9,472 matches
-
Bănuiala că bărbatul ar fi ucenic al Sfântului Anton e dezmințită printr-un comunicat al organizației de pensionari „din cartierele de lângă Olt”, întreaga aventură având așteptatul happy-end, când toți se împacă. Sunt vizibile intențiile satirice ale autorului, înscrise în arhitectura ficțiunii. De pildă, membrii cercului simbolic numit „Arta noastră, viața noastră” încearcă să pună în scenă o piesă de teatru intitulată Ei pășesc spre țelul propus, prilej pentru S. de a realiza o parodie a literaturii schematice, după cum apreciază Valeriu Cristea
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
elemente autobiografice (emigrarea în Israel, debutul târziu al personajului central ca prozatoare etc.) și inserții privind corupția, meschinăria, societatea de consum, alteritatea ș.a. În ceea ce privește formula pentru care optează S.A., accentul cade pe corespondență: scrisorile dintre Natalia și Pierre dau savoare ficțiunii, au o amprentă intelectualistă, asumându-și afinitatea cu operele mai multor scriitori și muzicieni . SCRIERI : Poate mâine..., pref. Sergiu Levin, Tel Aviv, 1994 ; Cei de dincolo , Tel Aviv, 1997 ; Peregrinări , Tel Aviv, 1997 ; Pe urmele altora, București , 1997 ; Singurătatea alergătorului
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
spânzurătorile întâlnite des la Rebreanu și Sadoveanu, și existente, de altfel, și în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc în universul meu scăldat în lumina admirației.” Despre copilăria sa P. va scrie în repetate rânduri, în opera de ficțiune, în publicistică și, direct, în proza confesivă. Nu o idealizează, nici nu o ponegrește. „Se spune - remarcă prozatorul în aceeași convorbire - că există o nostalgie a paradisului pierdut, care este copilăria; în realitate copilăria este locul de refugiu al problemelor
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
personajele din cărțile sale anterioare (Nilă, Ilie, Paraschiv, Gheorghe, „omul chemat” din Delirul, Megherel ș.a.) ca de niște indivizi cu o stare civilă precisă și reia la persoana întâi scene pe care le-a narat înainte, indirect, în opera de ficțiune. Trecerea de la universul livresc la cel existențial se face fără nici o pregătire specială. Prozatorul este sigur de complicitatea și de puterea de înțelegere a cititorului său; fratele Nilă, portarul unui bloc de pe strada C.A. Rosetti, nu este altul decât
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
viață. Rar caz de identificare între literatura și existența biografică a creatorului. Viața ca o pradă s-ar putea numi, din toate aceste pricini, un roman indirect (ca Șantier al lui Mircea Eliade), unde personajele, după ce au trăit o dată ca ficțiuni, vin a doua oară în fața ochilor noștri ca indivizi reali, identificabili, într-o nouă narațiune, ce își propune să deconspire literatura în umbra căreia a crescut. Cartea a avut succes (de public și de critică). Asemenea scrieri plac din motive
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
se întreabă el. Roman total (prin premise, formulă epică și deschidere socială și spirituală), vast, arborescent și, prin realismul fundamental, profund, ieșit dintr-o gândire matură, decisă să înfățișeze fără cruțare adevărurile unei epoci. Fapt esențial într-o operă unde ficțiunea se însoțește cu o istorie relativ recentă și, în consecință, verificabilă. Iar P. câștigă acest dificil pariu. Impresia de autenticitate în confesiune este, de la început, izbitoare. Istoria nu e nici înfrumusețată, nici inutil coborâtă, cum se întâmplă adesea în cărțile
