8,881 matches
-
de puștiul lui, ai încurcat-o. Are să se țină după tine și n-are să te slăbească până când nu ți-o plăti cu vârf și îndesat. Îți aduci aminte când a trebuit să te cocoți pe acoperișul chioșcului, ca să scapi de furia lui? Abia după ce l-am chemat pe fratele tău cu Nero, s-a hotărât să plece de acolo.” „Ei, asta s-a întâmplat acum un an. Între timp și-a mai pierdut vlaga, se împleticește și când face cinci pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
băgase de seamă că șase oameni s-au întors în cerc, de trei ori. Fiindcă se dădea numai un litru de persoană. Tatăl meu e un om cu umor. La noi, televizorul se afla în centrul atenției. Tata clocotea de furie la cuvântările tovarășului, iar mama lăcrima, pentru că Sue Ellen din serialul Dallas căzuse în patima beției. Cu ani în urmă, menajerei noastre i se umpleau ochii de lacrimi fiindcă o fată nevoiașă, de la țară, urma să facă un copil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-mi întipăresc totul în minte, ca să le povestesc mai târziu mamei și tovarășilor de joacă. Bărbații care urcau în ring erau îmbrăcați numai pe jumătate. Tot ce aveau de prisos pe ei sfâșiau, din simplul motiv că turbau de furie. Înainte să urce în ring, traversau sala, iar spectatorii îi fluierau. Asta se întâmpla cu eroii cei răi. Eroilor buni toți le strigau numele și voiau să le strângă mâna. În ring, cei buni și cei răi își aruncau vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mâna în jurul gleznelor ei.” Întunericul cobora pe nesimțite și în apartamente se aprindeau luminile. Vedeai înăuntru oameni mergând dintr-o cameră în alta, dezbrăcându-se ori îmbrăcându-se, pregătindu-și mâncarea, uitându-se la televizor sau citind. „Crizele ei de furie erau înspăimântătoare”, a continuat tata. „Țipa la mine pe stradă, îmi scrijelea pielea cu unghiile și mă lovea cu vârful pantofului în osul piciorului. Ce să-ți spun, mai rău ca la război. Când afacerea asta se prelungise peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prinsese cumva de veste, cu siguranță de la o colegă de serviciu, una care se ținea de capul bărbatului ei, încercând să distrugă căsnicia lor fericită. Însă ea avea de gând să-ți apere căsnicia și fiindcă soțul - probabil, turbat de furie - era pe drum înspre casă, eu trebuia negreșit să-i ies în întâmpinare, să-l opresc și să-l conving de fidelitatea soției sale. Întâi am rămas mut de uimire, apoi tare mi-ar fi venit să râd, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să fie atacat și chiar distrus, fie cu o bombă, fie incendiat, de activiști ai unor asociații ilegale de cetățeni care cereau includerea dreptului la eternitate În declarația universală a drepturilor omului și care, acum frustrați, voiau să-și descarce furia făcând să cadă brațul greu al răzbunării asupra unor Întreprinderi nevinovate, doar pentru că ele erau acelea care duceau cadavrele la ultimul domiciliu. Suntem informați, spunea unul dintre emisari, că acțiunile distructive concertate, care ar putea merge, În caz de rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
țuguindu-și buzele, v-ar fi mult mai bine fără mine, iar ea face un pas înapoi, ochii i se micșorează și eu mă dau jos din pat, draga mea, glumește, du-te și te îmbracă. Cu degetele tremurând de furie, ridic obloanele, camera este inundată într-o clipă de o lumină galbenă, puternică, de parcă un generator ceresc ar fi fost îndreptat spre noi. Naama, sunt mort de sete, spune el, adu-mi un pahar cu apă, iar eu ripostez, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
brațele mele nu se mișcă. Nu e posibil așa ceva, mă înfurii eu, în urmă cu numai o oră mâinile acelea au lovit ceasul deșteptător, nici o boală de pe lumea asta nu evoluează astfel, ce se întâmplă aici, se preface, tremur de furie, mila și suspiciunea se sfădesc în mine ca niște fetițe, fiecare dintre ele batjocorindu-și prietena atunci când îi vine rândul. Cum poți să îl suspectezi că se preface, uită-te la el cât de mult suferă, n-are nici un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
