4,829 matches
-
puterea care le întocmește și le cârmuiește, ca la lumina ce le înnoiește, le desăvârșește și le înfrumusețează. Dumnezeu „a zidit înțelepciunea și a văzut-o și a măsurat-o și a revărsat-o peste toate lucrările sale. La toată făptura ea se află după măsura dărniciei sale și a hărăzit-o celor ce-l iubesc pe el”. Prin puterea ei, „toate lucrurile sunt felurite între ele, dar nici unul nu e de prisos. Un lucru sporește bunătatea celuilalt și cine se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puterea ei, „toate lucrurile sunt felurite între ele, dar nici unul nu e de prisos. Un lucru sporește bunătatea celuilalt și cine se poate sătura admirând frumusețea lor!” (Sirah, II, 9,10; XLII, 24,25). Desfășurarea puterii și acțiunii sofianice asupra făpturii se oprește îndeosebi la suflete, pe care le inspiră, le luminează și le călăuzește spre Dumnezeu. „Ea duce pe oameni la știința lui Dumnezeu”. (înț. lui Solomon, VIII, 4). Și „din sufletele sfinte face prieteni ai lui Dumnezeu și prooroci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din sufletele sfinte face prieteni ai lui Dumnezeu și prooroci”. (Același, VII, 27).în acest aspect de putere transformatoare, care face pe oameni asemenea lui Dumnezeu, Sophia ne apare ca acțiune a Duhului Sfânt, de sfințire și desăvârșire a creaturii. Făptura, participând la înțelepciunea divină, se preamărește în slava lui Dumnezeu, se îndumnezeiește. Toată această lume, readusă în ordinea spirituală, primordială, renăscută în Duh prin cea de a doua creație, care e opera Mântuitorului, lumea transfigurată în sfințenie și ridicată din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stârnit protestele și discuțiile recente în teologia rusă, silind pe părintele Bulgakov la atenuarea punctului său de vedere. Ideea sofianică, așa cum am schițat-o aici cu elementele ei biblice, privește raportul Sfintei Treimi față de creatură sau revărsarea puterii dumnezeiești în făptură, lucru în care cărțile sfinte, printr-un acord unanim, văd însăși frumusețea cosmică și o socotesc ca reflex al frumuseții transcendente, necreate. Tot astfel gândește sfântul Vasile cel Mare care, în Hexaimeron, (mai ales în omiliile I și II), glorifică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ei”. Să adăugăm la acestea că puterea sofianică, manifestată în podoaba universului și în lumina mistică a sfințeniei, Sergiu Bulgakov o consideră ca lucrând, în chip natural, prin geniile care făuresc frumusețea artistică. Prin natură, prin sfințenie și prin artă, făptura întreagă aspiră către aceeași lumină transcendentă ca spre obârșia și fericirea ei. Dumnezeu asemănându-se singur cu un artist, am putea spune că raportul față de capodopera sa care e lumea e acela al geniului față de opera pe care o zămislește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în creație cu o pecetie. Pecetia e una singură, dar oricâte chipuri ale ei am apăsa pe hârtie, multiplicitatea lor nu modifică cu nimic caracterul unic al pecetiei. Și precum urma seamănă cu pecetia dar nu e totuna cu ea, făpturile lui Dumnezeu participă în frumusețe la asemănarea cu el, rămânând totuși altceva decât el, tot așa cum opera de arta e o expresie a personalității artistului, rămânând totuși altceva. FRUMUSEȚEA NATURII în sensul teologic al frumosului, după cum s-a putut vedea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
capodopera atotputerniciei creatoare a lui Dumnezeu și armonia unitară în care se rânduiesc părțile ei componente exprimă în forme finite infinita înțelepciune plină de dragoste a creatorului. De aici decurge sofianismul estetic al naturii, termen prin care trebuie să înțelegem făptura, iar sofianismul ei are un caracter obiectiv și atractiv, adică există în afară de noi și e înzestrat cu capacitatea de a ni se comunica sau de a ne mișca sufletul. Cu alte cuvinte, natura nu e frumoasă, fiindcă ne place nouă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și vede ca și cum Dumnezeu ar vedea. În fața spectacolului cosmic el repetă, pe cât e posibil unei creaturi, momentul estetic primordial când, după ce Dumnezeu a privit la toate câte le făcuse, a găsit că sunt bune foarte și desăvârșit de frumoase ca făpturi. Căci omului creștin, adică sfântului, îi e dată putința să aibă o perspectivă vizionară mult mai înaltă și mai largă decât o are geniul natural. Contemplația mistică, deși atât de asemănătoare în unele puncte cu cea artistică, îi e mult
