5,090 matches
-
la general. Pînă și memoria culturală a religiei stă să se stingă în societățile tîrziu moderne. și totuși, o întrebare de tip metafizic sau religios pare să nu poată fi dezrădăcinată din structurile noastre de gîndire. Pentru o seamă de gînditori, decizia omului modern de a se autofunda revine la o întreprindere contradictorie, indefinită, erodantă. Tocmai conștiința de sine îi cere omului o transcendență în care să se întemeieze, spre care să tindă pentru a se împlini. Ceea ce în literatura filozofică
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cheamă și o angajează, acesteia nu i se potrivesc modurile de gîndire instalate, limitative, sedentare. Ea se sprijină, dimpotrivă, pe o gîndire vectorială, pe forme mentale care își conțin în propria economie depășirea. De-a lungul acestui eseu, am invocat gînditori pentru care modernitatea tîrzie poate fi un teren unde raportarea la transcendență, calitatea itinerantă a credinței, libertatea ei față de obiectivări au șansa să fie puse la încercare. Există situații civilizaționale de inflație a simbolismului religios, cînd el poate deveni contraproductiv
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
schimb mai evidentă deosebirea dintre autoritatea propriu zis spirituală a Bisericii și puterea ei normativă ; cresc responsabilitatea persoanei și libertatea ei în ce privește investigarea sensului ; se admite că această cercetare e de condus, în spațiul public, prin dialogul între instituțiile religiei, gînditorii laici, vocile societății civile. în sfîrșit, dacă sensurile spirituale nu ne mai arată fața lor pozitivă, explicitată, normativă, rămîne să le căutăm fața ascunsă, interioară, orientată ascendent. Nu ni se sugerează oare astfel să inversăm perspectiva, să privim realul imediat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
religios oficial, înclinat de multe ori spre generalități adormitoare, suficiență, conservatorism. Mai sensibili față de noutatea materialului pe care veacul îl pune în fața credinței, mai liberi și mai îndrăzneți în problematizările lor decît teologia oficială, mai înclinați să exploateze parodoxurile realului, gînditori laici și teologi nonconformiști au creat, în modernitate, punți între tradiția spirituală și cultura înaltă. Au pus întrebările culturii în contact cu înalta statură intelectuală a tradiției. Henry Corbin declara că numai datorită unor gînditori religioși ca Nikolai Berdiaev și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
înclinați să exploateze parodoxurile realului, gînditori laici și teologi nonconformiști au creat, în modernitate, punți între tradiția spirituală și cultura înaltă. Au pus întrebările culturii în contact cu înalta statură intelectuală a tradiției. Henry Corbin declara că numai datorită unor gînditori religioși ca Nikolai Berdiaev și Alexis Homiakov, care nu erau teologi oficiali, un anumit număr dintre noi, cei din Apus, am devenit conștienți de ceea ce era specific și de viitor în creștinismul răsăritean. Leszek Ko\akowski susținea, pe bună dreptate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
radiate și absorbite de strălucirea trans formală a Logosului. Textul nostru a încercat să arate că există trăsături specifice modernității tîrzii care pot fi utilizate ca suport pentru descifrarea și chiar pentru exersarea unor mari teme spirituale. Pe urmele unor gînditori contemporani, m-am străduit să argumentez că Occidentul actual nu este un pustiu din care orice verticală a sensului să fi pierit, ci că el oferă un spectacol simbolic în multe privințe prețios, apt să stimuleze discernămîntul spiritual. Prin chiar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
omului singur în tăcerea lui Dumnezeu. La capătul încercării, această tăcere explodează, cu infinitatea sensurilor ei, în fața și în inimile eroului, ale prietenilor săi, ale cititorului. Dar numai pentru a-i chema să intre în necuprinsul ei de liniște. Atîția gînditori, din toate tradițiile, și-au construit discursul ca pe un limbaj de depășire, ca punte către misterul de dincolo de formă și limbaj. în zenitul religiilor stă aceeași realitate, prea densă pentru a putea fi prinsă într-un contur limitativ, prea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în alte regiuni ale globului, pentru instaurarea unor regimuri teologico-politice. Iată că echilibrul instaurat după căderea blocului comunist a ajuns într-o perioadă de criză ce reclamă regândirea și reafirmarea valorilor modernității. În acest context, readucerea în atenție a unui gânditor de talia lui John Locke este binevenită, chiar necesară. Persistă încă ideea că democrația este un regim moștenit de la vechii greci, invocată fiind simplista definire a ei ca "guvernare de către popor". Nu se știe sau s-a uitat faptul că
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
