4,425 matches
-
înv]ț]turile lui Iisus s-au transmis pe cale oral], iar mai tarziu, au fost incluse în cele patru Evanghelii, a c]ror form] de prezentare este diferit]. Evanghelia dup] Marcu deține primatul cronologic, ea fiind scris] în jurul anului 64. Epistolele Sfanțului Apostol Pavel c]tre diverse comunit]ți creștine, întemeiate de el, au fost scrise înaintea Evangheliei dup] Marcu. Aceste epistole prezint] atât aspecte de etic] și de credinț] creștin], cât și soluții date de Pavel diverselor probleme de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]ror form] de prezentare este diferit]. Evanghelia dup] Marcu deține primatul cronologic, ea fiind scris] în jurul anului 64. Epistolele Sfanțului Apostol Pavel c]tre diverse comunit]ți creștine, întemeiate de el, au fost scrise înaintea Evangheliei dup] Marcu. Aceste epistole prezint] atât aspecte de etic] și de credinț] creștin], cât și soluții date de Pavel diverselor probleme de ordin etic ap]rute în viață comunit]ților respective. A fost nevoie de trei sau patru secole pentru că Biserică s] stabileasc] definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de ce acționeaz] greșit, în situația în care procedeaz] în felul acesta. Rezultatul depinde de lucrul f]cut, iar motivul nu are nici o important]”. Pe un ton binevoitor, Sfanțul Apostol Pavel pare a avea aceeași p]rere în primul capitol din Epistola c]tre Filipeni. El spune c] unii Îl propov]duiesc pe Hristos din invidie, dar, în același timp, se bucur] de faptul c] Hristos este propov]duit. Totuși, nu ar fi susținut, întocmai ca Butler, c] „motivul nu are nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cei care ne iubesc, afirmând c] acest lucru nu este deloc extraordinar, „Oare p]gânii nu fac la fel?” (Maț. 5,47). El merge dincolo de sfera pretențiilor, a drepturilor și a obligațiilor, dup] cum spune clar Sfanțul Apostol Pavel în Epistola c]tre Români (13,8): „S] nu datorați nim]nui nimic, decat s] v] iubiți unii pe alții”. Iisus îndeamn] la a avea un anumit fler, o cutezanț] creativ] în momentele decisive ale vieții. Se poate crede c] accentul pus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Iisus const] într-un r]spuns de bucurie adus generoasei gratii divine. „F]r] plat] ați primit, f]r] palt] s] dați” (Maț. 10,8). Împ]r]ția lui Dumnezeu, așa cum este prezentat] în primele trei evanghelii, este considerat] în epistolele Sfanțului Apostol Pavel că noua viat] intru Hristos, pe care o percepea că pe o experient] colectiv]. O exprimare tipic] este: „Noi, care suntem mulți, alc]tuim un singur trup în Hristos” (Rom. 12,5). „Legea lui Hristos” este Însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]rui cet]țean era mândru s] fie și c]ruia era îndrept]țiț s]-i fie recunosc]tor. Abolirea sclaviei nu ocup] un loc în analiza să, deși el indic] modul în care creștinii pot transcende structurile acesteia (vezi Epistola c]tre Filimon). Pe scurt, în virtutea credinței sale în Împ]r]ția lui Hristos, el a oferit oamenilor ap]sați de teama schimb]rii, cu o soart] guvernat] de planete, o sigurant] a prezentului și o speranț] în viitor. Problemă
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unor referiri la p]câte ce nu pot fi iertate. Nu știm care era „p]catul de moarte” de la 1 Ioan 5,16 (poate apostazia), ins] ni se interzice s] ne rug]m pentru cei care îl s]vârșesc. În Epistola c]tre Evrei exist] trei referiri la p]câte ce nu pot fi iertate (6,4-6; 10,26-31; 12,16), în timp ce Revelația nu consider] deloc c] cei care sufer] pedepsele însp]imânt]toare din viziunile lui Ioan se vor c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și a locurilor comune obscure, cât și din bucuria/nevoia de a fantaza. Unele texte sunt de proveniență bogumilică, dar au fost integrate într-un imaginar mai relaxat ideologic, pe alocuri chiar mai puțin conformist față de canon. În legendele și epistolele apocrife (Căderea îngerilor; Cuvânt despre viața și moartea lui Avram; Legenda despre Adam și Eva, despre Moise, Solomon, Ieremia, Cuvânt despre lemnul crucii etc.), în Evangheliile lui Iacob și Nicodim (toate aceastea cu privire la Vechiul și Noul Testament), în amulete și în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
