6,757 matches
-
că tocmai înțelegerea evoluției ca un proces neorientat, nedirecționat, este ceea ce conferă, în primul rând, teoriei lui Darwin o pregnantă noutate și originalitate în lumea de idei în care a apărut. Evoluția și progresul, care păreau de nedespărțit în teoriile filozofilor germani ai naturii, la Lamarck sau la Spencer, sunt pentru prima dată în mod clar disociate. Și acesta este un element ce merită să fie reținut într-o încercare de caracterizare a revoluției darwiniene ca o schimbare a ochelarilor gândirii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lipsit de ambiții filozofice. El mărturisea fără rețineri că nu are nici o vocație pentru generalizările supreme. Își exprima, totodată, scepticismul cu privire la posibilitatea de a se da răspunsuri bine întemeiate la întrebări cum sunt cele despre „cauzele prime“. Referindu-se la filozofi și istorici pe care i-a cunoscut în societatea londoneză a vremii, Darwin observa că aceștia au o minte puțin potrivită pentru cercetări științifice. Chiar și căutarea unei explicații a diversității speciilor de plante și animale prezente și trecute și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
său de mai târziu, Charles Lyell , Darwin și-a format o reprezentare foarte austeră despre știința naturii. Această reprezentare s-a exprimat în modul cel mai clar prin înclinația lui de a accentua deosebirea dintre rezultatele cercetării științifice și construcțiile „filozofilor naturii“. Ceea ce l-a făcut să nu-i urmeze pe cercetători ca bunicul său ori Lamarck a fost impresia netă că „disproporția dintre speculații și fapte era prea mare“. Într-o scrisoare din 1859 adresată lui Lyell, Darwin afirma că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de relațiile geologice între viețuitoarele actuale și cele dispărute de pe acest continent“. Și adăuga că „faptele amintite păreau să aducă o oarecare lumină asupra originii speciilor - acest mister al misterelor, cum a fost denumit de unul din cei mai mari filozofi ai noștri“. Pentru un cercetător al naturii călăuzit de principiile cunoașterii obiective, de acele principii care cer supunerea oricărei explicații controlului sever al faptelor, constatări de acest fel nu puteau constitui însă decât un prim punct de plecare pentru formularea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
categorii mari de fapte specificate mai sus. S-a obiectat de curând că aceasta constituie o metodă nesigură de argumentare, dar ea este folosită mereu pentru aprecierea evenimentelor obișnuite ale vieții și a fost adeseori folosită de cei mai mari filozofi ai naturii.“ Adesea, asemenea avertismente nu au produs efectul așteptat. În epoca în care a apărut cartea lui Darwin părea greu de conceput că o construcție atât de diferită de modelul pe care îl ofereau teoriile fundamentale ale fizicii poate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
atât de diferită de modelul pe care îl ofereau teoriile fundamentale ale fizicii poate să reprezinte o bună teorie științifică. Faptul nu trebuie să ne surprindă dacă ne gândim că o sută de ani mai târziu Karl Popper, un cunoscut filozof al științei, va contesta pe temeiuri asemănătoare calitatea științifică a explicației propuse în Originea speciilor. Darwin și mai târziu evoluționiștii darwiniști au resimțit din plin consecințele evaluării unei teorii care explică fapte ale istoriei naturale în lumina unor reprezentări de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acumularea continuă a caracteristicilor cu valoare adaptativă, prin gradații succesive. Ideea selecției naturale nu putea să apară decât în mintea unui cercetător care s-a eliberat de viziunea esențialistă și a adoptat-o pe cea populațională. Este ceea ce au subliniat filozofi și cercetători ai evoluției care au reflectat asupra premiselor acelei schimbări de perspectivă care a făcut posibilă formularea teoriei selecției naturale. Astfel, Stephen Toulmin a caracterizat explicația darwiniană a originii speciilor prin selecția variațiilor individuale drept produsul unei viziuni prin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
multe puncte de vedere unii de alții. De aici nu rezultă totuși că pentru Darwin speciile ar fi fost simple abstracții. Contrastul dintre abordarea populațională și abordarea esențialistă este bine pus în evidență de caracterizarea dată omului ca specie biologică. Filozoful David Hull subliniază că nu toate organismele care aparțin speciei homo sapiens sunt identice din punctul de vedere al acelor trăsături care sunt socotite esențiale. În general, caracteristici ale indivizilor dintr-o anumită specie pot fi adesea întâlnite și la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu ideile directoare ale unei culturi, cu „spiritul epocii“. Idei formulate în Originea speciilor au stârnit reacții în toate mediile intelectuale. În tonalități diferite, proteste sau obiecții au fost formulate de reprezentanți proeminenți ai unor culte religioase, de teologi, de filozofi și de cercetători ai naturii. Se poate spune că opoziția în cercurile din afara științei a fost mai puternică la început, dar ea s-a atenuat cu trecerea timpului. În ceea ce privește rezistența pe temeiuri religioase, această apreciere generală se cere nuanțată, cum
