5,886 matches
-
de motive nu mai sînt reprezentate de luptele exteriorizate ale eroilor miturilor păgîne. Referindu-se la simbolismul "alianței și al rupturii", Profeții Vechiului Testament explică deja clar și prin cuvinte cauzele și efectele banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai puțin abstracte; referindu-se la întregul popor, avertismentele lor se adresează fiecărui individ în parte, pentru ca acesta să nu invoce pervertirea generalizată drept scuză și justificare vanitoasă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trei mari Capadocieni, Vasile era cel practic, Grigorie din Nazianz, vorbitorul și scriitorul, iar Grigorie de Nyssa, gânditorul”{\cîte 5}. Cunoscutul patrolog francez F. Cayré, referindu-se la caracterul Sfanțului Vasile și la darurile cu care Dumnezeu l-a înzestrat, exclama: „trăsătură dominantă a caracterului Sfanțului Vasile pare să fie o «deplinătate armonioasă» a darurilor cu care acesta a fost înzestrat. Biserică s-a bucurat de un număr restrâns de astfel de oameni, atât de desăvârșiți și atât de cumpătați. A
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Scriptură acum pe Dumnezeu, Care cu pricepere Își laudă parte cu parte operele Sale. Dar laudă cuvenită o va aduce și când va sfârși de creat întreaga lume”{\cîte 26}. În același gând, în omilia a IV-a la Hexaemeron, exclama: „Dar pot, oare, ochii mei vedea cu atâta amănunțime frumusețea mării, câtă s-a arătat Celui Ce a făcut-o?”{\cîte 27} Din frumusețea celor văzute, Sfanțul Vasile ne învață să-L deducem pe Cel Prea Frumos și să ne
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
fermitatea poporului român de a-și apăra independența cucerită cu jertfe și proclamată pe câmpul de bătaie cu dușmanul, pe care îl oprise la porțile Europei Centrale. Elocvența cu care a vorbit ministrul de externe a impresionat adunarea. Bismark a exclamat “ La Roumanie a ses homes” . Guvernul român se afla în poziția cea mai critică situat între două puteri arăta T. C. Văcărescu în lucrarea Luptele românilor în răsbelul din 1877 -1878, tipărită în 1886. Doritorii de pace credeau că Turcia
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
pe care, aparent, scriitorul nu o avea, făcându-l, bunăoară, să se simtă insignifiant în fața masivității lui Sadoveanu, cel care tipărea în mod obișnuit trei volume într-un an. ("Uitați-vă cum scrie, parcă ar curge din el!", ar fi exclamat într-un cerc de intimi, cu referire strictă la autorul Baltagului). Debilitatea fizică se agravează o dată cu instalarea surdității: Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sensul că Patul lui Procust dobândește aspectul unei "simfonii neterminate". Suntem de acord cu cei care au inclus această ficțiune în categoria "romanelor cu final deschis". Am fi extrem de împăcați cu sine dacă, la finalul lecturii, un cititor avizat ar exclama în maniera lui Nicolae Iorga: "Un nou Camil Petrescu se ivi." BIBLIOGRAFIE I OPERA 1. Petrescu, Camil, Doctrina substanței, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988; 2. Petrescu, Camil, Opere, I-V, ediție îngrijită de Al. Rosetti și Liviu Călin, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trebuit s-o "andoseze" după 1990, "strâns cu ușa documentului scris", în mod public, pentru a proteja un pacient cu galoane chinuit de "delir fabulator în formă agravată"? Aici trebuie să mă despart de certitudinile Magistrului cajvanez 147 și să exclam precum autorul articolului Al cincilea poet: "Mister, groază și lapte bătut". Și asta pentru că am gustat prea mult din băutura făcută să "titileze" papilele intelectului unor funcționari blazați, înghesuiți cu sarcini anevoioase: de la mobilizarea muncitorilor pentru lupta împotriva sabotării utilajelor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fermitatea poporului român de a-și apăra independența cucerită cu jertfe și proclamată pe câmpul de bătaie cu dușmanul, pe care îl oprise la porțile Europei Centrale. Elocvența cu care a vorbit ministrul de externe a impresionat adunarea. Bismark a exclamat “ La Roumanie a ses homes” . Guvernul român se afla în poziția cea mai critică situat între două puteri arăta T. C. Văcărescu în lucrarea Luptele românilor în răsbelul din 1877 -1878, tipărită în 1886. Doritorii de pace credeau că Turcia
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