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ridica filosofic până la ideea ideilor, tot astfel credința are puterea de a le transforma în afecțiuni. În sentimente și de a le ridica până la iubirea iubirilor. Contemplația sensibilă a creaturii ne actualizează în suflet pe Dumnezeu, ne amintește că suntem făpturile lui și reînoiește afecțiunea ce ne leagă de el. în ordinea teologică, contemplația sensibilă nu e altceva decât actualizarea emoțională a dogmei despre prezența de imensitate a lui Dumnezeu în lume, prezență creatoare și providențială. Această prezență de imensitate, reflectată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca n-ar putea provoca simțurile noastre. Simțurile în stare normală nu inventează, ci primesc senzațiile lucrurilor pentru a le transmite sufletului. Ca s-o poată primi, frumusețea trebuie să existe mai întâi în afară de ele. „Căci din mărimea și frumusețea făpturilor poți să cunoști bine, socotindu-te pe cel care le-a zidit” zice înțelepciunea lui Solomon (XIII.5). Existând în mod obiectiv, frumusețea e comunicabilă; ea ne atrage la sine, fie că e sensibilă, fie că E inteligibilă, după cum se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omenesc, nici nu s-ar fi putut naște în rai. Căci raiul, așa cum ni-l imaginăm după puținele indicații biblice, implică o stare de perfecțiune, în care totul e dat într-o armonie deplină, omul cu natura și prin om, făptura toată cu Dumnezeu. În această stare de frumusețe paradisiacă și de suverană armonie, arta n-ar fi fost necesară. Ea n-ar fi putut să aibă nici loc nici rost, fiindcă n-ar fi răspuns nici unei nevoi și n-ar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu. Existând în timp, ea nu este veșnică, ci contingență, adică poate să fie și poate să nu fie; atârnă de bunăvoința lui Dumnezeu. În această calitate, omul nu-i mai este subordonat, ci supraordonat. El o iubește ca pe făptura lui Dumnezeu, dar în frumusețea ei nu admiră o valoare veșnică, ci reflexul contingent al frumuseții de dincolo de lume. Creștinul nu adoră lumea ca atare și n-o imită nici în ordinea morală, nici în ordinea estetică. Dacă ar adora
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ea, ar săvârși un act păgân. Naturalismul modern, din acest punct de vedere, seamănă cu păgânismul antic. După doctrina creștină, a urma natura fie în morală, fie în artă, presupune oricum un fel de idolatrie, un fel de adorare a făpturii, care e mai prejos de om în ierarhia creației. Omul însuși e făptura lui Dumnezeu și încă o făptură căzută în păcat și în moarte. Frumusețea lui e desfigurată de păcat și limitată de moarte. Marea lui nefericire e veninul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
seamănă cu păgânismul antic. După doctrina creștină, a urma natura fie în morală, fie în artă, presupune oricum un fel de idolatrie, un fel de adorare a făpturii, care e mai prejos de om în ierarhia creației. Omul însuși e făptura lui Dumnezeu și încă o făptură căzută în păcat și în moarte. Frumusețea lui e desfigurată de păcat și limitată de moarte. Marea lui nefericire e veninul răului, care îl devastează; marca lui groază e limita morții, inevitabilă. Prohodul îngropării
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștină, a urma natura fie în morală, fie în artă, presupune oricum un fel de idolatrie, un fel de adorare a făpturii, care e mai prejos de om în ierarhia creației. Omul însuși e făptura lui Dumnezeu și încă o făptură căzută în păcat și în moarte. Frumusețea lui e desfigurată de păcat și limitată de moarte. Marea lui nefericire e veninul răului, care îl devastează; marca lui groază e limita morții, inevitabilă. Prohodul îngropării Domnului, această elegie, cea mai sfâșietoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stingerea frumuseții terestre când pune pe buzele Silnici Fecioare cuvintele: „Primăvară dulce, Fiul meu cel dulce, frumusețea unde ți-ai pus?” în aceste condiții de mizerie, cum ar putea natura să fie dată drept model pe măsura artei? Omul e făptura lui Dumnezeu. Arta e făptura omului. Arta e, deci, făptura făpturii lui Dumnezeu. Situând-o astfel în spiritul ierarhic al doctrinei creștine, înțelegem mult mai limpede vorba lui Dante că „Arta e nepoata lui Dumnezeu”. Dar această nepoată nu s-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe buzele Silnici Fecioare cuvintele: „Primăvară dulce, Fiul meu cel dulce, frumusețea unde ți-ai pus?” în aceste condiții de mizerie, cum ar putea natura să fie dată drept model pe măsura artei? Omul e făptura lui Dumnezeu. Arta e făptura omului. Arta e, deci, făptura făpturii lui Dumnezeu. Situând-o astfel în spiritul ierarhic al doctrinei creștine, înțelegem mult mai limpede vorba lui Dante că „Arta e nepoata lui Dumnezeu”. Dar această