KorAP: Find »[drukola/base=ghici & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...168 169 170 ...211 >

5,266 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

70 de ani. Credea cu multă fermitate în Dumnezeu și era convinsă că toate acțiunile sale o vor duce la liman. N-a disperat nici când a fost nevoită să descâlcească nesăbuințele în care se vârâse fiul ei, mai mult ghicite de ea decât spuse de el. Nici când fiică-sa, bolnavă, a plecat în străinătate și a anunțat-o mult mai târziu, după ce se vindecase, că nu se mai întoarce, pentru că știa că nu va alege nimic greșit, cu spiritul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
fi de acord - dar întreruperea căsătoriei nu era câtuși de puțin un motiv ca ele să nu rămână prietene și să nu-i fie la fel de dragă pe cât îi fusese înainte de război, nu-i așa? -, vorbindu-i de parcă i-ar fi ghicit viitorul și ar fi văzut în fața ei întâmplările fiecărui an din cei ce aveau să vină, doar că nu-i zicea, ca o ghicitoare: peste atâta vreme ți se va întâmpla cutare lucru ce-ți va părea trist, dar din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
mai văzuse din timpul verii. Și dintr-odată o văzu: femeie la treizeci de ani, cu forme pline și minte limpede, nemulțumită însă de tot ce făcuse până atunci cu viața ei și cu mici obsesii care mai mult se ghiceau. Purta o rochie cu flori mari și palide, pe un fond verde-cenușiu, legată cu un cordon subțire și lung, dar pe urmă n-a mai știut exact cum arătau hainele ei, pentru că deveniseră un morman de rufe risipite lângă pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
înaltă dintre cele două ferestre. Dar nu zărește decât blocurile de peste drum la ferestrele cărora apar din când în când funcționarii cu fețe indiferente, fumând cu o mână, în timp ce cu degetele celeilalte trag de elasticul bretelelor. Aude zgomotele străzii și ghicește numai ce se întâmplă. Nu-i place. Așa încât preferă să stea în pijama la biroul masiv de stejar încrustat, din camera cealaltă. De la fereastra din fața biroului se poate uita în stradă prin fruzișul acum rărit al arborilor, stând pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
venea să cred. Yvonne Alexa era de-a dreptul surprinzătoare: uneori nu înțelegea nimic din câte se petrec în jurul ei, nici chiar dacă i-ai fi explicat; alteori avea o intuiție formidabilă, era suficient să se uite la tine și să ghicească în ce stare te afli. Acum era într-unul din momentele ei bune. Mă gândeam că descoperise în câteva clipe ce mie mi se părea puțin anapoda, fără să înțeleg ce anume, de mai multe ceasuri: privirea obosită, rătăcită, goală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
vălătuciți. Găuri de cer albastru strălucitor. Au trecut în Franța, în același peisaj. Un munte părea să le închidă drumul, ca un uriaș ciclopic. L-au ocolit și orizontul s-a deschis din nou spre alte creste, în spatele cărora se ghicea umbra altora. Înzăpezite toate. Mai jos, hlamida întunecată a brazilor deși. Mai jos și mai aproape, pășunile. În dreptul cheilor Cluses, au părăsit autostrada, întorcând la stânga. Începea un drum suitor în serpentine, îngust, asfaltat, cu pereți abrupți de granit de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