era, de fapt, un regim oligarhic, deoarece la viața politică participa doar o parte dintre locuitorii cetății - doar cei cu rang de cetățean; nu se știe sau se uită faptul că bazele teoretice ale democrației moderne au fost puse de către gânditorii moderni care au exploatat foarte bine teoria dreptului natural, creație a juriștilor protestanți; nu se știe sau s-a uitat că democrația modernă este una a reprezentativității și nu una a participării directe prin rotație a tuturor la guvernare, ca
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
guvernare, ca în democrațiile antice, situație dată în primul rând de dimensiunile mari ale entităților politice moderne; nu se știe sau s-a uitat faptul că, spre deosebire de regimurile pe care le probaseră grecii, democrația ale cărei baze le vor pune gânditorii moderni, în special cei din spațiul anglo-saxon, nu existase niciodată, ci urma să se realizeze: cu starea naturală a lui Grotius, cu individul lui Hobbes, cu proprietatea și munca lui Locke, cu voluntarismul acestora, cu contractualismul lor, cu dreptatea definită
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Hobbes, cu proprietatea și munca lui Locke, cu voluntarismul acestora, cu contractualismul lor, cu dreptatea definită ca respectare a înțelegerii, cu libertatea ca lege naturală, cu separația puterilor în stat ș.a.m.d. Pe acest fundament teoretic vor apărea meditațiile gânditorilor secolului al XVIII-lea și se vor produce și evenimentele ce vor duce la schimbări radicale în lumea occidentală, edificiul teoretico-politic de factură liberală încheindu-se prin constituționalismul american. Încă din paginile introductive, Gabriela Rățulea anunță că nu ne va
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
whig-ismului", debutează cu prezentarea contextului istoric. După o scurtă trecere în revistă a celor mai importante evenimente ce au provocat gândirea lui Thomas Hobbes și John Locke, Războiul Civil (1640) și Revoluția Glorioasă (1688), autoarea începe prezentarea reacțiilor celor doi gânditori față de acestea. Abordare adecvată, întrucât John Locke nu poate fi studiat fără o trecere prealabilă prin gândirea politică a lui Hobbes, pentru că acesta i-a dat replici concepției lui Hobbes pe mai multe teme: motivul ieșirii din starea naturală, condițiile
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
recunoscută. Prin ce se prezintă astăzi omul occidental? Prin conceptele și valorile democrației liberale. Occidentalul știe că nu datorează puterii suverane viața, libertatea și posesiunile, pentru că acestea îi sunt date de la natură. De când și de unde știe occidentalul acest lucru? De la gânditorii moderni și mai ales de la John Locke. Prin judicioasa exploatare teroretică a ideii de "stare naturală", filosoful l-a scos pe individ de sub tirania puterii suverane. Mai întâi, la nivel teoretic. Cu timpul, succesul politic al concepției lui, garanția faptului
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sa, Locke nu a fost singurul teoretician ce a creat nucleul doctrinar al liberalismului democratic definitoriu occidentalismului, dar el a avut puterea de sinteză și a reușit să dea coerență acestei doctrine. Din păcate, se uită adesea acest lucru, alți gânditori ce i-au succedat (Montesquieu, Rousseau, Constant ș.a.) având "presă mai bună". Într-un astfel de context, o lucrare precum Dreptatea ca libertate. Locke și problema dreptului natural are și rolul de a da Cezarului ce e al Cezarului. Continuă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Kant!" s-a strigat ca reacție la materialismul și pragmatismul apărute în urmă cu peste un secol; "înapoi la Locke" ar trebui strigat în fața crizei în care au intrat valorile fundamentale ale modernității noastre. Instituționalizarea câștigurilor teoretice și politice ale gânditorilor moderni a dus la diminuarea susținerii afective a acestora din partea beneficiarilor. Noile generații au senzația că aceste valori nu ar avea nevoie de susținere și de reafirmare, fapt ce face posibilă apariția mesajelor și a mișcărilor antidemocratice chiar în sânul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dreptate, întrucât privește ceea ce este just și recunoscut. Pentru Locke, autoritatea legitimă este cea care se bazează pe consimțământul majorității și garantează libertatea. Când un guvern este legitim, cetățeanul este liber. Această idee a fost dezvoltată cu precădere de anumiți gânditori liberali contemporani, în primul rând F.A. Hayek, fără să recurgă la argumentul contractului. În locul ideii de contract Hayek a pus ideea de domnie a legii pe care a preluat-o din gândirea constituționalistă și prin care a justificat conceptul de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a dreptății procedurale și a egalității formale, asigurate prin domnia legii, pune libertatea deasupra tuturor valorilor morale. Dar această idee se regăsește și în Al doilea tratat despre guvernare. De aceea, Hayek îl așează pe Locke în fruntea seriei de gânditori liberali (Bernard Mandeville, David Hume, Josiah Tucker, Adam Smith, Adam Ferguson, Edmund Burke) care au gândit problema libertății din perspectiva "adevăratului individualism". Prin urmare, sintagma "dreptate ca libertate" îl plasează pe Locke la originea a două paradigme liberale, una a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
