4,858 matches
-
sud, în Munții Regina Maud (peste 2000 m), care sunt de fapt o prelungire a lanțului Transantarctic. Insulele antarctico-neozeelandeze de pe coasta de vest sunt de origine vulcanică, aici existând vulcani activi precum Erebus (3794 m altitudine) sau Terror. Pe coasta estică, insulele sunt muntoase (asemeni celor din vest), dar au altitudini mai reduse. Între lanțurile Transantarcticilor are loc un fenomen neobișnuit pentru Antarctica: Văile uscate. Acestea sunt: Valea Pearse, Valea Wright, Valea Victoria și Valea Taylor. Ele se caracterizează prin temperaturi
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
Pundjabul a fost chiar colonizat de către cinci triburi yuet chi. Imperiul Kușan a atins apogeul sub Kanișka cel Mare; în timpul acestuia sunt continuate campaniile din India, iar în urma unui lung război este cucerit Turkestanul de la chinezi. Sub presiunea altor triburi estice imperiul kușan a slăbit și spre sfârșitul secolului II a dispărut. Imperiul Kușan a fost ultima afirmare politico-miltară de anvergură al triburilor Yuezhi, europoizii care timp de aproape un mileniu și jumătate au influențat civilizația, cultura și istoria Asiei centrale
Yuezhi () [Corola-website/Science/315015_a_316344]
-
Anzi, în estul Americii de Sud. Demarcația nordică a arealului de răspândire o reprezintă statele Venezuela și Columbia, în care pasărea este întâlnită foarte rar. Spre sud, arealul include și regiuni muntoase ale unor țări ca Ecuador, Peru, Chile, Bolivia și perimetrul estic al Argentinei, până la Țara de Foc. În partea nordică a arealului condorii viețuiesc doar la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului ei populează și arii joase — poalele munților și podișuri. La începutul secolului al XIX-lea
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului ei populează și arii joase — poalele munților și podișuri. La începutul secolului al XIX-lea condorul putea fi întâlnit în întregul lanț muntos al Americii Latine, începând cu partea estică a Venezuelei și terminând cu extremitatea sudică a continentului, însă în ultimul timp populația acestei specii a cunoscut o diminuare cauzată de activitățiile economice. Relieful arealului de răspândire include atât vârfuri alpine, cât și podișuri relativ întinse, locuri propice pentru
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
de cel putin 55 de milioane de ani. După extincția Cretacic-Terțiară, dispariția dinozaurilor, clima umedă a permis pădurii tropicale să se răspândească pe întregul continent. În perioada Eocenului, se crede că bazinul Amazonului a fost împărțit în două. Apă din partea estică se varsă spre Atlantic, în timp ce în partea vestică, apa curgea spre Pacific prin Bazinul Amazonian. Este cunoscut faptul că s-au produs schimbări semnificante în Pădurea Amazoniana în ultimii 21.000 de ani datorită glaciațiunii și apoi a deglaciațiunii. Datele
Pădurea Amazoniană () [Corola-website/Science/315118_a_316447]
-
conațional George Enescu și numeroase alte prelucrări. Formează în țară ansamblul de jazz Jancsi Kőrössy Trio (Kőrössy - pian, Johnny Răducanu - contrabas, Bob Iosifescu - baterie). De-a lungul anilor 1960, s-a bucurat de o largă apreciere în țări ale Blocului estic, mai ales în Ungaria, Cehoslovacia și Polonia. În 1969 se stabilește în Statele Unite ale Americii, la Atlanta. Drept consecință, în România comunistă, numele muzicianului a fost dat uitării (nu figurează în "Dicționarul de jazz" de Mihai Berindei, din 1976). În
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
ele pleacă balenele tinere, masculii adulți, femelele neînsărcinate și, în sfârșit, femelele gravide. La sfârșitul iernii migrația are loc în aceeași ordine, dar în sens opus. Totuși, nu toate balenele cu cocoașă migrează sezonier. De exemplu, în 1995, la țărmul estic al au rămas să ierneze câteva femele. În oceanul planetar au fost definite 3 populații izolate mari și 9-10 grupuri separate de balene cu cocoașă. Cu toate acestea, specia "Megaptera novaeangliae" nu a fost divizată în subspecii. În Atlanticul de
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
periglaciar aflat în Munții Siriului, la o altitudine de , în apropierea localității Gură Siriului din comuna Siriu, județul Buzău, România și se află pe suprafața comunei Chiojdu. Adâncimea să maximă este de . sau Lacul fără Fund se găsește pe partea estică a versantului Mălâia, la altitudinea de , în Munții Siriului. Cele două nume ale acestui lac provin din două legende. I se spune "Lacul Vulturilor" deoarece aici, conform unei legende, consemnata de Alexandru Vlahuță în cartea sa "România pitoreasca", lacul ar