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
au fost asociate lucruri dintre cele mai diferite. Iată doar câteva indicații în acest sens. Oameni a căror viziune asupra lumii este modelată de mari tradiții religioase pot percepe darwinismul drept un atac îndreptat împotriva convingerilor lor fundamentale. Cercetătorii și filozofii care văd în lumea vie în primul rând armonia și expresia unei tendințe lăuntrice spre perfecțiune crescândă vor fi izbiți și contrariați de explicația darwiniană a adaptării ca rezultat al luptei pentru existență. Naturaliștii care prezintă evoluția lumii vii drept
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a omului, respectiv opoziție sau rezerve față de înțelegerea curentă a explicației darwiniene a mecanismului evoluției, precum și rezistența întreținută de atașamentul ferm față de anumite cerințe de excelență științifică, care nu sunt satisfăcute de teoria lui Darwin. Discuția publică întreținută de teologi, filozofi și alți intelectuali oferă mostre ale primului tip de reacție negativă, iar considerațiile cercetătorilor naturii sau ale filozofilor științei asupra explicației darwiniene a originii speciilor și a supozițiilor care o susțin constituie terenul pe care se manifestă cel de al
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de atașamentul ferm față de anumite cerințe de excelență științifică, care nu sunt satisfăcute de teoria lui Darwin. Discuția publică întreținută de teologi, filozofi și alți intelectuali oferă mostre ale primului tip de reacție negativă, iar considerațiile cercetătorilor naturii sau ale filozofilor științei asupra explicației darwiniene a originii speciilor și a supozițiilor care o susțin constituie terenul pe care se manifestă cel de al doilea tip de rezerve critice. La unii dintre adversarii lui Darwin întâlnim ambele tipuri de critici. 1. Opoziția
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fel de temeiuri pentru a respinge sau a revizui o teorie științifică cum este cea a evoluției speciilor, ale cărei baze au fost puse prin opera lui Darwin. Contrastul dintre această poziție și cea susținută până în zilele noastre de teologi, filozofi și chiar de persoane cu calificare științifică aparținând unor culte neoprotestante, îndeosebi în Statele Unite, este izbitor. Textele biblice cu privire la creația lumii, a plantelor, animalelor și omului sunt considerate în asemenea cercuri drept relatări istorice la care credinciosul aderă în mod
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de ani (?!). Făcând abstracție de asemenea poziții extreme, se cuvine menționat că principii de bază ale științei darwiniene continuă să fie puse în discuție și contestate de pe poziții creaționiste de către autori cu totul onorabili din mediul academic occidental. Bunăoară, reputatul filozof american Alvin Plantinga recomandă o discuție calmă, pe un ton moderat, respingând atât criticile acelor fundamentaliști religioși care văd în principiile lui Darwin „lucrarea diavolului“, cât și ostracizarea în mediul academic a celor care formulează obiecții la adresa acestor principii. Plantinga
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
este invincibil, că el poate determina deznodământul unei dispute pe teme științifice. Referindu-se la o consfătuire cu privire la problemele geneticii și selecției, care a avut la Moscova în octombrie 1939, consfătuire organizată de o revistă ideologică și prezidată de un filozof, geneticianul N. P. Dubinin, unul din principalii adversari ai lui Lîsenko, recunoștea în amintirile sale că la sfârșitul consfătuirii erau așteptate cu încordare concluziile „conducerii filozofice“. Ceea ce nu era câtuși de puțin surprinzător, deoarece Lîsenko, care pretindea că nici în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Anglia, ca geologul Adam Sedgwick, anatomistul Richard Owen sau entomologul John Murray, s-au exprimat categoric împotriva teoriei. Cunoscutul sistematician american de origine elvețian Louis Agassiz nici măcar nu s-a obosit s-o examineze în mod serios. Iar istoricul și filozoful științei William Whewell, o cunoștință a lui Darwin pe care el o aprecia foarte mult, s-a opus introducerii unui exemplar al Originii speciilor în biblioteca de la Trinity College din Cambridge. Mulți cercetători avizați și de bună credință considerau teoria
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lui Darwin, pe care ei au reafirmat-o și au elaborat-o mai departe. În varianta populară a teoriei, care a primit recent expresia ei cea mai clară în scrieri cum sunt cele ale zoologului englez Richard Dawkins sau ale filozofului american Daniel Dennett, evoluția vieții pe pământ este înfățișată drept rezultatul unui proces de selecție continuă a mutațiilor pe care le suferă genele ce condiționează morfologia și comportarea organismelor, în funcție de valoarea lor adaptativă, în condiții date ale ambianței. Datorită acțiunii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
