liceu, care îmi făcea scrisori de dragoste și le punea pe fereastră la nenea Ivan. Când veneam acasă, soția lui nenea Ivan îmi spunea, cu înțeles, în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un ofițer aviator, Ivancinco Nicolae, Colea, care avea o verișoară de-o frumusețe rară, dar pe care tatăl n-o lăsa să vorbească mai cu nimeni. Mai erau elevele de școală normală Locvinov Matrona și Smirnov. De asemenea Fenea Carà, elevă de liceu, care îmi făcea scrisori de dragoste și le punea pe fereastră la nenea Ivan. Când veneam acasă, soția lui nenea Ivan îmi spunea, cu înțeles, în limba rusă: Uite iar a venit poșta la fereastră. Fenea era nepoata
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]