5,423 matches
-
care mă ghidase pe drumul întoarcerii, dintr-un spațiu plecat demult în altă parte. Aveam sentimentul că mă întorsesem acasă într-un moment pe care nu-l recunoșteam în lanțul existenței. Și că eu am construit acel segment dintr-o frustrare. Dacă puteam să fac acest lucru, înseamnă că, de-a latul vremurilor și de-a lungul anilor, am sărit, viclean ca o vulpe, peste groapa ce ascundea presupusa capcană. Pierdusem însă noțiunea de oprire, de cercetare, amușinând semnele vreunui intrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la diferite lucruri, la diferite scenarii pe care situația prezentă le-ar putea urma. M-am oprit. Din senin, un amalgam de sentimente mă cuprinsese. Simțeam fericire și armonie, bucurie și împlinire. Simțeam fărâme ale supărării și tristeții, urme ale frustrării și ale angoasei... Și ce mă surprindea cel mai tare era faptul că ceea ce simțeam nu avea cum să fie rod al trăirilor mele. Totuși erau, dar el nu avea de unde să cunoască lucrul ăsta atunci. Văd că ești ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în vacanța de vară de la Crestview State, și radia sănătate și sexualitate. Tuturor celor din companie li se aprinseseră călcâiele după ea. Așa că era surprinzător că, de câte ori făceau dragoste, Lisa stătea total nemișcată. După câteva minute părea să-i remarce frustrarea și începea să se miște mecanic și să scoată mici gemete, ca și cum așa i se spusese că fac oamenii în pat. Uneori, când Rick era îngrijorat și preocupat, ea îi spunea: „Oh, iubi, da, iubi, așa, iubi“, ca și cum asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
minte la nesfârșit, fără să se oprească, profesorul... Vina și vinovăția sunt ceva național, conspirația la români, uite că și asta e o temă, am văzut în istorie că tentația românilor e să dea vina pe alții, avem prea multe frustrări, avem complexul de țară mică, vă e teamă vouă - regizorul se uită cam cu reproș la ceilalți - că ungurii vă iau Ardealul, acuma, în secolul XXI?, e depășită faza, nu ungurii sunt problema, asta o spun eu, și Laszlo Gabor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Când o femeie înșală, ceva nu-i în regulă în viața ei, poate ar vrea să se simtă iubită, să trăiască în lumina începutului, femeii îi place chestia asta. Alteori e frustrată, îi lipsește ceva, se acumulează tot felul de frustrări pe care nu le recunoaște și-atunci e pregătită, dacă în momentul ăla o miroase un bărbat, tipa a căzut la pat din prima. Dacă nu înșală, îi lipsește ocazia, că altfel... Concluzionăm: o femeie serioasă înșală când ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
blocajele de circulație, Îmi vine să urlu la el furioasă. În loc de asta, mă mărginesc Însă să spun politicoasă: — Deci... cam În cât timp credeți că ajungem ? — Cine poate ști ? Mă las să cad Înapoi pe banchetă, cu stomacul strâns de frustrare. Trebuia să fi mers undeva În Clerkenwell. Sau la Covent Garden. Doamne, ce tâmpită sunt... — Emma, nu-ți face probleme, spune Jack. Sunt sigur că, odată ajunși acolo, o să fie perfect. — Sper, zic cu un surâs slab. Nu sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
treaba, a intervenit ceva. Trebuie să schimb două vorbe rapide cu el. Îți promit că nu-mi ia mult. OK ? — OK, zic ridicând vag din umeri. Ce altceva aș putea să zic ? Dar, În suflet, simt că-mi pulsează o frustrare la limita furiei. Făcând eforturi imense de a-mi menține calmul, iau shakerul de cocteil și-mi torn ce a mai rămas din băutură În cupă, după care iau o Înghițitură. Jack și Sven discută aprins lângă poartă, cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Sunt doar Încântată ! Îi zâmbesc cât de radios pot, după care aștept până când se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din nou, mesageria. Îmi vine să urlu de frustrare. Unde e ? Ce face ? Cum să o țin din scurt, dacă nu știu pe unde naiba umblă ? Rămân nemișcată, Încercând să fac abstracție de panica ce-mi dă târcoale, Încercând să găsesc o soluție. OK. Va trebui să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cel transformat cu dragoste de oamenii iubitori din jurul său În Rică, via Valerică , ajunse și la momentul În care viața lui afectivă luase o Întorsătură cu totul și cu totul nouă. Și toate au Început atunci ... Câtă nedreptate și câtă frustrare? Liza , evreica Elisabeth-Reby, așa cum Îi spunea Victor și „jâdauca din Vaslui” așa cum Îi spunea bunica Ileana , sosise În vizită la familia de olari pentru ... „aer curat”. Va ar fi dorit să urce În podul casei mari dar se sfia să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și ce tâmpenie! Am crezut și am căzut ca un fraier, am pierdut atât de mult! De ce nu am Întrebat pe Ionel, pe tăticu?! Asta a fost, Își spuse Rică și pe figura sa se așternu o expresie de adâncă frustrare și Îl copleși o serie de gânduri nu tocmai roze: Chiar nu am nevoie de o zi senină și Însorită, așa cum se anunță și cel mai mult mă enervează oglinda liniștită a lacului, nu tu valuri cât de mici, cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Îndelung, Îi mângâie cei doi hulubei, atinse În treacăt zona cea mai importantă și plecară amândoi Înlănțuiți spre cabanele lor, ca doi iubiți ce erau. Noaptea care văzuse și fusese martora unor trăiri de mare intensitate și a unor mari frustrări, le acoperi toate acestea cu umbrele sale cenușii spre negru. A doua zi, dimineață, după ce s-au făcut paturile și Înviorarea, toți elevii se adunară În careu, pe grupe, erau câteva sute de tineri. Va o căuta din ochi pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cărților. Suferința a fost de foarte scurtă durată, iar experiența trupească nu a făcut decât să sporească și mai mult dorul de despărțire. Era o problemă În plus. Începuse de altfel să scrie primele poeme, În care-și epuiza deseori frustrările, obsesiile și mai cu seamă dorințele carnale. Într-un cuvânt, acest adolescent lucid, părea că se supraveghează singur de undeva, dintr-un unghi confortabil, tăindu-și efuziunile și pornirile firești și Înlocuindu-le cu un confortabil pentru el, dialog interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar nu a dat Înapoi. A continuat să-și ducă existența nomadă, cu un soi de detașare mută și să cerșească fără mustrări de conștiință, tocmai de la cei care se zbat să facă din prezentul lor plin de lipsuri și frustrări, un viitor intoxicat cu speranțe. Își dă seama că este procentul pe care societatea se face că nu-l vede, este o verigă rezistentă dintr-un plan diabolic al ei, e groparul și totodată cobaiul propriei vieți. Ce-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de când am plecat spre Nord. Poate mai de mult... - Și de ce nu mi-ai spus atunci? Eram încă tânără. Nu mai veneam în Nord. Nu plecăm de acolo... De ce ți-ai bătut joc de mine? Plânge. Pentru dragostea pierdută? De frustrare? Realizând unde am ajuns? De propria milă? Vorbește. Nu înțeleg ce spune. Mi se frânge inima văzând-o plângând. Aș lua-o în brațe, dar mi-e teamă de consecințe... Îmi simt capul gol, o durere în ceafa. Îmi vine
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Tulcea ca „șef de fermă”. Un oraș curat, cochet, ospitalier. Dunărea și-a deschis larg brațele - pentru a mă primi cum se cuvine. Am păstrat cu sfințenie jurnalul, În care Îmi notam ades, Întâmplările fericite sau mai puțin fericite, așteptările, frustrările, iluziile unei zile trecute. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub tălpile mele, s-au năruit altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. Fiul meu, V.-M., după terminarea liceului, avea să părăsească țara, luând drumul pribegiei (Anglia ), unde
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un somn profund, cu o respirație regulată, dar ea a sărit alarmată: —Rachel, Rachel, ai adormit? Apoi, cum nu răspundeam, m-a zgâlțâit de umăr țipând: —Rachel! DORMI? A fost îngrozitor. Aproape că îmi venea să plâng de oboseală și frustrare. Mă simțeam ca o foiță subțire de sticlă gata să se facă țăndări sub presiunea aceea de neîndurat. De ce nu TACE ODATĂ DIN GURĂ?! mă gândeam în timp ce prin vene îmi curgea un fel de furie somnoroasă. Eram așa de furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu. Dacă l-ai văzut, te rog, te rog spune-mi ce a scris, am implorat-o. E important. E în joc viața mea. Nu l-am văzut, mi-a răspuns ea liniștită. Nu înțelege, m-am gândit cu o frustrare mută. Nu-și dă seama cât e de important. Ce scriu oamenii de obicei în chestionarele astea? am întrebat cu o voce tremurătoare. Chestii îngrozitoare? —Uneori, mi-a răspuns ea. Asta în cazul în care clientul a făcut lucruri îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