am așezat amândoi. Cu ce vă pot ajuta? Păi, să vă explic. Și în clipa când a început să-mi povestească, atenția mi-a fost atrasă de petele hepatice de pe dosul palmei ei și m-am pomenit că încercam să ghicesc câți ani are, pentru că fața ei și mai ales ochii aveau încă o privire tinerească, proaspătă, curioasă și, judecând doar după asta, i-aș fi dat cel mult treizeci, și totuși începeam să mă-ntreb dacă nu era mai aproape de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mărească profitul. Își mai turnă apă în pahar și dădu pe gât o înghițitură zdravănă ca și cum era whisky curat. Fii atent acum - o să râzi. O să te prăpădești de râs, nu alta. Am citit zilele trecute un nou roman, manuscrisul dactilografiat. Ghicește cine l-a scris? — Hai, spune. O prietenă de-a ta. Despre care știi multe. — Mă dau bătut. — Hilary Winshaw. Din nou îmi pierise graiul. — O, da, acum toți scriu! Nu le ajunge că sunt putrezi de bogați, că pun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ea. Veniți cu mine, vă rog. M-a dus la recepție și a dispărut câteva clipe într-un alt birou, lăsându-mă singur cu secretara. Calmat de bătăile ei ușoare pe tastatura computerului, m-am cufundat în speculații, încercând să ghicesc care dintre membrii familiei Winshaw îmi șterpelise manuscrisul (sau, mai probabil, angajase pe altcineva s-o facă). Candidatul cel mai evident era Henry: în fond, el încercase deja să mi-l ardă. Dar nici ceilalți nu puteau fi scoși cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și m-am bucurat de privilegiul - deși oarecum neașteptat - de a primi în dar douăzeci de penny de la fermecătoarea ta însoțitoare (vei găsi anexat la această scrisoare un cec cu această sumă); eu am fost cel care, după cum probabil ai ghicit deja, v-am urmărit pe amândoi până acasă de la restaurant, chinuindu-mă cu picioarele mele bătrâne să țin pasul cu voi și, în fine, din cauza unei estimări eronate, din păcate, i-am produs însoțitoarei mai sus menționate un regretabil șoc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
slăbiciuni. Suma de bani implicată era neglijabilă, în comparație cu averea firmei Stewards: dar era singura dată în cei cincisprezece ani de când deținea firma, când insista să ofere o susținere necondițonată a unei întreprinderi care mergea în pierdere palpabilă. Și n-au ghicit niciodată adevăratul motiv pentru care era fascinat de calitatea imaginilor clare și de stop-cadrele perfecte oferite de discurile video, care-i satisfăceau admirabil nevoile și-l purtau înapoi spre îmbătătoarele, veselele zile când aduna din jurul studiourilor de film cadrele nefolosite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
calul ăla! Ai fost unul din spioni! — Sau era în Hanul cu peripeții? — Sau în Viața a un circ? — Sau în Școala ticăloșilor? — Regret că trebuie să vă dezamăgesc, spuse Thomas ridicându-și mâna. Dar sunteți toți departe de a ghici. Mă tem că nu sunt actor. Când am spus că lucrez la bursă, am spus-o în sens literal. Lucrez în City. Sunt bancher. — O! Se lăsă o tăcere destul de lungă, întreruptă, în cele din urmă, de Esma, care spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Michael, spuse el, luându-mi mâna întinsă. Îmi faci o onoare. Aș fi dorit însă ca a doua noastră întâlnire să nu aibă loc într-o asemenea mizerie și murdărie. Vina, mă tem, îmi aparține în întregime. — În întregime? — Probabil ghicești ce m-a aduc aici. Am... să-i zicem o bănuială. — Sigur că ai, Michael. Un om cu discernământul, cu intuiția ta. Știi la ce păcate e supus un om bătrân când voința lui e slabă, dar dorințele lui - vai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
împiedice să umblu. Mi-a plăcut să fiu răsfățat. Pic. Pic. Pic. — Sunt tare obosit, Michael. Asta-i culmea ironiei, de fapt. Sufăr de un singur lucru și nu i-am spus despre asta domnișoarei Barton. Habar nu are. Poți ghici ce este? Michael clătină din cap. — Insomnie. Nu pot să dorm. Nu pot să dorm deloc. O oră, două, din când în când. Cel mult trei. De când a murit Rebecca. Pic. — Și ce noapte a fost! S-a întâmplat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