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Cercul adevărului (1976) și Barieră pentru cocori (1981), modeste, au drept protagonist același inginer Nicolae Dudu, un rebel „salvator de mine”, în conflict cu birocrația de partid. „Romanul-document” Roata fără sfârșit (1984) reconstituie momente din răscoala lui Horea, epicul și ficțiunea, minimală, fiind modelate în lumina filelor de arhivă și a altor texte din epocă. Faptul că S. și-a exersat condeiul mai întâi în reportaje - Transparența subpământului (1972), Țara curcubeului de piatră (1973), Aurul lui Bruda (1978) ș.a. - și-a
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
Nu e vorba de o pastișă, ci de o înrâurire firească, mai bine zis de ralierea la orizontul prozastic „comun” al momentului. Scrierea de debut, Idolii de lut, e un roman al provinciei: Fălticenii copilăriei scriitorului sunt transfigurați liric în ficțiune. Pitorescul vieții din micile târguri moldovenești, în timpul primului război mondial și în anii imediat următori, e „exploatat” cu oarecare relief și farmec, fără excese descriptive fastidioase. Paginile cele mai reușite sunt probabil acelea care reconstituie micul univers al cetei de
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
o lume cu țărani stranii, vrăjitoare, diavoli și diavolițe, strigoi, pitici și idoli de lut, un „cătun fără nume” care face legătura între civilizația urbană și cea a satului. Preferința pentru scene de coșmar, pentru imagini șocante domină în exces ficțiunea. În Oameni și munți caracteristice sunt texte ca Bistrița, apă vioară, Un râu al sintezelor, Legende și oameni, plute, păduri sau Bistrița urcă pe trepte de aramă, amestec de relatare reportericească și exaltare poetică. Munții din peisajul bucovinean, considerați „niște
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
de cumpănă din viața unei tinere femei. Din punct de vedere arhitectonic, romanul este mai puțin izbutit decât prozele scurte, din cauza verbozității și a unor largi acolade-lest, chiar dacă și acum atenția acordată detaliilor, stilul alert dau impresia de naturalețe. Abandonând ficțiunea, S. dă în Dosarul „Marin Preda”, subintitulat „viața și moartea unui scriitor în procese-verbale, declarații, arhive ale Securității, mărturii și fotodocumente”, o carte de mare valoare documentară. Coroborând datele accesibile până în momentul redactării, Dosarul... se remarcă și prin abilitatea autoarei
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
celui care, pentru a se „mărturisi”, recurge la o literatură „personală”, adică la autobiografie și memorialistică. Din această perspectivă, cele două secțiuni ale cărții - Personalitatea lui Julien Green în literatura sa confesivă și Condiția dramatică a eroului în operele de ficțiune ale lui Julien Green - își află o deplină justificare. După cum, tot atât de îndreptățit este și solidul paragraf introductiv în care se urmărește procesul receptării operei greeniene, împreună cu disputele pe care le-a prilejuit. Trei ar fi aspectele specifice ale acestui proces
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
revoltă”, la „apariții donquijotești”. Tudor Arghezi e apreciat superlativ, dar în afara modernismului. Un întreg volum a consacrat S. în 1939 corespondenței lui Proust, pe care o comentează minuțios și subtil, emițând observații de natură a lumina și opera proustiană de ficțiune. În exercițiul funcției de cronicar, comentatorul de la „Cuvântul”, „Vremea”, „Rampa” a urmărit fenomenul literar curent cu un profesionalism de același nivel cu al confraților consacrați în exclusivitate criticii și, totodată, cu o exemplară probitate. În cronicile dramatice a practicat o
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