Lacul Vulturilor () [Corola-website/Science/315260_a_316589]
-
Veselia-Bâlca, întâlnit și sub forma Veselia-Balca (în , în , transliterat Vesela Balka) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de Tuzla. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 4 metri, în partea estică a raionului Tatarbunar, pe malul nord-estic al limanului Alibei. Satul s-a format din fuziunea satelor Veselia și Balca, în perioada ocupației sovietice. Satul Veselia a fost fondat în anul 1787 de către țăranii moldoveni fugiți de pe moșiile din Basarabia. Prin
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
Bazarianca (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 10 metri, în partea estică a raionului Tatarbunar, pe malul nord-estic al Limanului Burnas. El se află la o distanță de 23 km sud de satul Culevcea. În apropiere de Bazarianca, se varsă râul Alcalia în Lacul Burnas. Prin Tratatul de pace de la București, semnat
Bazarianca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318518_a_319847]
-
Vesele (în , în , transliterat Vesele) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Bezimenca. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 20 metri, în partea estică a raionului Tatarbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru
Vesele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318519_a_319848]
-
manifesta interesul pentru cucerirea controlului asupra Ucrainei. Tratatul reconfirma prevederile Tratatului de la Andrusovo din 1667. Tratatul consfințea stăpânirea rusă asupra Ucrainei răsăritene, inclusiv asupra orașului Kiev. Rusia urma să plătească Poloniei o despăgubire de 146.000 ruble pentru pierderea jumătătii estice a Ucrainei. Regiunile Siciului Zaporijian, Severiei, orașele Cernigău, Starodub, Smolensk și teritoriile dependente de acestea erau de asemenea cedate către Rusia. În schimb, Polonia păstra controlul asupra Ucrainei occidentale. Ambele părți au căzut de acord să nu semneze un tratat
Tratatul de pace eternă din 1686 () [Corola-website/Science/318781_a_320110]
-
fost „eliminați”, executați sau închiși în deceniul următor. Campania împotriva Bisericii Ucrainene autocefale a culminat cu lichidarea ei î 1930, parohiile rămase după arestarea a numeroși preoți ucraineni fiind supuse direct Patriarhiei Ruse. După încheierea luptelor primei conflagrații mondiale, partea estică a fostei provicii austro-ungare Galiția și o parte a Volâniei, care făcuse parte din Imperiul Rus, a devenit teatru de lupte în timpul războiului polono-sovietic. Ucrainenii considerau că aceste teritorii le aparțin de drept, de vreme ce ei formau majoritatea populației, (cu excepția orașelor
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
hemanatului au fost Cihirin, Baturin și Hluhiv. Hetmenatul a ocupat teritoriile a ceea ce este astăzi Ucraina centrală, plus o zonă de frontieră a Rusiei moderne. Hetmanatul a ocupat regiunile (oblast) ucrainene Cernigău, Poltava, și Sumî (fără colțul de sud-est), teritoriile estice ale regiunlor Kiev și Cerkasî, ca și partea vestică a regiunii Briansk din Rusia. Teritoriul Armatei Zaporijiene s-a bucurat de un anumit grad de autorguvernaer și a avut propria sa administrație. După o serie de campanii militare împotriva polonezilor
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
de km ai coastei Malaga. De asemenea, se extinde, fără limite stabile, în provinciile Granadei și ale Cadizului la ambele capete. Malaga este, mai mult sau mai puțin în centrul coastei provinciei, divizand-o în 2 părți: Coasta del Sol estică și Coasta del Sol vestică. Orașul Malaga este, de asemenea, nodul de comunicare al provinciei. Mergând la est de orașul Malaga, se ajunge la Costă del Sol estică, al cărei centru urban la 12 km de-a lungul drumului, este
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
în centrul coastei provinciei, divizand-o în 2 părți: Coasta del Sol estică și Coasta del Sol vestică. Orașul Malaga este, de asemenea, nodul de comunicare al provinciei. Mergând la est de orașul Malaga, se ajunge la Costă del Sol estică, al cărei centru urban la 12 km de-a lungul drumului, este Rincon de la Victoria, o renumită destinație de vacanță pentru mulți oameni din oraș. Chiar lângă, se află Velez Malaga și Torre de măr, la 35 de km de
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
