5,319 matches
-
fâșie îngustă de pământ pe care creștea iarbă. Înspre stradă, era mărginită de un șir de tufișuri. Tufișurile creșteau dezordonat și se făceau tot mai înalte, încât de două ori pe an erau tunse și aduse la aceeași înălțime. Pe fâșia de pământ acoperită cu iarbă se plantau simetric tufe de trandafiri. Am stat toată ziua în grădiniță, așteptând. Ședeam pe un scaun, nu lângă gard, ci aproape de ușa de la intrare. Pusesem un picior peste altul și le tot legănam. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întors în hol și am luat-o pe scări până la etajul patru. Coridorul era pavat cu bucăți mari de gresie veche, cu linii și crăpături din loc în loc. M-am străduit să înaintez de-a lungul carpetei, mergând încet, o fâșie de un verde șters. Pe coridor era liniște ca într-un mormânt. Sau ca într-un mausoleu, cu care avea o vagă asemănare. Aerul încărcat părea că nu s-a mai ventilat cu săptămânile. Anii trăiți aiurea prin squat-uri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
exagerează, nu trădarea boierilor îl adusese pe imbrohor la București. În acel moment ușa se deschise și căpitanul gărzii anunță venirea sfinției sale mitropolitul țării. Geamurile dinspre apus ale spătăriei mari lăsau să intre ultimele raze ale soarelui care tăiau în fâșii umbra încăperii și făceau să se vadă jocul firicelelor de praf. Boierii se ridicară. Mai adus de spate ca oricând, sprijinindu-se la fiecare pas în cârja cu mâner de aur bătut în pietre prețioase de diferite culori, cu pletele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantacuzino, îmbrăcat în caftanul elegant cu care fusese la biserică în ziua de Paște. Soarele, aproape de apus, intrase după niște nori cenușii, lungi și subțiri, poleindu-le cu aramă topită marginile zimțate și trimițând pe cerul ce se înălța albastru fâșii de lumină. Intrând în tabără, lăutarii au început să cânte iar flăcăii și-au schimbat mersul în dans. Aveau căciuli din blană de miel, cu cordele roșii prinse în partea stângă. Bete tot roșii, țesute din lână, erau legate cruciș
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru spălat ochii, alternând, la câteva zile, cu picături de suc de varză. Baia de curățenie o fac zilnic, mai ales pentru răcorire, prin clătirea finală cu apă rece. Deși este secetă și s-a uscat iarba, am găsit o fâșie de iarbă, menținută verde cu irigație. Ca tratament, calc cu picioarele goale pe iarbă și mă așez pe pământ, pe iarbă, pentru a se scurge în pământ, tot ce este rău în mine și pentru a mă încărca cu energia
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
bulevardul Fizicienilor, pe care nu mai apărea Dacia roșie a lui Velicu. Cerul în zori și-n amurg, Mirelo, lumina scăzând și crescând din visul ăla lânced, îmbâcsit de fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie de sârmă ghimpată: halele garajelor, cimentul cu pete și bălți de ulei ars și câinii murdari umblând printre basculante ridicate pe cricuri și cu capotele căscate, arătându-și viscerele motoarelor, și ea așteptând și amânând de pe o zi pe alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că a reușit, din spatele ei soarele se ridică maiestuos, incendiind întinderea de gheață. Lumina intensă o lovește cu mii de pumnale în retină și cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră. Ora trei a unei nopți se pare că iar lipsită de odihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spărtura din acoperiș, razele lunii cad oblic peste cadavrul unui soldat german, prăbușit pe scara interioară a imobilului. Darie observă că are amândouă picioarele scurtate într-un mod grotesc, din cioturile însângerate care ies din stofa uniformei se văd atârnând fâșii de carne roșie și piele sfâșiată, neagră de sânge. La nici câțiva pași, mai mulți șobolani cenușii, mari și grași, își împart frenetic o bucată de os. Imaginea dinților mici, ascuțiți ca niște pumnale și chițcăitul pofticios îl tulbură peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Să mergem. Deasupra crestei, pe platou, se vede plutonul lui Felix. Trag din fugă, împroașcă cu foc și moarte. În fruntea lor, Felix aleargă drept, fără să se ferească. Un roi de gloanțe țiuie în jurul lui. Se dă peste cap. Fâșiile negre de fum ale luptei îl ascund vederii. Cu un pistol într-o mână și lopata de infanterie în cealaltă Caraiman se repede peste șanțuri, sare dincolo de sârma ghimpată și cade exact în clipa când, întors către soldați, strigă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