133-138; Ghițulescu, Istoria, 119-121; Micu, Ist. lit., 298-300; Sebastian sub vremi. Singurătatea și vulnerabilitatea martorului, coordonator Geo Șerban, pref. Dorel Dorian, București, 2000; Dosar Sebastian, APF, 2001, 5; Dosar Mihail Sebastian, coordonator Iordan Chimet, București, 2001; Pop, Viață, 83-88; Simion, Ficțiunea, III, 252-264; Tatiana Vișescu, Portret imperfect, Pitești, 2001; Alexandru George, [Mihail Sebastian], ALA, 2002, 639, 640; Marin Diaconu, Cum am redevenit huligan, „Universul cărții”, 2003, 3-4; Cornelia Ștefănescu, Mihail Sebastian - ecouri franceze, RL, 2003, 41; Adina Ștefania Ciurea, Mihail Sebastian
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
anilor ’60 impregnează textul cu un tezism greu mascat de virtuozitatea epică. Totuși, Ion Sântu rămâne o interesantă tentativă de utilizare în aria prozei românești a formulei bildungsromanului, cu trimitere la Goethe și Thomas Mann. În paralel cu romanul de ficțiune, S. a fost atras de epica de reconstrucție istorică. O tetralogie romanescă dedicată epocii Cantacuzino-Brâncoveanu, intitulată Haini la Înalta Poartă, a rămas în stadiul de proiect. Mai multe nuvele, între care Akho și Tao (1963), „o poveste din vremea ghețarilor
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Val Condurache, Efectul Placebo, CL, 1983, 6; Mircea Muthu, Romanul ca provocare, ST, 1983, 7; Ioan Holban, Reportajul de idei, CRC, 1983, 42; Gheorghe Glodeanu, „Placebo”, TR, 1983, 45; Ion Pecie, Stăpâni și scutieri, R, 1983, 11; Roxana Sorescu, Romanul ficțiunii romanești, VR, 1984, 1; Ștefan Melancu, „Intermediarul”, ST, 1984, 2; Victor Durnea, Scriitori în exil. Între creație și analiză, CRC, 1990, 6, 7; Ulici, Prima verba, III, 28-30; Cristea, A scrie, 179-184; Andrei Manolescu, „Mă obosesc pe mine însumi” (interviu
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
interni, iar cele din a doua grupă de factori externi. Psihologul Bruner, ținând seama că influența jocului asupra dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale, a afectului și caracterului în jocurile colective, clasifică jocurile în cinci categorii : 1. funcționale (senzorio-motrice); 2. iluzorii (de ficțiune); 3. receptorii; 4. de construcție; 5. colective. O împărțire care răspunde, în parte, la problemele metodologice ale clasificării este a psihologului elvețian J.Piaget. El pune la baza clasificării jocurilor generice care fac ca jocul să evolueze: exercițiul, simbolul, regula
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
asupra subtilităților textului boerescian este inutilă. Trebuie remarcat totuși faptul că, În pofida ralierii la un proiect care submina baza electorală a „dreptei”, politicianul insista, explicit și implicit asupra identității doctrinare conservatoare. Nu doar proiectul În sine era circumscris acesteia: respingerea ficțiunilor revoluționare sau considerațiile despre „progresul treptat și rațional” figurau printre argumentele unui lung discurs, inevitabil defensiv. Probabil că vechea strategie a reprezentării „unității”, cu atât mai necesară În cazul unei modificări unilaterale a Constituției era, pentru ultima oară, aplicată. Cu
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
putere În ascensiune, anume Germania. În istoriografia problemei s-a apreciat, totodată, și faptul că problema orientala și-a modificat conținutul, În sensul că principiul integrității teritoriale a Imperiului Otoman, una din componentele sale esențiale, s-a transformat Într-o „ficțiune politicoasa”. Căci, așa cum s-a constatat În istoriografia problemei, Turcia, ca și statele balcanice au devenit o contrapondere În marea balanța de forțe de pe Continent .