indivizii par să trăiască doar pentru a lăsa urmași. O altă implicație, legată de aceasta, este tendința de a extinde cât mai mult explicația prin competiție și selecție și de a anexa astfel științei darwiniene noi domenii de cercetare. Încă filozoful Herbert Spencer a încercat să aplice principiul selecției naturale în psihologie, sociologie și etică. Un alt contemporan al lui Darwin, episcopul Trench, o autoritate în studiul limbii engleze, a susținut, după ce a citit Originea speciilor, că evoluția limbajului este rezultatul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
monotonă, prin aplicarea unui singur principiu. Ceea ce pare să-i despartă, în acest caz, pe cercetătorii evoluției este adoptarea entuziastă a unui ideal explicativ inspirat de științele fizico chimice versus o atitudine reticentă în această privință. Elliot Sober, un cunoscut filozof contemporan al biologiei, a formulat relativ recent unele considerații sugestive din acest punct de vedere. Inspirat de o filozofie a științei orientată de experiențele fizicii teoretice, Sober distinge între acțiunea principiului darwinian al selecției naturale în condiții cvasi-ideale și acțiunea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că paleontologii nu sunt buni oameni de știință și îi compara cu colecționarii de timbre. Este o apreciere care vădește aroganță nutrită de neînțelegere. În lumea cercetătorilor naturii, un asemenea mod de a gândi a putut fi stimulat și de filozofi preocupați de formularea unei teorii generale a metodei științei, care se conduc după modelul oferit de științele exacte ale naturii, în primul rând de fizica teoretică. Exemplară în această privință este evaluarea teoriei lui Darwin pe care a dat-o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
teorii generale a metodei științei, care se conduc după modelul oferit de științele exacte ale naturii, în primul rând de fizica teoretică. Exemplară în această privință este evaluarea teoriei lui Darwin pe care a dat-o Karl R. Popper. Cunoscutul filozof nu ascunde că el evaluează calitatea științifică a unei teorii prin raportare la performanțele celor mai reușite teorii fizice. „Descoperirea teoriei selecției naturale de către Darwin a fost adesea comparată cu descoperirea teoriei gravitației de către Newton. Asta este o greșeală. Newton
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ceva foarte diferit de tipul de explicație pe care îl cerem în fizică. În timp ce putem explica o anumită eclipsă prezicând-o, noi nu putem prezice sau explica vreo schimbare în evoluție“. Nu se poate, desigur, obiecta nimic împotriva acestei concluzii. Filozoful susține însă că nu există explicație științifică acolo unde principiile explicației nu permit formularea unor predicții încununate de succes. Dacă teoria darwiniană nu poate prezice evoluția speciilor, aceasta ar însemna că explicațiile pe care le oferă nu sunt explicații științifice
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
aceasta ar însemna că explicațiile pe care le oferă nu sunt explicații științifice. Multe din dezvoltările de mai sus au arătat de ce nu se poate susține o asemenea concluzie. Punctul de vedere al lui Popper este tipic pentru poziția acelor filozofi care cred că toate explicațiile istorice, din discipline ca biologia evoluției, geologia, oceanografia sau meteorologia, vor putea fi reduse la explicații prin legi. Autorii care, din diferite motive, resping explicațiile darwiniene ale istoriei naturii nu ezită să aducă în primul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
vor putea fi reduse la explicații prin legi. Autorii care, din diferite motive, resping explicațiile darwiniene ale istoriei naturii nu ezită să aducă în primul plan al discuției pretinsa lor calitate științifică îndoielnică, invocând, între altele, autoritatea lui Popper ca filozof al științei. Este și cazul unor autori creaționiști. Un bun exemplu îl oferă cartea mult discutată a profesorului de drept Phillip E. Johnson, Darwin on Trial. Johnson, care își exprimă deschis convingerile creaționiste, urmărește să arate că o persoană care
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a explicațiilor este judecată, nu în raport cu regulile împărtășite și urmate în mod tacit de comunitatea cercetătorilor istoriei naturii, pe baza numeroaselor lecții desprinse din succese și eșecuri, ci prin confruntarea acestor explicații cu norme metodologice pretins universale, pe care un filozof le-a extras din considerarea unor episoade ale istoriei fizicii teoretice. În acest fel se încearcă întemeierea concluziei că cercetătorii darwinieni ar fi prezentat unei audiențe mai largi „o filozofie a naturii“ drept știință empirică. Și alți autori au exprimat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]