investit trei ani de zile de muncă susținută pentru a scrie o teză de doctorat în filozofie și a renunțat apoi să o prezinte deoarece ajunsese la concluzia că nu are nimic cât de cât important de spus, Wittgenstein a exclamat: „Numai datorită acestei comportări ar fi trebuit să-i confere titlul de doctor!“91 Aproape întotdeauna nemulțumit de sine, și totodată iritat de comportarea multora dintre cei din jurul său, Wittgenstein trăia într-o stare de continuă încordare. Era cunoscut drept
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
doamna Bewan - era pe deplin onest și nu spunea ceva ce nu ar fi gândit întocmai. Obișnuitele banalități convenționale ale conversației nu erau pentru el, astfel încât atunci când Edward i-a spus că el va putea trăi doar puține zile a exclamat Good!.“ Ea a stat lângă Wittgenstein în noaptea de 28 spre 29. I-a spus atunci că prietenii săi cei mai apropiați din Anglia vor sosi a doua zi: „Înainte de a-și pierde cunoștința, el a zis: «Spune-le lor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care au avut loc în lumea vestică în ultimele decenii. Remarcând cât de diferită era acea lume în care au trăit părinții lui la Viena, cu o jumătate de secol mai înainte, în raport cu cea de după cele două războaie, el a exclamat: „Ei ar fi recunoscut-o cu greu pe cea de azi ca fiind aceeași lume!“ (Vezi O. K. Bowsma, „Wittgenstein: Conversations 1949 1951“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 110.) 121 Vezi N. Malcolm, op. cit., p. 99. 122 Idem
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar fi fost «minunată». Mie acest cuvânt mi se pare misterios și în mod ciudat mișcător.“ (N. Malcolm, op. cit., p. 126.) 140 În noiembrie 1944, Wittgenstein îi scria lui Malcolm, pe atunci în serviciul militar: „Aș dori
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Yvette, în La parure, p.578]. Paralelă dintre femeia mondenă și cea de purtări ușoare se estompează tot mai mult: "Et tous leș deux continuèrent le parallèle entre Nana et la comtesse" [Zola, Nana, p.91]. Simțind confuzia valorilor, Nana exclama atunci când o întrevede pe contesă Muffat: "Eh bien! Mon cher, elle a beau être comtesse, c'est une pas-grand-chose" [ibidem, p.196]. Inversarea valorilor culminează prin lecțiile de morală pe care Nana le dă contelui: "Și vous n'étiez pas
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să-mi curme, cănd străină vale / îmi va fi pământul și din a mea privire / pieri-va clipă care vine. Apoi își trase un glonte în inimă. Pascoli, care avea multă stima pentru prietenul meu, aflând vestea morții lui Amedeo exclama: Cocoșat blestemat!110 Perioadă în care Salvatore Quasimodo se află la Romă a coincis cu cea în care revista amintită le propunea scriitorilor să se reîntoarcă la valorile profesate de modelele literare mai îndepărtate. Mereu atent la metamorfozele ce antrenau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cele mai mici a evoluat de la 30 la 1 în 1960 la 74 la 1 în 1995. Cîte nu s-ar putea face cu cei 87 miliarde de dolari cheltuiți în Irak? "Și ne mai mirăm că ne atacă teroriștii", exclamă Perkins. Sistemul descris de el este mai mult decît o conspirație, pentru că el nu este condus de o mînă de oameni, ci de o întreagă filosofie corporatistă, care a ajuns să sacrifice totul de dragul creșterii economice și al profitabilității. Cît
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
tulburătoare, ce va răsturna echilibrul inițial al atmosferei dramatice, mărturisește un lucru șocant: el vine din flăcările Purgatoriului, unde își ispășește "crimele oribile", săvîrșite în timpul vieții pămîntești. Hamlet este aproape mut la auzul veștii. Abia reușește să înțeleagă ideea fratricidului, exclamînd fugitiv, doar pentru a-și autovalida antipatia față de Claudius: "O, sufletu-mi profetic!" (Shakespeare. Vinea 45). Ce a determinat subit tăcerea prințului, altfel foarte volubil în primele scene ale piesei? Două adevăruri teribile (pentru un adolescent)! Primo, acela că părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rămîne inevitabil. Refuzînd orice suport și, în cele din urmă, alimentația elementară, Bartleby moare cu privirea pironită pe un zid, limită insurmontabilă a unei existențe fără orizont. Scindat între sentimente contradictorii, tulburat emoțional și aflat în plină frămîntare etică, avocatul-narator exclamă ultimativ: "Ah, Bartleby! Ah, humanity!" (tradus de Petre Solomon "Vai ție, Bartleby! Vai ție, umanitate!", p. 109), lăsînd oarecum în suspensie semnificația imediată a lamentării sale. În fapt, aici, un ochi atent descoperă incursiunea psihologică cea mai relevantă a povestirii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din care nu-și va reveni niciodată (pasajele de "invidie profesională" față de George sînt studiate cu finețe de către Lodge). Într-o discuție cu editorul McIlvaine, aflînd că Trilby ar putea fi cel mai bine vîndut roman al tuturor timpurilor, James exclamă: "Dumnezeule mare!