magna, București, 1972; Metafora poetică, București, 1975; Desen în galben, Timișoara, 1978; Embleme ale realității, București, 1978; Arhitectura visului, Timișoara, 1982; Culegătorul de alge, Timișoara, 1985; Dodoacă și Biciușcă, Timișoara, 1986; Castelul de calcar, București, 1988; Căsuța fermecată, Iași, 1989; Epistole, Cluj-Napoca, 1990; Cărarea din insulă, Timișoara, 1991; Psalmii în versuri, Timișoara, 1993; Cronică, Timișoara, 1993; Piticul arămiu, Timișoara, 1995; Abaddon, Timișoara, 1995; Ecclesiastul în versuri, Timișoara, 1997; Pildele în versuri, Timișoara, 1998; Poezii despre și pentru Raluca, Timișoara, 1998; Scrisori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
în tăcerea sufletului nostru”; valoarea muzicii nu este afectată chiar dacă „nu cunoaștem semnificația cuvintelor”, deoarece sunetul este sfințit de intenția spiritului. Motivul interiorității cântecului sacru este reluat de alți părinți ai bisericii. Sf. Ieronim (347-420 d.Cr.), în comentariul său asupra Epistolei Sf. Paul către efeseni, afirmă că „noi ar trebui să-i mulțumim Domnului cântând melodii mai degrabă cu inima decât cu vocea”. Această ideea trimite cu gândul la curentul pitagoreic, unde cântecul silențios poate să se apropie sau să se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
chibzuit de folositor să se trudească împreună cu noi pentru emanciparea și a excelentului popor moldav aflat sub stăpânirea sa, împreună cu alte popoare creștine ce se găsesc în suferințele barbare, necruțând nici viața, nici fericirea sa, și ne-a supus prin epistolele sale că solicită cu tot pământul și poporul moldav să se supuie Maiestății Noastre Imperiale. Noi, văzând această creștinească râvnă din parte-i, îl primim sub grațioasa noastră apărare și consimțim la articolele ce ne-au propus în chipul următor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în lume să împace pe omul păcătos cu Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu le făgăduiește numele haric de „fii ai lui Dumnezeu”, însoțit, firește, de fericirea vrednică de acest nume. Porunca de a face pace se adresează tuturor, precum citim în epistola către evrei: „ Căutați pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evr. 12, 14). Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. (Matei 5, 10). Cuvântul „dreptate” are și aici înțelesul de
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
de hrană, ci și una de liniște, de siguranță. Primele sentimente de venerație sunt îndreptate către mama sa, iar acestea vor dobândi cu timpul și un conținut supranatural. Copiii gândesc altfel decât adulții, observă altfel originea și finalitatea existenței. În Epistola către Corinteni, Sf. Ap. Pavel spune: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului” (I Corinteni 13, 11). Acesta își lărgește spectrul
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Sunt reunite, astfel, epitafuri - celebre rămân „elegiile” compuse în 1536 la moartea prietenului Erasm și a fratelui Matei, influențate, ca ton, de Tristele lui Ovidiu -, compoziții ocazionale, distihuri către amici, câteva satire și epigrame. O vastă corespondență (de peste șase sute de epistole), purtată cu personalități politice, diplomatice, ecleziastice și culturale din epocă, este spațiul de comunicare, într-o latină concisă și elegantă, a noutăților științifice și a problemelor din viața publică. Prețioase sunt, mai ales, cele 29 de scrisori adresate lui Erasm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
folositoare de suflet, cuv. 2, cap. 1, în Filocalia..., vol. IX, p. 497) „Credința este mama noastră a tuturora, când îi urmează nădejdea și-i premerge dragostea de Dumnezeu și de Hristos și dragostea de aproapele”. (Sf. Policarp al Smirnei, Epistola către filipeni, cap. III, 3, în PSB, vol. 1, p. 250-251) „Tuturor întreprinderilor să le premeargă credința în Dumnezeu și să urmeze (însoțească) optimismul, așa încât cu credința să întărim puterea sufletului și cu optimismul să fim bine dispuși pentru faptele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lui Dumnezeu”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, cartea a VI-a, cap. V, 1, în PSB, vol. 57, p. 837) „... am fost învățați să ne folosim de dreapta credință spre cea mai bună viețuire”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 95) „Da, atunci mai cu seamă crezi, când nu cauți să afli pricina celor ce ți se poruncesc, ci simplu împlinești poruncile”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