avea cu adevărat nevoie de mine. Termină odată cu tânguielile astea ale tale, mi-ar fi spus Anat, nu vezi că spui numai prostii, ce rezolvi dacă încerci tot timpul să arăți că ești perfectă, nu faci decât să îi stârnești furia, și încerc să respir adânc, mă sprijin de perete și mă îndrept de spate, cotul meu a atins din greșeală întrerupătorul, iar lumina s-a stins din nou, exact atunci se deschide ușa, iar patul lui Udi se rostogolește afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fie drăguț cu el, nu pricepe decât o singură limbă, nu-i așa, Ieremia? Sunt mirată, cum Dumnezeu o fi ajuns să-l cheme Ieremia, dar nu îndrăznesc să spun nimic, abia dacă îndrăznesc să respir, numai să nu îi stârnesc furia. Dar se pare că tăcerea mea îl provoacă la fel de mult ca și vorbele, așa că mă întreabă cu o politețe exagerată, aveți din întâmplare o țigară, iar eu îi spun, este interzis fumatul aici, dar el mi-o taie scurt, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
entuziasm, iată că se întâmplă ceva, în sfârșit se întâmplă ceva în viața aceasta în care credeam că nu se va mai schimba nimic, dar niște pumni dezaprobatori mă izbesc în coaste, tavanul se lasă peste mine certându-mă cu furie, peste câteva clipe ne va acoperi ca o pătură de beton, strivindu-ne, îmi ridic mâinile, încerc să-l împiedic, să nu se prăbușească, Noga murmură, ce faci, mami, iar eu mă cutremur, privesc tavanul și îl văd ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl auzeam pe tata bântuind prin casa goală și tușind, propoziții întregi de tuse ieșeau din gura lui, trupul meu rămânea nemișcat, cum să mă simt eu bine, când el este atât de nefericit, uneori mă invada un val de furie neașteptată, tocmai de asta mă voi simți eu bine, tocmai pentru că el este atât de nefericit, iar atunci îl trăgeam spre mine pe Udi cel uluit, așezându-i mâna pe sânii mei, gemând adânc, acoperind tusea aceea plină de lamentații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
larg îmbrăcat în maioul negru, să ascult tot ceea ce nu îndrăznea să îmi spună și să zic, și eu, și eu, și eu, cât de ridicol fusese să plătesc un asemenea preț pentru faptul că mă stăpânisem, apoi, cu o furie neașteptată, îi prind penisul alunecos între tălpi, ca și cum ar fi fost un pește care înota către mine, cu gura plină de spumă, mă scufund în căutarea lui, două mâini îmi împing capul sub apă, aproape că mă înec, cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nopți, să ne învelim în straturi de dragoste, ca niște haine călduroase într-o zi rece de iarnă, de ce tocmai acum îți întorci fața de la mine, apoi mă aplec din nou deasupra robinetului, beau și beau și mă umplu de furie, ca și când o apă diavolească și întunecată ar curge prin el, nici o vorbă nu mai ajută acum, nu știe să aprecieze bunătatea, ca un copil care își strică jucăria care îi place cel mai mult, pentru ca nimeni altcineva să nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pat, cu mâinile apăsându-mi buzele, în același fel fuseseră acuzați și evreii care băuseră sângele acelui copilaș creștin, iată-l acum pe el, convertit de la iudaism, boala îi convertise caracterul, mă acuză cu fruntea sus și observ plină de furie cum fața lui se relaxează, și noua certitudine i se împământenește pe chip, o certitudine hâdă și distorsionată, făcând să îmi fiarbă sângele în vene, nu uita că tu ești acela care vrea să se culce cu mine tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acum după ce m-ai îmbolnăvit, șuieră el printre dinți, iar eu tremur din tot corpul, eu te-am îmbolnăvit, ingratule, eu te-am îmbolnăvit? Dar cuvintele mi se împleticesc în gât, se chinuie să iasă, flutură printre amigdalele inflamate din pricina furiei, cine oare pregătise un capitol atât de scurt de viață pentru noi și cum se va termina el și ce anume se va întâmpla cu Noga, iar în clipa în care îmi amintesc de ea, lacrimile încep să îmi curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui Dumnezeu care a plecat din Iehuda către Beit Al sau invers, aproape că nu auzisem ce spune, nu am idee unde anume să caut, nu am nici o șansă să o găsesc, paginile mă păcălesc intenționat, îmi înțeapă degetele, de furie, o arunc pe podea cu putere, de parcă înăuntrul ei s-ar afla rădăcina nenorocirii care mi-a inundat existența, închid repede geanta, înainte de a mă răzgândi, aceasta va fi pedeapsa lui, cartea aceasta va rămâne pentru totdeauna aici. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în care colcăie muștele, iar atracția care uneori lucește ca scânteile unei amintiri încântătoare este înăbușită acum de repulsie când îl văd lungit între așternuturi, pe care nu mă lasă să le schimb, iar mila și compasiunea sunt contrazise de furie și resentimente, cum îndrăznește să ne distrugă viața, chiar și întrebarea aceea care mă tulburase atât de mult la început, care este semnificația bolii sale, oare este cu adevărat bolnav sau doar se preface, chiar și asta mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nenorocit, dar eu nu îi răspund, o amorțeală a simțurilor pune stăpânire pe mine, abia dacă îi mai aud vorbele, silabele împleticite, împrăștiate în toată casa, trebuie doar să am grijă să nu calc pe resturile lor desculță, chiar și furia lui se stinge treptat și se calmează, ca o pisică aproape moartă săltând spasmodic în stradă, o pisicuță călcată de mașină, mai zvâcnește de câteva ori, dar e deja moartă, la fel și eu, îngropată sub el, nu mai aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dimineața devreme și rămân în fața ușii sale închise, îmi imaginez trupul său înfometat, împietrit asemenea unui animal împăiat, strălucind în luminile raiului, ordonându-mi să-mi trăiesc mai departe viața și mă simt inundată de compasiune și lumină, mântuită de furie, aproape că sunt încântată, aceeași lumină care însoțește o iubire tânără, sentimentul de ușurare concurează cu durerea unei pierderi, cât de ușor mi-ar fi să îl iubesc după ce va muri, îmi imaginez cum voi urca treptele spre mansardă după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a rămas galben și umilit, expus sub razele soarelui, care mă trimit și pe mine înăuntru, și trec în vârful degetelor pe lângă ușa închisă, dincolo de ea este o tăcere stranie, ca și când amândoi ar fi adormiți, iar în mine se aprinde furia, înăuntru este Udi al meu, soțul meu, odată mi-am scris numele pe lobul urechii sale, ce-i dă ei dreptul să se apropie de el, lăsându-mă pe mine pe dinafară, să îi păzesc fetița. Un acces de tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rău, tu ai sărbători dacă ți s-ar întâmpla așa ceva acasă. Nu-ți cer să sărbătorești, zice ea, dar poți continua să trăiești ca înainte, nu este nevoie să te distrugi, poți lua ca atare tot ceea ce se întâmplă, fără furie, fără sentimente de vinovăție, să crezi că toate încercările ni se dau pentru a ne întări, iar eu strig, nu este uman ceea ce spui, cum să nu te înfurii când întreaga ta viață se duce de râpă, iar ea zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar ea mă întrerupe fără urmă de zâmbet, Naama, ascultă-mă, însă eu nu mă grăbesc, dintotdeauna am crezut că medicina naturistă presupune tot felul de leacuri antice din Himalaya, ierburi tămăduitoare și ace, protestez eu, iar ea își stăpânește furia și aproape pe un ton jignit îmi spune, am aici o geantă plină de leacuri, vom ajunge și acolo, dar vreau să discut cu tine mai întâi, ascultă-mă și nu mă contrazice, repede, înainte să se trezească restul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prieteni, că toată lumea fuge de ea, și simt din nou frica aceea pe șira spinării, dar degetele Zoharei o urmăresc, simțind ceea ce se întâmplă, iar eu înțepenesc, ascult degetele ei mângâind vertebră cu vertebră. Nu uita, îmi șoptește ea, fără furie, fără reproșuri, fără sentimente negative, numai o pace infinită, precum cerul, dar eu nu mă pot abține, mă întorc spre ea și o îmbrățișez, mă lipesc de ea cu toată povara trupul meu îngreunat, cu toate mirosurile nopții pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chiar și cu acest gând, dar iată pași apropiindu-se de noi, o pereche pe pantofi bădărani își fac loc în îmbrățișarea noastră, mâinile lui Noga se agață de coapsele noastre, calde și lipicioase, iar Zohara continuă să șoptească, fără furie, fără reproșuri, niciodată nu este prea târziu, întotdeauna există speranță, iar eu o îmbrățișez pe Noga așa cum făceam când era la grădiniță, când părinților li se cerea să li se alăture copiilor în cerc, Udi rămânea întotdeauna pe scaun, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]