/.../. Am nevoie de puțin aer"(p.368). Chiar și pe patul de moarte, parțial afazic, Henry pare că articulează "Trilby e problema! Trilby e problema!" -, stîrnind uimirea celor care veghează la căpătîiul său. Pentru ca descurajarea scriitorului să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acești termeni, limbajul în întregime. Seria noastră de studii repune în discuție cîteva evidențe liniștitoare, în special pentru omul modern: ideea de individ, existența "eului profund". Oamenii au nevoie ca de aer să-și creeze posibile. Fără posibil, mă sufoc", exclamă filosoful Gilles Deleuze. Dar am văzut cum speranța în zile mai bune te poate împiedica să trăiești și poate chiar ucide. Trebuie să uităm anumite posibile ca să mergem pînă la capătul unei decizii, al unui proiect, al unei vocații, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Viteza vorbirii și aderarea la discurs 61. De ce nu încetați să fumați după ce ați văzut un clip antifumat? Reacția și autoeficiența A fi telespectator astăzi: regresiunea spre afect Într-o zi, deschizând televizorul, găsim o emisiune și ne vine să exclamăm: „Cum pot să spună astfel de tâmpenii!” e dificil de spus de ce, dar sentimentul există, brut și inexplicabil. Respingem sau primim cu brațele deschise, dintr-o pornire spontană. Astfel de impulsuri se pot manifesta față de orice obiect: un prezentator care
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
postula o relație de inversă proporționalitate între inflație și șomaj, exprimată prin celebra "curbă Philips", după numele autorului. Dar au venit anii '70, ani de stagflație, șomajul și inflația crescînd în același timp. "Încă o lege pierdută pentru știința economică", exclama Paul A. Samuelson. Milton Friedman critică relația exprimată de curba Philips și demonstrează că, pe termen lung, inflația și șomajul evoluează independent, acreditînd ideea unei rate "naturale" a șomajului, pe care nici o politică inflaționistă nu poate să o reducă. Pe parcursul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Michel autorul și Michel naratorul și tinde să rupă pactul de lectură clasic. Prin urmare, cîteva obrăznicii flagrante, situîndu-se mai mult sau mai puțin în prelungirea propozițiilor argumentate, deși deranjante, ale cărții, i-au dezlănțuit pe gînditorii cuviincioși, care au exclamat ulcerați: "imposibil să am cel mai mic lucru în comun cu acel dezaxat sexual de Bruno sau cu acel creier ambulant care nutrește elucubrații eugeniste de Michel; și nici cu M. Houellebecq, altfel, ce monstru..." Indiscutabil, el dispune de un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În cele din urmă, pentru a mi se face acest nenorocit de loc la care îmi dădea dreptul nașterea, au fost stîrpiți cîini, viței, meduze și niște pui de șoareci. Nefericit e acest om care coboară în casa mea! a exclamat tatăl meu. Da, așa grăit-a oracolul. Tăcerea umbrei După rwandeza Scholastique Mukasonga, care a cîștigat în 2012 premiul Renaudot pentru spumoasa narațiune Notre Dame du Nil, iată că o altă scriitoare de culoare, cameruneza Leonora Miano s-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
finalului cutremurător, un înger care plînge pentru că nu vrea să moară. La fel ca Mina, eroina din Mon père est un fantôme care, atunci cînd cea care a creat-o pe calculator îi dezvăluie că nu e decît o invenție, exclamă din toată inima ei virtuală: "Dar exist!3 Autoarea ei și-a modificat propriul cod genetic pentru a putea "coborî" în lumea Minei, în una din lumile ei mai degrabă, căci aceasta trăiește milioane de vieți diferite pe milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
s-a deschis și a intrat o soră medicală, o femeie pe cinste, de vreo treizeci de ani. Muream de rușine că mă vede despuiat, dar ea era obișnuită cu trupurile bărbaților, când a dat cu ochii de mine, a exclamat exprimându-și fără rețineri încântarea. Pe urmă a plouat cu confirmări că femeia aceea nu se înșelase în aprecierea sa. Am început să capăt încredere în corpul meu. O prea mare încredere. Totuna, adeseori, cu suficiența, cu înfumurarea stupidă. Cât
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]