egalitatea nu pot fi instaurate în mod legitim. 2.4. Starea originală. Al doilea tratat În Al doilea tratat despre guvernare, Locke realizează o expunere teoretică a adevăratelor principii ce trebuie să stea la baza guvernământului civil. Înaintea lui, primul gânditor care a făcut acest lucru a fost Thomas Hobbes care, asemenea lui Hugo Grotius, a avansat ipoteza că înaintea societății civile a existat o stare anterioară, numită "naturală". Locke pleacă și el de la presupunerea că, înainte de a fi cetățeni și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
închipuirii și zgârceniei celor certați și mereu puși pe sfadă"25. Fără a fi muncit, pământul nu are nici o valoare, întrucât munca este cea care dă valoare lucrurilor. Este de remarcat faptul că, înaintea lui Adam Smith, Locke este primul gânditor care vorbește despre principiul valorii-muncă; ca și Smith, el estimează valoarea lucrurilor în funcție de cantitatea de muncă pe care oamenii o prestează, căci "munca face de departe cea mai mare parte a valorii lucrurilor de care ne bucurăm în această lume
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
contract. Așa cum afirmă Leo Strauss, teoria contractului social nu este legată de problema drepturilor naturale decât începând cu Hobbes care, cel dintâi, a pus problema guvernării legitime în locul guvernării perfecte. Din acest motiv, Strauss vedea în Hobbes pe cel dintâi gânditor liberal, fondatorul individualismului. Conform tezei lui Macpherson, dacă Locke este cel dintâi gânditor liberal (precedat de Hobbes care a instituit o altă versiune a liberalismului), este în primul rând pentru că el a conceput materia politicii, puterea individului generatoare de putere
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
drepturilor naturale decât începând cu Hobbes care, cel dintâi, a pus problema guvernării legitime în locul guvernării perfecte. Din acest motiv, Strauss vedea în Hobbes pe cel dintâi gânditor liberal, fondatorul individualismului. Conform tezei lui Macpherson, dacă Locke este cel dintâi gânditor liberal (precedat de Hobbes care a instituit o altă versiune a liberalismului), este în primul rând pentru că el a conceput materia politicii, puterea individului generatoare de putere civilă, din perspectiva societății de piață generalizate. Acest lucru înseamnă că teoria politică
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
strofe numerotate chiar de poet, dar care, odată cu "amplificările și aluviunile ulterioare", ajunge cu totalul strofelor la 217. Pe Eminescu îl interesau nodurile sau răscrucile istoriei, locuri " Unde lumea în căi nouă, după nou cîntar măsoară" (Memento mori). Tip de gînditor sincretic, el nu improvizează povești în marginile altor povești, ci asamblează, sub privirile ochilor noștri deschiși înăuntru, elementele modulare ce alcătuiesc placa turnantă a arhaicității fondatoare. O face, însă, gîndind cu uneltele poetului, și nu cu armătura teoretică a filosofului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
prin prisma propriului sistem și asupra ultimei insecte, pietre sau ciudățenii istorice"9. Mult mai important însă ar fi acea "secretă dimensiune sacerdotală" a discursului filosofic blagian. Insuccesul lui Blaga în studiile teologale s-ar fi "răzbunat", mai tîrziu, asupra gînditorului prin "forma neașteptată a unui discurs filosofic cu o mare încărcătură "liturgică"". În acest mod, pentru Blaga, "filosofia nu este o formă de cunoaștere a lumii, de invenție sau de descoperire a structurilor ei fundamentale, ci un act de oficiere
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o vreme sau pentru totdeauna, sensibilitatea poetică a filosofului. Se vorbește oarecum ironic de Blaga "un sacerdot în slujba Marelui Anonim" ca de un "inițiat exclusiv în taine la care cititorul curent de filosofie n-are acces", motiv pentru care gînditorul, căruia nu se știe cine i-ar fi conferit "competențele de traducător al Absolutului", trebuie să traducă, explice și nuanțeze mai tot ceea ce face Marele Anonim. Și cum nimeni nu poate să verifice afirmațiile lui Blaga (textele sale nu pot
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
verifice afirmațiile lui Blaga (textele sale nu pot fi înțelese, cu ele nu se poate comunica în mod convențional), nu rămîne decît șansa unei participări empatice, a unei comuniuni liturgice la și cu textul blagian. Să revenim însă la chipul gînditorului Blaga descoperit Noica, la filosofia acestuia în care afla o deschidere către cer sau un fel asalt împotriva cerului. Meditația blagiană întruchipa deopotrivă și o filosofie a pămîntului, una însă insolită, căci omul lui Blaga este organic legat nu de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]