iar când este tăria noastră, este slăbiciune”. (Fericitul Augustin, Confessiones − Mărturisiri, cartea a IV-a, XVI, (31), în PSB, vol. 64, p. 115) „... Cel ce le-a făcut și le susține toate numai cu înclinarea voinței Lui”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 68) „Cum lucrează El dar? El conduce și păstrează lucrurile Sale prin providența Sa. Atunci când vedeți ridicarea soarelui, mersul lunii, izvoarele, fântânile, fluviile, ploile și mișcările naturii, fie în semințe, fie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o altă greutate asupra lui, pe când dacă cerul ar fi pus pe ape, iată și o altă nedumerire. În adevăr că nedumerirea aceasta încetează din moment ce noi vom vedea aici rezultatul proniei divine”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia XIX, p. 184-185) „Și dacă o corabie care are puțini corăbieri și călători, nici o stadie nu poate merge fără cel ce o cârmuiește, cu mult mai mult lumea aceasta atât de mare, care are în ea atâtea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Fiul, prin aceasta noi nu îndepărtăm pe Tatăl de la numele de Domn, după cum este Domn și Fiul, tot așa nu îndepărtăm nici pe Fiul de la numele de Dumnezeu, după cum Dumnezeu este Tatăl”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XX, p. 204) „Și a sfătuit Domnul Dumnezeu pe Adam (Fac. 2, 16). Iată că și aici Scriptura folosește aceleași cuvinte ca mai sus: Domnul Dumnezeu, pentru ca prin repetarea acestor cuvinte să primim o învățătură precisă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
așa, pe când în cazul lui Dumnezeu, Cel nemuritor, lucrurile stau cu totul altfel. Așadar, nici nu trebuie să tăgăduim nașterea dumnezeiască, dar când contemplăm pe Dumnezeu nu trebuie nici să ne întinăm cugetul cu noțiuni materiale”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 52, III, în PSB, vol. 12, p. 218) „... Fiul, Cel Unul-Născut; născut din Tatăl, Dumnezeu adevărat, desăvârșit din Cel desăvârșit; Icoana cea vie, Care reflectă în El pe Tatăl întreg ... ”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 105, în PSB, vol. 12
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
materiale”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 52, III, în PSB, vol. 12, p. 218) „... Fiul, Cel Unul-Născut; născut din Tatăl, Dumnezeu adevărat, desăvârșit din Cel desăvârșit; Icoana cea vie, Care reflectă în El pe Tatăl întreg ... ”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 105, în PSB, vol. 12, p. 286) 32 „Ci (Fiul - n.a.) e Născutul lui Dumnezeu și, fiind propriu lui Dumnezeu Celui ce există pururea, există din eternitate. Căci e propriu oamenilor a naște în timp din cauza nedesăvârșirii firii; și e
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe când al lui Dumnezeu e necreat. Din acest punct de vedere e diferit ca înțeles de Cuvântul lui Dumnezeu. (n. s. 98, p. 272) 33 „... Ființa Tatălui este fără început și rădăcină și izvor al Fiului”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola despre sinoadele ce s-au ținut la Rimini, în Italia și la Seleucia, în Isauria, XLV, în PSB, vol. 16, p. 159) „Tatăl, principiul tuturora, cauza existenței existențelor, rădăcina a tot ce este viu. Din El a ieșit izvorul vieții
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
54) „... Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat ...” „După ce au spus Lumină din Lumină și ... au mărturisit că Fiul e născut, iar nu făcut din substanța ori din ființa Tatălui, ei (Părinții Sinodului de la Niceea) ... ”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 52, II, în PSB, vol. 12, p. 217) „... noi recunoaștem că Fiul Cel Unul-Născut e de aceeași ființă cu Tatăl, dar nu și cum ființa s-ar fi împărțit în două (Doamne ferește!), căci nu acesta a fost gândul acelui sinod
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Dumnezeu, ci susțineau doar că ceea ce este Tatăl ca ființă, același lucru trebuie atribuit și Fiului. Acest lucru este ceea ce ne-au dat ei să înțelegem atunci când s-au folosit de cuvintele Lumină din Lumină”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 226, III, în PSB, vol. 12, p. 470) „... El este chiar lumina care se revarsă de sus, din dumnezeirea cea veșnică și fără început”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Cuvântare, Prolog, 6, în PSB, vol. 14
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
contra riilor, ori sunt în stare să primească aceste contrarii. Or, Fiul e dreptatea însăși și e nematerial. Deci Fiul nu-i o creatură, iar dacă nu-i una dintre acelea, atunci e deoființă cu Tatăl”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 8, IX, în PSB, vol. 12, p. 139) „După cum nu-i cu putință ca cineva să-și închipuie c-ar exista vreo deosebire între lumină și lumină, între adevăr și adevăr, tot așa nu se poate concepe deosebire între
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]