vizitatori germani ai Costă del Sol. Și Nerja, la 50 de km distanță de Malaga, este cel mai cunoscut resort din regiune și casa faimoasei peșteri Nerja. Costă del Sol vestică este mult mai cunoscută pe plan internationat decât partea estică. Primul oraș care apare din partea vestică a orașului Malaga este Torremolinos, la 15 km distanță. În ordinea următoare, se ajunge la Benalmadena (22 km distanță de oraș), la Fuengirola (27 de km distanță de oraș) , în Mijas (31 de km
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
mării. Are o suprafață de 385 km pătrați și o populație de aproape 600.000 de oameni. Astfel capitala provinciei Malaga este al 6-lea oraș ca mărime din Spania. Regiunea Costă del Sol Axarquia este în punctul cel mai estic al provinciei Malaga și are o suprafață de peste 1000 de km pătrați și o populație de aproximativ 170.000 de oameni. Are 31 de municipii: Alcaucín, Alfarnate, Alfarnatejo, Algarrobo, Almáchar, Árchez, Arenas, Benamargosa, Benamocarra, El Borge, Canillas de Aceituno, Canillas
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
care este însoțită de către stânci impresionante. Mai la este Matalascanas, care deși e mai dezvoltat decât Mazagon, are plaje bune și este la doar câțiva km de intrarea în Parcul Nacional de Donana. În continuare se va fi descrisă partea estică a coastei din provincia Cadiz. De la nord la sud se regăsește o secțiune interesantă a coastei. Se ince la Sanlucar de Barrameda, ce prezintă nisipuri aurii înspre râul Guadalquivir și Parcul National Donana. Mai la sud, în jurul satului Chipiona și
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
e plină cu bolovăni și trunchiuri de copaci căzuți de sus. Din ea la stanga, imediat sub locul în care se coboară, se deschide o fereastră ce duce în sectorul vestic, iar la capătul din dreapta începe galeria ce conduce la sectorul estic, cu galerii puternic ornamentate. Sectorul vestic este constituit în principal din Sală Mare, la care se ajunge prin fereastră de acces din Sală Scării, după care se cobora o diferență de nivel de 3 m în ramonaj, pe concrețiuni. Urmează
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
două capete are nișe mai ridicate. Spre sud se află două galerii distincte ascendente. În capătul nordic apare o altă galerie ascendentă mai puțin ornata, cu multe prăbușiri și cu un aport masiv de argilă roșie. În sfârșit, lângă peretele estic, cel pe unde am ajuns în sală, se află o imensă formațiune stalagmitica cu diametrul de 6 m și înălțimea de 8 m, Capita, care izolează în spatele ei un culoar scurt și o cămăruța extrem de concreționată. Sectorul estic începe din
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
lângă peretele estic, cel pe unde am ajuns în sală, se află o imensă formațiune stalagmitica cu diametrul de 6 m și înălțimea de 8 m, Capita, care izolează în spatele ei un culoar scurt și o cămăruța extrem de concreționată. Sectorul estic începe din Sală Scării, unde în dreapta se află o parte coborâta în care se adună apă sub forma unui lac periodic. Aici se urcă o diferență de nivel de 10 metri pe un planșeu calcitic ce formează podeaua culoarului înălțat
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă și argilo-nisipoasă sunt reprezentate prin formațiuni de vârstă miocenă, cele mai extinse fiind depuse în helvețian. Culmea Pleșului de la extremitatea nordică a depresiunii și unele anticlinale sunt formate din conglomerate cu elemente verzi. La extremitatea estică și sud-estică apar formațiuni deltaice de vârstă sarmatică, iar în vest formațiuni ce aparțin flișului-carpatic. Teritoriul are o suprafață de cca. 175 km și altitudini cuprinse între 320 m și 600 m. Privită în ansamblu, depresiunea subcarpatică Ozana-Topolița are un
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 2.373 (2.274+99), reprezentând 98,14% din populația localității . În prezent, satul are 2.798 locuitori, preponderent români. Situat in partea estică a actualului raion Hliboca (raion înființat la 12 noiembiie 1940, având o suprafață de 673 km2 și constituind 8 la sută din teritoriul regiunii Cernăuți), Stăneștii, fiind odinioară un sat de hotar dintre monarhia habsburgică, Ia care a fost încorporat
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
o figură umană, câte o cifră reprezentând vârste ale omului și câte o inscripție ca de pildă: la 25 de ani, „desfătată e lumea”, la 40 „cine-i ca mine”, la 60, „o lume cum m-am înșelat”. Pe peretele estic sunt pictate, fapt neobișnuit, episoade din Patimi. Sub tavan, de-a lungul unei grinzi, se pot vedea urmele indescifrabile ale unei inscripții. Citită pe la 1900, inscripția menționa că biserica a fost zugrăvită în anul 1697, pe timpul principelui Appafy. În ceea ce privește construirea
Biserica de lemn din Lăpuș () [Corola-website/Science/316312_a_317641]