semeni deloc cu ea, m-a asigurat mama cu generozitate. Nu, semeni cu cum o cheamă? E o actriță. Cum o cheamă? —Audrey Hepburn? am întrebat eu plină de speranță. —Nuuuuu, a zis mama dând din mâini în semn de frustrare. Of, cum o cheamă? M-am întrebat dacă știa cine e Linda Fiorentino. —Linda Fiorentino? am îndrăznit să întreb. îUn tip îmi spusese odată, la o petrecere, că semăn cu Linda Fiorentino, iar eu am fost așa de măgulită încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă lase să merg la baie. Cum disperarea creștea pe măsură ce clădirile îmi închideau ușile în nas și-și întorceau fețele de la mine. Nicăieri, nu puteam să mă duc la baie, practic nicăieri. Acum aveam, din nou, aceleași sentimente de neputință, frustrare și nevoie chinuitoare, de nesuportat. Spre groaza mea - care făcea să-mi înghețe sângele în vene - toate barurile pe lângă care treceam erau închise. Du-te acasă. Du-te dracului! —La ce oră se deschid barurile? am întrebat un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de puradel în aceste condiții. Vorbea fără încetare cu acesta, îndemnându-l să stea pe loc și să-i răspundă la chemări, pentru ca nu cumva să treacă pe lângă el fără să-l vadă. Gândul acesta îl înfricoșa, umplându-l de frustrare. Se gândea că îi va fi mai ușor să se ghideze după sunetul vocii. De aceea, îi tot cerea fiului său să vorbească. Copilul se încăpățâna însă să nu mai scoată nici un cuvânt. Habar n-avea unde se află acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nemișcat. O spirală de ceață îl învăluia din toate părțile, prăbușindu-se peste el. 15 Întrebările îl frământau pe inspectorul Toma. Găsise niște răspunsuri, însă problema principală nu avea încă soluție. Nu se apropiase nici măcar cu un pas de criminal. Frustrarea era și mai mare deoarece era obligat să facă cercetările pe ascuns, ferindu-se de comandantul Pop. Se bucura că aflase de planul pus la cale de bătrân, împreună cu Pohoață. Măcar știa de cine trebuie să se ferească. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe jos ar fi imposibil să se țină cineva după noi. Dacă vrei, hai să ne întoarcem ca să te convingi că nu ne urmărește nimeni! Din nou, Cristian se văzu obligat să-i dea dreptate. În ciuda unui ușor sentiment de frustrare, simțea că o place tot mai mult pe Ileana. Avea o gândire logică și un bun simț practic care îl umplea de respect. Nici măcar Pohoață? o dădu el pe glumă. Hai, fii serios! Bine, mă dau bătut. Și totuși este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nici zumzăitul ferestraielor mecanice și al motoa relor utilajelor nu reușeau să-i dea un sentiment de activitate. I-ar fi plăcut să trăiască într-un oraș mare, să se distreze. Cât timp se ascunsese în Istanbul, fusese victima acelorași frustrări, dar atunci era altceva. Nu se putea afișa în societate însă, trăia într-o metro polă, înconjurat de tumultul orașului, de vibrația continuă a furnicarului de oameni care trăiau și munceau acolo. Și mai era un dezavantaj, un lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
modului în care acționase moșneagul nu era umbrită decât de amărăciunea că se lăsase păcălit. Timp de o zi întreagă, fusese înspăimântat ca un copil. Se lăsase furat de basmele cu care îi împuiaseră capul minerii pe care îi angajase. Frustrarea îl măcina, dar odată ce reușise să se smulgă din mrejele superstițiilor, vedea situația cu alți ochi. Din acest moment știa ce are de făcut mai departe. Va rezolva singur problema lui Calistrat. Chiar dacă el se lămurise asupra felului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Omul care venise din Germania să vândă o duzină de ilustrații prost retușate de la Dresda, foarte guraliv la prima bere, acum desenează în urmele de lichid vărsat pe masă, cu un deget arătător nu tocmai curat, hărți ciudate, urme ale frustrărilor - un fes semănând vag cu conturul Sudanului sau un corn mușcat - Africa de Sud... (Cele 230 de gravuri licențioase din colecția prințului Friedrich August I al Saxoniei, zis „Der Starke“ din cauza tăriei sexului, au ajuns anul ăsta în galeriile Castelului din Dresda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]