5,034 matches
-
-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda o fisură fără ochelari de protecție. Nu avea de gând să se oprească și nici nu va arunca vreo privire în turnătorie, ușa era larg deschisă din cauza dogoarei și emana mirosul de ulei încins, pe care cu trei ani în urmă îl inhala încă. Pe atunci fusese suportabil pentru el, cu toate privațiunile aduse de război. Din cauza ochilor nu a trebuit să presteze serviciul militar, așa că își putea permite o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o drumeție de duminică în munții Jura împreună cu familia, un prânz cu prietenii la Turnul negru. Au existat și momente de iritare, și W. a fost atins doar în treacăt de amintirea fetei de la birou. Era atât de tânără și emana atâta prospețime, cum lui nu-i fusese dat niciodată din cauza orbirii. În apropierea ei simți un neajuns dureros, pe care W. nu-l putea numi nici acum, când, pentru o clipă, asta îl făcu să se oprească, împotriva intenției lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
peste întinderile de iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să-i dăruiască tatei, cu prilejul inaugurării casei, unul cu hotă și cu motor electric, pentru ca mușchiulețul - el recomanda jigot-ul sau pulpa de miel - să se poată rumeni uniform. Deși casa construită din cărămizi refractare, lemn și plăci de beton, emanând un vag aer nordic, era modestă, Erich Hackler - care fusese, bineînțeles, și el invitat și stătea mai retras - a simțit aprecierea prietenilor lui W. față de noua lui casă, lucru pe care nu-l observase la inaugurarea vilei sale. Nici o clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mocca sau paharul bunicului din sticlă de Boemia, care-și aveau locul lor în vitrină. Încăperile mirosind a vopsea și solvenți, cu „osatura“ lor încă despuiată la început, își însușiră nuanțele de culoare calde și moi din lumea mamei, emanau o noblețe discretă care ocupa pe lista priorităților ei intime cel mai înalt rang și acum tolera și ce era prezent, modern. Grădina încă golașă se transformă într-o opulență de verdeață și, deși datorită poziționării casei ea nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
frunzele și păsările din model devenind în grădină copaci și flori adevărate. Covoarele de mătase mă acaparaseră de tot. Erau splendide. Niciodată nu mai văzusem asemenea țesături mari ce reușeau, prin varietatea lor, să transforme un spațiu larg și generos. Emanau un suflu de opulență, pentru că aceste covoare de mătase erau o avere întinsă aici, pe jos, pe care îți puneai pantofii, îți arcuiai pașii și toate zgomotele se estompau. Covoarele de mătase trezeau în mine și un fel de invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
miros de trăsnesc. Ca niște sconcși. Au asimilat cele mai noi forme de război postmodern. Sconcșii sunt niște bioteroriști. Animale postmoderne. Se știe că mirosul joacă la multe viețuitoare un rol foarte important în recunoaștere. De exemplu, fluturele Bombyx care emană un miros extrem de puternic poate fi reperat olfactiv de către perechea sa de la o distanță de peste un kilometru. Metaforic putem să afirmăm că și un aurolac poate fi simțit tot cam de la aceeași distanță. În autobuz, aurolacii devin o naționalitate conclocuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cea mai pestriță adunătură pe care a născut-o vreodată o conjunctură, comuniști, naționaliști, țărăniști, liberali, același căcat care are aceeași origine și indiferent că ne este băgat pe gît cu etichete occidentale sau autohtone, se simte de la distanță că emană o putoare securistă de care nici de data asta n-o să scăpăm, în pofida acestor așa zise schimbări sau răsturnări de situație. — De parcă v-ar durea pe voi capul din cauza asta, zice cu tupeu Curistul, voi v-ați comportat întotdeauna ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ați venit și poftiți în casă! Au intrat și au rămas într-o tăcere jenantă. Costăchel era preocupat de gândurile lui... Petrache - mai puțin îndrăzneț - tăcea chitic. În acest timp, inginerul își făcea de lucru cu o oală din care emanau aromele unui vin „Puterea ursului” și cu o farfurie doldora cu pastramă de berbec... Dacă nu sunt plăcinte, să ne mulțumim cu pastramă, că tot îi toamnă - a deschis vorba agronomul, așezând bunătățile în fața lor. Ehei! De când n-am mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca un exemplar drogat de leneș Într-un copac. Mi-am fluturat discul de la Gestapo prin fața ochilor săi apoși. În același timp, i-am aruncat răstit „Gestapoul!“ și, Împingându-l brutal la o parte, am intrat repede În hol. Portarul emana teamă prin toți porii. — Care e apartamentul lui Herr Haupthändler? Dându-și seama că nu era pe cale de a fi arestat și trimis Într-un KZ, portarul se relaxă oarecum: — La etajul 2, apartamentul 5. Dar nu e acasă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