nepoată nu s-a putut naște în raiul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Primăvară dulce, Fiul meu cel dulce, frumusețea unde ți-ai pus?” în aceste condiții de mizerie, cum ar putea natura să fie dată drept model pe măsura artei? Omul e făptura lui Dumnezeu. Arta e făptura omului. Arta e, deci, făptura făpturii lui Dumnezeu. Situând-o astfel în spiritul ierarhic al doctrinei creștine, înțelegem mult mai limpede vorba lui Dante că „Arta e nepoata lui Dumnezeu”. Dar această nepoată nu s-a putut naște în raiul frumuseții celei dintîi, ci din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dulce, Fiul meu cel dulce, frumusețea unde ți-ai pus?” în aceste condiții de mizerie, cum ar putea natura să fie dată drept model pe măsura artei? Omul e făptura lui Dumnezeu. Arta e făptura omului. Arta e, deci, făptura făpturii lui Dumnezeu. Situând-o astfel în spiritul ierarhic al doctrinei creștine, înțelegem mult mai limpede vorba lui Dante că „Arta e nepoata lui Dumnezeu”. Dar această nepoată nu s-a putut naște în raiul frumuseții celei dintîi, ci din mizeria
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nici dumnezei, nici genii. Suntem conaturali cu omul de geniu, dar nu suntem congeniali cu el. Cum se poate lămuri această diferență dintre noi și el? Din punct de vedere teologic, arta e un dar natural al lui Dumnezeu. Ca făpturi, deși de aceeași natură omenească, nu suntem înzestrați cu aceeași capacitate. Darurile lui Dumnezeu sunt felurite și diferă de la ființă la ființă, de la om la om. Adevărul acesta de doctrină se verifică în varietatea naturală, pe care o experimentăm în jurul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de artă, varietatea părților proporționate între ele dă unitatea și armonia întregului. Atât lumea în genere cât și lumea umană în special ar fi de o monotonie ucigătoare fără această varietate ce rezultă din capacitatea diferită cu care sunt înzestrate făpturile. Aceste capacități felurite sunt darurile naturale ale lui Dumnezeu. În clipa când ne-ar face pe toți genii, geniul n ar mai avea nici un farmec deosebit. L-am purta cum ne purtăm mâinile și picioarele. Potrivit înțelepciunii lui Dumnezeu însă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-l poartă, dar nimeni nu trebuie să fie nefericit că nu-l are. Fiecare suntem înzestrați cu o capacitate anumită, personală. Toată înțelepciunea creștină a vieții stă în perfecționarea maximă a darului natural de care ne bucurăm. Și precum fiecare făptură din lume își are arhetipul în atotștiința lui Dumnezeu, tot astfel, fiecare dar cu care suntem înzestrați își are corespondentul desăvârșitor în darurile harice ale Duhului Sfânt. Ceea ce se numește asemănarea cu Dumnezeu e împlinirea în contemplație și în faptă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fără greutate, teoriile inconștientului creator nu atribuie nici o funcție inteligenței personale în cele mai înalte plăsmuiri ale omului. După concepția noastră teologică în acord cu cea mai sănătoasă filosofie, lumina minții sau spiritul e ceea ce distinge pe om de restul făpturii văzute, iar creațiile de cultură, care nu există decât în sfera umană, poartă pecetia acestui spirit suveran. E oare posibil ca mintea sau spiritul să nu participe la inspirație, adică la momentul hotărâtor al acestor creații? Cu alte cuvinte, locul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu îngăduia altă vedere asupra universului, care s-o contrazică, cu toate că aceasta din urmă ar fi fost, cum s-a dovedit, adevărul evident. în fața acestei concepții, care dizolvă în abisul irațional personalitatea omenească, doctrina ortodoxă opune concepția omului rațional, singura făptură de pe pământ care poartă în spirit însuși chipul lui Dumnezeu. După învățătura lui Ioan Damaschin, spiritul e ochiul sufletului, e fereastra duhovnicească prin care intră în omul desăvârșit lumina lui Dumnezeu. Există fără îndoială o parte irațională în noi. Doctrina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și spirituale, deoarece el raționează, cugetă, judecă fiecare lucru, năzuiește după virtute și iubește punctul culminant al virtuților, cucernicja”.(Ioan Damaschin: Dogmatica, p. 102.) „Locul” religiei, prin urmare, în ființa umană e spiritul rațional, prin care ne deosebim de celelalte făpturi, iar nu inconștientul nerațional, prin care suntem la fel cu ele, care nu participă nici la religie, nici la cultură. ldeea cardinală a misticii ortodoxe este, după cum am spus, că „mintea e tronul lui Dumnezeu în suflet”. Toată doctrina contemplativă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]