subțire de sânge. E rănit la șold și umăr. Iovuț caută în sacul de merinde după un pansament. Uitase că nu mai avea așa ceva de mult. Scoate un ștergar și presează rana mare de la șold. Își desface vestonul și trage fâșii lungi din poala cămășii. Improvizează un bandaj legat strâns, pe după gât și umeri. Rănitul ridică încet pleoapele și ca prin ceață, ochii lui deslușesc trăsăturile fratele său mai mic. Iovuț... Nu vorbi, păstrează-ți puterile. Măi Iovuț, eu am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
frumos pe coadă uitându-se la mine. Din cauza blănii, nu mi-am dat seama decât atunci când s-a apropiat cât era de slabă. Îmi treceam palma prin blana ei și parcă mă scufundam în păr înainte să ajung la o fâșie de piele trasă peste oase. Nu mieuna, nu se freca de mine. Într-o sfârșeală cumplită, și-a scos trupul din mângâierea mea îndreptându-se alene către grajd. Avea niște ochi uriași; pupilele erau două bucăți de hârtie neagră lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
buteliei de oxigen. E urât să lovești animalele. Nu m-am răstit la ea, așa cum aș fi vrut. Acum nu era cazul. Am plonjat cu toții. Eram parcurși din când în când de impulsuri răcoroase, de parcă apa mai rece călătorea în fâșii, strecurându-se prin blocurile compacte ale apei calde. Nu aveai timp să te zbârlești de frig. O nouă întindere caldă te înghițea în măruntaiele ei nevăzute. La început, din cauză că săriseră prea mulți, nu vedeam decât spumă și bule de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
haine groase și mănuși. Pe cap avea o beretă, de sub care se răzvrătea părul, umezit parcă de lumina lunii. Căutând să evităm prundul drumului, ne înde-părtam adesea unul de altul. Atunci ea mă chema lângă dânsa făcîndu-mi loc pe îngusta fâșie fără pietriș. Nu se auzea nimic în toată imensitatea decât nota misterioasă, naiv frântă, a bu-hailor-de-baltă de prin șanțurile drumului, geamăt al nopții și al pământului. Fusta de mătase suna aspru sub rochia groasă și strânsă pe picioare a femeii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
scăpat cu pielea netăbăcită, dar frizerul ne-a pârât lui nea Filică, tatăl lui Țuți. Acesta a zâmbit cu bunătate și și-a văzut de treabă, nici măcar nu ne-a dojenit. În schimb, de la tata lui Victor, care avea o fâșie de pământ cu legume și niște pruni în dreapta casei lui Țuți, am încasat o dată un lat de hârleț în fund. Nu știam că stă pitit după niște tufe de fasole. M-am apropiat de pom, avea niște prune mari, albe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nelucrate ani de zile, cele din Bărăgan și din alte locuri, ale bătrânilor neputiincioși, ale celor plecați la muncă în străinătate etc.; adăugați acestora altceva: dealungul șinelor de cale ferată din România, de o parte și de alta, există o fâșie de pământ destul de lată, plină de buruieni, mlaștini și gunoaie, care dacă ar fi cultivată, ar scoate multe mii de tone de cartofi, sfeclă furajeră ș.a. Dar câte hectare de pământ ar fi redate agriculturii, în total? Adunați cifrele de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
câte hectare de pământ ar fi redate agriculturii, în total? Adunați cifrele de mai sus cu cea de la căile ferate (dacă s-ar găsi cineva să facă un calcul, luând lungimea tuturor traseelor de căi ferate din țară și lățimea fâșiei de pământ, înmulțind și dând, ce? Cred că am rămâne uimiți de ce-am afla). Nu mai spun că pentru întreaga suprafață de pământ arabil ar trebui realizat un sistem total de irigare, și atunci, adio secetă. Că apă avem
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