întuneric. O noapte minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se pot pune ei cu voința mea. Am strâns destule batiste și șosete ca să fac o funie. Pereții din cauciuc emană un miros groaznic. Dar acum îmi e bine. Mâine vor citi despre mine la știri: Doamna Mao s-a sinucis prin spânzurare. Ziua de ținut minte va fi 14 mai 1991. Sunt tristă? Nu chiar. Am trăit o viață ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se stingă și să redevină apă. Tot drumul își trece degetele peste cartea lui Mark, o răsfoiește la întâmplare de parcă această mărturie îngropată ar mai putea proroci ce urmează. Cuvintele sunt mai obscure decât cele mai complicate cercetări neurologice. Paginile emană iz de prerie și de o mie de soiuri de ierburi. Citește și recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele de pe margine ale lui Mark, la mâzgălelile disperate de lângă orice pasaj care ar putea duce înainte, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru că voia să evite traficul blocat de navetiști, de vinerea. Am oprit un taxi după ce m-am asigurat că Alfie se simțea bine și că mai avea destulă mâncare pentru weekend. Ed mă pupă cu căldură, dar îl îngrijoră fierbințeala emanată de fața mea. —Jenny, nu arăți prea bine. —E doar o răceală, spusei eu. Mi-am luat o grămadă de medicamente cu mine, deci o să-mi treacă! Dacă chiar nu te simți bine, putem amâna, putem merge în alt weekend
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe canapea și s-a dat la o parte să ne facă loc. Claire s-a așezat lângă mine fără tragere de inimă, țeapănă ca o scândură. Era mică și firavă, cu niște ochi pătrunzători, cu corpul subțire și alungit, emanând energie prin toți porii. Ea și Paul semănau ca frații, dar Paul și-a canalizat energia înspre carieră, în timp ce Claire părea că se consumă singură. Amândoi studiaseră designul de interior, însă Paul o ducea mai bine decât ea, iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
definiție univocă a păpușarului. Într-o confesiune a Paulettei Coquatrix, Întîlnesc descrierea unei scene terifiante : În ultima sa apariție la Olympia, Edith Piaf , bolnavă, cu picioarele umflate ...În pa puci ( nu mai suporta altă Încălțăminte!), cînta sfîșietor, dar showul ei emana un parfum funest. Jumătate din public, vai!, venise să urmărească progresia bolii ei! „Ei veniseră la music-hall așa cum te duci la arene, să-l vezi pe toreador sfîșiat de taur”. Brrr!... Ca un imbold pentru continuarea jurnalului meu, găsesc În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
energie, caracter și timp, din partea tuturor!“ — OK, face Maimuța în taxi, de ce ești bosumflat, Max? — Nu-s. Nu-ți place cum arăt. — Ridicol. — Șofer, la Peck and Peck. — Gura. La Vila Gracie, șofer. — Mă iradiezi, Alex, cu emanațiile tale otrăvitoare. — Eman un căcat. Am zis că n-am nimic. — Ai ochii ăia negri ca Hebe, omule, care spun totul. Tutti! — Liniștește-te, Maimuțo. — Ba tu să te liniștești. — Eu sunt liniștit. Dar hotărârea mea bărbătească de a nu-mi pierde cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și am obținut vindecări. Curățenia corporală este o necesitate pentru menținerea sănătății și este primul indiciu al unui om, cât de cât civilizat. Înlocuirea spălării corpului cu utilizarea substanțelor mirositoare (deodorante și parfumuri) este o greșeală dăunătoare sănătății. Corpul uman emană un miros neplăcut, după consumarea alimentelor grele și în exces (carne, alcool, etc.), la suprasolicitări, la eforturi fizice, care depășesc rezistența organismului și la temperatura prea ridicată a mediului exterior. Mirosul neplăcut se îndepărtează prin spălare și prin dozarea efortului