văzusem În viața mea femei cu păr de un blond atât de strălucitor și nu știam că toate șuvițele acelea, create de faimoși coloriști, costau șase miare pe an numai ca să le Întreții, și nici că ceilalți din branșă puteau ghici pe loc la care stilist realizase culoarea respectivă după o singură privire aruncată produsului finit. Nicicând privirea mea nu poposise asupra unor bărbați mai arătoși. Erau cu toții Într-o formă fizică perfectă - nu prea musculoși, pentru că „așa ceva nu e deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mi-am dat seama că celularul putea fi folosit și pentru convorbiri interurbane, așa că i-am sunat Încântată pe ai mei și le-am povestit ce grozav era locul meu de muncă. — Ăă, tată? Bună, sunt eu, Andy. Poți să ghicești unde sunt acum? Da, bineînțeles că sunt la serviciu, numai că, Întâmplător, asta e pe bancheta din spate a unei mașini cu șofer care mă plimbă prin Manhattan. Am fost deja la Tommy Hilfiger și la Chanel și, după ce cumpăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să-mi recapăt răsuflarea. Tocmai am aflat că editorul nostru e În drum spre birou și nu eram pregătiți, așa că toată lumea e un pic cam agitată. De ce mă justific față de femeile astea? — Dumnezeule, trebuie că lucrezi pentru Miranda! Stai să ghicesc. Ești noua asistentă a Mirandei, nu? Te cheamă Andrea, nu-i așa? Bruneta cu picioare lungi mi-a zâmbit cu ceea ce trebuie să fi fost vreo patru duzini de dinți și a Înaintat spre mine ca un pirana. Prietena ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit deja masa de prânz, am șuierat eu printre dinții Încleștați. Și mi-a făcut o scenă pentru că nu am prevăzut, nu am ghicit, nu am fost În stare să mă uit direct În stomacul ei și să-mi dau seama că nu-i mai e foame. Glumești, a zis ea. S-a rățoit la tine pentru că ai fugit să-i aduci prânzul - așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În față și pe spate. Ca Întotdeauna, personificarea subtilității și a exagerării. Nici una din noi nu i‑a aruncat măcar o privire. Ceasul de pe perete arăta abia ora patru, dar aveam senzația că e miezul nopții. — OK, să văd dacă ghicesc. Vă sună matroana din minut În minut pentru că și‑a pierdut un cercel pe undeva, Între Ritz și Alain Ducasse, și vrea ca voi să i‑l găsiți, deși ea e la Paris iar voi În New York. Am pufnit. — Crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
organizeze dineul În galeria dorită de Miranda și, surescitată și Încântată, a sunat‑o pe Miranda să‑i dea vestea cea mare. Ghici ce s‑a Întâmplat când... — S‑a răzgândit, evident, am zis eu cu voce domoală și am ghicit iritarea ei. A decis să facă exact ceea ce sugerase Linda de la bun Început, dar numai după s‑a asigurat că toată lumea s‑a dat cu capul de toți pereții pentru ea. — Exact. Ei bine, asta m‑a enervat Îngrozitor. N

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Ei bine, OK, se pare că acum situația se Încadra În categoria petreceri, sub‑categoria stilat. M‑am uitat la cele șase schițe de ținute vestimentare pe care Lucia le desenase pentru sub‑categoria cu pricina și am Încercat să ghicesc ce anume ar arăta cel mai puțin ridicol o dată pus pe mine. După o Întâlnire jenantă cu un tank top Îmblănit și o pereche de cizme de piele până la pulpe (adică, da, până peste genunchiă, m‑am hotărât În cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

ciudă gîndindu-mă la voi tot restul zilei. Ați făcut o alegere extrem de inteligentă. Mai cu seamă că locuiți atît de aproape! Și ce casă Încîntătoare! I se adresă lui Helen din nou. I-am spus Juliei că n-ai fi ghicit că există un asemenea loc atît de aproape de Edgware Road. — Ai văzut-o? Întrebă Helen surprinsă. — O, doar În trecere. Julia adăugă: — Ursula a trecut pe la noi cîndva, săptămîna trecută. Sigur ți-am spus, Helen. Probabil c-am uitat. — Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
care-i ieșise de după ureche, Întinzînd mîna spre telefon cu respirația tăiată... Apelul contiuna. Poate că Julia se decisese să nu răspundă. Helen știa că face asta cînd era În toiul unei scene pe care o scria. Dar dacă ar ghici că o suna Helen, atunci ar ridica receptorul, bineînțeles. Dacă Helen l-ar lăsa să sune suficient de mult, atunci Julia și-ar da seama și ar răspunde. ȚÎrr, țîrr, țîrr, țîrr. Zgomotul acela nesuferit continuă. În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
atunci Îl considera pe Fraser absolut minunat. De fapt, Îi considera formidabili pe toți cei care vorbeau isteț și cu o voce educată. Viv sosise marți seara la domnul Mundy, iar el Îi deschisese ușa cu ochii strălucind de Încîntare. — Ghici cu cine m-am Întîlnit! N-o să ghicești! O să treacă pe-aici mai tîrziu. Stătuse pîndind venirea lui Fraser toată seara, și cînd acesta Își făcuse apariția mai tîrziu, sărise și fugise la ușă... Toată scena o umpluse pe Viv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fapt, Îi considera formidabili pe toți cei care vorbeau isteț și cu o voce educată. Viv sosise marți seara la domnul Mundy, iar el Îi deschisese ușa cu ochii strălucind de Încîntare. — Ghici cu cine m-am Întîlnit! N-o să ghicești! O să treacă pe-aici mai tîrziu. Stătuse pîndind venirea lui Fraser toată seara, și cînd acesta Își făcuse apariția mai tîrziu, sărise și fugise la ușă... Toată scena o umpluse pe Viv de disperare. Ea și domnul Mundy stăteau jenați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]