greșisem din nou - față de ingrid. Devenisem o altă ființă chinuită, urâțită de viață, la fel ca Ștefan, la fel ca toți cei din jur. Pe la miezul nopții am încercat să mă culc, dar cum închideam ochii îmi apăreau în față fâșii peste fâșii de materie cenușiu-vâscoasă, care veneau din ce în ce mai aproape de mine, amețitor, până trebuia să deschid ochii ca să nu mă sufoc. Până și timpul o luase complet razna. Întotdeauna îl percepusem ca pe foamea rostogolită a unui căpcăun care mătură pământul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nou - față de ingrid. Devenisem o altă ființă chinuită, urâțită de viață, la fel ca Ștefan, la fel ca toți cei din jur. Pe la miezul nopții am încercat să mă culc, dar cum închideam ochii îmi apăreau în față fâșii peste fâșii de materie cenușiu-vâscoasă, care veneau din ce în ce mai aproape de mine, amețitor, până trebuia să deschid ochii ca să nu mă sufoc. Până și timpul o luase complet razna. Întotdeauna îl percepusem ca pe foamea rostogolită a unui căpcăun care mătură pământul. Acum timpul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bursă în străinătate, nu pentru a pleca definitiv, ci pentru a putea respira o gură de aer proaspăt și a mă scutura de marasmul unei lumi bolnave. Apariția lui Jean-Claude la acel moment din viața mea fusese o coincidență extraordinară. Fâșii groase de nor plutesc sub aripa avionului, nelăsând să se ghicească nimic din ce e dedesubt. Prezentul, ca și trecutul, rămân la fel de impenetrabile ca spuma cafelei cu lapte groasă de două degete pregătită de aparatul special de cafea al lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Scrisoarea era încă acolo, albă, începută și lăsată de izbeliște. Aștepta că cineva să-i zgârie față cu vorbe reci, albastre: Dragă Andrei, Trec peste cele două cuvinte mult răzvrătite. Regăsesc oglindă. Oglindă!... Îmi arăt chipul ei. Mă privesc atent; fâșiile de oboseală ce-mi susțin ochii devin din ce in ce mai grele... Mi se pare, poate, dar azi sunt altfel decât ieri. Vechea înfățișare ce-mi rămăsese în minte aseară e mai îndepărtată că niciodată de reflexia din sticlă albuie, străvezie. Parcă și
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
de pânză și costume pe umerașe. Apoi, pe măsură ce lumina crește, devine vizibil croitorul Însuși. Stă la mașina de cusut, cu piciorul drept Încă sprijinit pe pedală. Lumina crește și mai tare și Îi dezvăluie chipul, orbitele goale, barba smulsă În fâșii Însângerate. Peste tot În cartierul armenesc pâlpâie focurile. Ca un milion de licurici zboară scânteile peste orașul Întunecat, inseminând fiecare loc În care cad cu un germen de foc. În casa lui de pe strada Suyane, doctorul Philobosian atârnă un covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și stă o clipă, parcă șocat de cât noroc are, pentru că și În această casă totul pare făcut anume pentru a arde - canapeaua de damasc cu franjurile ei lungi, măsuțele de mahon și abajururile de creton. Văpaia smulge tapetul În fâșii; și asta nu se Întâmplă numai În acest apartament, ci și În alte zece sau cincisprezece, apoi În douăzeci sau douăzeci și cinci, fiecare casă aprinzându-și vecina, până când străzi Întregi ajung să ardă. Mirosul lucrurilor care ard, deși nu-s menite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
erau Încă frate și soră. A doua oară erau mire și mireasă. Iar a treia erau soț și soție. În noaptea nunții bunicilor mei, soarele a apus chiar În dreptul prorei vaporului, arătând drumul spre New York. Luna a răsărit, aruncând o fâșie argintie peste ocean. În obișnuitul său tur de noapte pe punte, căpitanul Kontoulis coborî din camera pilotului și o luă Înainte. Se pornise vântul. Giulia se legăna În largul mării. Deși puntea se clătina Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
adecvată. „În dimineața aceasta Zo și cu mine ne-am dus să ne oferim voluntare pentru Crucea Roșie,“ scria mama mea, care-și petrecuse toată ziulica la cinematograful Fox, ronțăind bombonele. „Ne-au pus să tăiem cearșafuri vechi ca să facem fâșii pentru bandaje. Ar trebui să vezi ce bășică am la degetul mare. E cât o chiflă.“ Nu vărsase aceste ficțiuni cu toptanul de la Început. În primele dăți, Tessie relatase sincer Întâmplările de zi cu zi. Dar Într-una din scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să spună tata? Ce aveau de gând să-mi facă? Sunetele străzii ajungeau până sus În cameră, ciudat de clare, reverberând din clădirea de piatră de vizavi. Ascultam sirenele poliției, claxoanele furioase. Perna mea era subțire. Mirosea a fumător. Dincolo de fâșia de mochetă, mama mea deja dormea. Înainte de conceperea mea, se Învoise să ia parte la planul bizar al tatălui meu, acela de a-mi determina sexul. Făcuse asta ca să nu mai fie singură, ca să aibă o prietenă În casă. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]