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și cheful de harță, să se elibereze și să fugă cât mai departe, ascunzându-se în blugii negri soioși și hărtăniți și-n cămașa cărămizie antijeg, care flutura pe el ca pe o sperietoare de ciori. Statura lui atletică, întrucâtva, emana o duhoare irespirabilă, de ocnă, și căpățâna rasă, colțuroasă, și obrazul supt, cenușiu, ciugulit de vărsat, îl fac pe celălalt să clipească des, frământându-și pumnii în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de dispărut, a dispărut de mult. Dispăruse. Nu mai putea fi nici atins și nici văzut. Carnea și sângele lui, oasele, tendoanele se amestecaseră-n dogoarea strânsă și tasată peste zi în plăcile de beton ale cuibușorului lor, care noaptea emana damfuri încinse de pucioasă. Iadul pe care-l cutreierăm mână-n mână, dragostea mea, suntem niște umbre. Suntem tot mai străini în orașul ăsta în care ne-am pomenit însetați și potolindu-ne setea cu apă de canalizare, iar stomacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în discuție, Smaranda privește stăruitor chipul lui Marius. Încearcă să regăsească pe fața locotenentului Rădulescu trăsăturile tânărului cunoscut și iubit de ea care plecase la chemarea patriei să lupte în stepele calmuce. Slăbise, devenise mai suplu și o vigoare deosebită emana din toate mișcările lui. Pielea feței, altădată albă, își modificase culoarea într-un arămiu închis, așa cum se întâmplă blonzilor care petrec mult timp în aer liber, curbura molatică a bărbiei se asprise, iar ochii albaștri, pierduți între cearcăne, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca să nu dea frâu curiozității, în limitele bunei cuviințe. Întreaga înfățișare a bărbatului trecut binișor peste vârsta de cincizeci de ani, umerii largi, pieptul puternic, fruntea înaltă, parcă și mai lată datorită începutului discret de chelie, conturul sever al bărbiei, emană autoritatea unui ofițer obișnuit să comande și să fie ascultat. Mulți ani atașat militar pe la diferite ambasade ale României în străinătate, dovedise calitățile unui fin observator a vieții politice internaționale, de multe ori analizele lui fiind infinit mai profunde decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scurt timp la un spital, altfel nu are nici o șansă. Se întoarce după Felix. Îl găsește la câțiva metri depărtare, în câmp, acolo unde fusese aruncat de suflul exploziei. Stă rezemat în cot și morfolește liniștit un fir de iarbă. Emană un calm atât de imperturbabil încât dacă nu ar fi sângele care-i șiroiește pe față din cauza frunții zdrelite, ai putea să ți-l închipui cu un pahar de șampanie în mâna la un picnic liniștit. Zâmbește larg, arătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vând dolari. Merg și lirele englezești. "Fără mărci, te ștergi la cur cu ele." Pătrund în gangul care duce către curtea din spate. Un iz puternic de vomă și mortar îmbibat cu urină le izbește violent nările. Printre tomberoanele pline, emanând mirosul unei degradări avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează gardul și aproape în pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată a clădirii, oprindu-se lângă o ușă scundă. Manfred scoate din buzunar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu este timpul pentru acțiuni pripite sau prost gândite. Minutele așteptării încordate se scurg greoi, însoțite de palpitațiile date de certitudinea că undeva, în apropiere, se află un pericol la fel de mortal precum o viperă înfuriată. Mirosul cadavrelor intrate în putrefacție, emană parcă din fiecare cărămidă a ruinelor din jur. În fața lor, turnul zvelt și prelung al clopotniței se ridică asemeni unui uriaș deget către cer. Bâzâitul unui avion care survolează orașul la joasă înălțime face pe toți să ridice capul sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
epuizat și absent, un bărbat cu coif de jurnal lucrează lângă altul țepos ca un arici. Un lucrător se zorește inutil și gălăgios, dispare îndelung și revine cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană un iz tare, bărbătesc, de băutură înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare neutră. Cu bluza plesnită pe sâni, o țigancă frumoasă fumează îndrăzneț. îl ațâță pe un tânăr prostănac, cu bube roșii, care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]