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
în considerare că în liceele tehnice lectura este o Cenușăreasă și de multe ori „bobocii” se laudă cu dezinvoltură că până la 15 ani nu au citit niciun roman! Aici intervine abilitatea profesorului de a-l atrage pe elev în lumea ficțiunii, de a-i deschide apetitul pentru lectură și de a-i demonstra că cititul este vorba cronicarului - „cea mai de folos în viața omului zăbavă” (Grigore Ureche), chiar și în era internetului când timpul pare să nu mai aibă răbdare
Metode de activizare a lecturii. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cîmpeanu Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1139]
-
fiind edificatoare: Există un specific dobrogean? (1-2/1993), Scara de valori a literaturii române contemporane (3/1994), Care este politica editorială în privința debuturilor? (9/1994), Cărți românești în edituri (9/1996), Stilul e omul? (3/1997), Poezia anilor ’90 - o ficțiune critică? (10/1997), Despre starea poeziei (12/1999), Cartea și publicul. Despre debut (2/2001), Istoriile literare între factologie și axiologie (4/2002), Generația artistică de după 1990 (1/2003) ș.a. Se recuperează alte texte inedite, precum cele ale lui D.
TOMIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290219_a_291548]
-
lucrat à mort - o „încercare a scriitorului”, dar una a cărei rațiune de a fi rămâne, în cele din urmă, tot jurnalul. Ca atare, „lucrarea” diaristului, practicând detașarea de contingent chiar atunci când îl evocă, nu pregătește altceva, ci dobândește virtuțile ficțiunii, devine un produs elaborat. În Punte, unde Teofil A. reapare, complexitatea crește prin suprapunerea mai multor partituri și prin subtile note de subsol. Cu o aspirație nemărturisită spre măreție și soliditate - trădată, poate, de fascinația pentru Homer, Cervantes sau Goethe
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
verba, II, 169-172; Manea, Contur, 44-48; Mihai Dragolea, Gravor spontan și perpetuu, TR, 1986, 26; Șerban Foarță, Călimara lui Tudor Țopa, VR, 1986, 8; Rodica Zafiu, „Punte”, TBR, 1986, 326; Holban, Literatura, 166-170; Simion, Scriitori, IV, 351-360; Mihai Dragolea, Exercițul ficțiunii, Cluj-Napoca, 1992, 64-73; Matei Călinescu, Ion Vianu, Amintiri în dialog, București, 1994, 158-161; Ion Buzera, Literatura față cu postmodernismul, Craiova, 1996, 143-146; Ioana Pârvulescu, Încercarea cititorului, RL, 1997, 3; Cosma, Romanul, II, 250-251; Manolescu, Lista, II, 132-138; Popa, Ist. lit.
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
dorise, televizorul color pe care nu îl avusese, covorul persan visat etc. În cele din urmă se figurează pe ea însăși și moare (Anul de hârtie). Un bărbat este ales să joace într-un film, ceea ce îl aruncă într-o ficțiune fără sfârșit. Un cuplu se agită excesiv din dorința de a face ceva: ea pune perdeluțe la orice, la fereastră, ca și la solniță, la cărțile din bibliotecă și la râșnița de piper, în timp ce el fabrică obiecte „în formă de
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
invocă pictori și compozitori celebri (Géricault, Berlioz), adoptă ca laitmotiv ascultarea Simfoniei fantastice. În Inocenții și blidul Satanei autorul romanțează fantezist ultima perioadă a existenței unui poet, Eugen Zimbreanu, în care este identificabil A. E. Baconsky. Ț. apelează uneori la ficțiune și în cărțile de speculație. De pildă, prevestirile spăimoase din Șapte ani apocaliptici (1992), prima parte a unei „trilogii escatologice”, sunt prezentate ca „dezvăluiri” ale unui aventurier al cunoașterii, contele Incapucciato, care ar fi avut privilegiul de a trăi câteva
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
evoluează spre o proză poetică în sens esențial, care, ca și poezia modernă, nu poate fi repovestită, parafrazată ori rezumată și reclamă o lectură literală. Pe de altă parte, recurgând la autoreferențialitate, la înscenare și la deconspirarea artificiului generator de ficțiune, scriitorul face foarte devreme operă de pionierat în materie de textualism. Culegerea Exerciții conține proze scurte, descifrabile ca mici alegorii difuze, dar pregnante, ordonate după un scenariu biografic ilustrând vârstele omului. Ultimele trei piese pot fi citite ca pledoarii pro
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]