6,255 matches
-
parte a mesei din camera de interogatoriu, Îmbrăcat Într-un costum negru impecabil. Tot numai dungulițe și butoni strălucitori. Inspectorul Napier: cu părul brun-roșcat care Începuse să-i cadă și cu un nas ca un desfăcător de sticle. Punând o grămadă de Întrebări despre Întoarcerea lui Logan la treabă, despre recuperare, despre statutul său de erou al poliției și despre prânzul cu Colin Miller. Afișând un zâmbet sincer, Logan minți cum se pricepu mai bine. O jumătate de oră mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
hartă. Până acum, ecourile la apelul din presă fuseseră neglijabile. Nimeni nu părea să știe cine era fetița. Probabil că lucrurile aveau să stea altfel În seara aceea, când fotografia urma să apară din nou la televizor. Iar apoi o grămadă de oameni săritori, telefonând să le dea un maldăr de informații inutile. Își petrecu următoarele două ore uitându-se din nou prin declarații. Citise deja totul, dar Logan știa că răspunsul se afla pe undeva pe-acolo. Cine azvârlise cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era nasoală peste tot și că n-ar trebui să facă În halul ăla pe victima. — Ce mai ai la cazul cu punga de gunoi? Întrebă Insch. Logan strânse din umeri. — Apelul a fost lansat la televizor aseară, așa că avem grămadă de declarații de trecut În revistă. Am avut și o babă care spunea că putem să abandonăm căutarea, pentru că micuța „Tiffany“ se joacă la de nisip În grădină. Clătină din cap. — Cotoroanță nebună... În orice caz, am o duzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că suntem prieteni. Am vorbit cu el de câteva ori. Și inspectorul Insch a autorizat fiecare cuvânt. Mincinos mare ce ești. Nu cred că-l place pe inspector. Măcar aici era un pic de adevăr. — Aici sunt de acord. O grămadă de oameni nu-l plac pe Inschy. Eu? Mie-mi place de el. E mare. Când vezi așa un cur, ai În ce să-ți Înfigi dinții. Logan Încercă să nu-și imagineze scena. Inspector Steel trase adânc din țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe celălalt, unde era fata? — Philips ținea adăposturile numerotate În ordine. Logan Îi arătă prin ușa deschisă. — De la unu la cinci. Șase e ferma. Probabil că planul era să le umple pe toate. Unul câte unul. Doi polițiști scoaseră din grămadă un cocker spaniel sau labrador plin de găuri și-l duseră Între ei până la masă. — Clădirea asta tocmai o umplea. Dacă el l-a luat pe Peter Lumley, aici ar trebui să fie. Logan vedea cum Miller se strâmbă În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
una? De ce nu răscoliți mizeria până-l găsiți? — Pentru că e posibil să nu-l căutăm pe tot. Încă mai lipsește o bucățică din David Reid. Miller privi teancul de mortăciuni și pe polițiștii și polițistele care umblau cu mâinile prin grămadă. — Isuse, Îi căutați puța? Aici? Să mă ia naiba, voi, nenorociților, meritați o medalie. Sau o examinare la cap. Un alt iepure fu pus pe masă, examinat succint și aruncat apoi În mormanul pentru debarasare. — La naiba... Afară, zăpada acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Umerii i se lăsară În jos, iar Logan știu cum se simțea. — Haide. O să golim chestia asta În adăpostul numărul unu și vom verifica ce e Înăuntru Între timp. Un grup continuă de unde ați rămas, iar altul se uită În grămada asta. Distractiv, distractiv, distractiv. — O să le dau vestea cea bună celor din echipă. De ce nu? se gândi el. Deja mă urăsc. Pot foarte bine să le dau și un motiv. Vestea fu primită pe cât de prost se așteptase Logan. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-i ajute. Cel puțin o vreme. Și așa Își petrecu Logan după-amiaza. Miller, binecuvântate fie șosetele lui de bumbac, lăsă mândria la o parte și luă o lopată. Cockerul spaniol sau labradorul se afla de data aceasta aproape de vârful grămezii. Intrase ultimul, ieșea primul. Dar Încet Își făcură loc prin conținutul containerului cu deșeuri. Logan era convins că examinase același iepure borșit cam de treizeci de ori când Începură țipetele. Cineva ieși În fugă din adăpostul numărul trei, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sunt pe stop, câinii antidrog n-o miros. Și chiar dacă miros ceva, tuturor le e prea jenă să comenteze. Mai luă o Înghițitură de vin. Și-ai fi surprins să afli câtă cocaină poți băga-n gaura unei fufe lituaniene. — Grămezi Întregi! — Și ce-are asta cu Geordie? — Ajung și la asta. În orice caz, eu Îmi făceam numărul de Clark Kent: sap prin mizerii, povești de-a dreptul mortale. Adică, ajung să fiu nominalizat la tot felul de premii În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
secunda doi m-am trezit fără slujbă. Nici un ziar central nu pune mâna pe mine, nici cu acatiste. Oftă. — Așa că, iată-mă. Nu mă Înțelege greșit: nu e un loc chiar așa rău În care să ajungi. Slujbă bună, o grămadă de centimetri pe prima pagină, o mașină frumoasă, apartament, am cunoscut o femeie frumoasă... Banii nu-s cum m-am obișnuit eu, dar oricum... Și-ncă trăiesc. Logan se lăsă pe spate și-l examină pe cel din fața lui: costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
suspinând, jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine tremurătoare de jeleu și vorbind despre fetița moartă pe care-o dezgropaseră În grămada Hoitarului. Echipele fuseseră din nou acolo toată ziua, avansând prin mormanele de mortăciuni, negăsind nimic. Logan Își deschise din nou dosarul, scoase o fotografie de la școală a lui David Reid - un băiețel cu aer vesel, cu dinții puțin strâmbi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu prea mai pare probabil, așa-i? Nu cu băiatul vesel de colo, cu colecția lui de poze cu copilași. Cine știe, poate au ei un soi de afacere de-a lor, pedofilii. Se Încruntă. Ar fi grozav, nu? O grămadă de ticăloși din ăștia bolnavi afară. Numai că nici unul dintre copiii din pozele lui Nicholson nu e dezbrăcat. Nimic jegos. Insch ridică o sprânceană. — Ce, crezi că-s doar artistice? — Nu. Știi la ce mă refer. Nu e pornografie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tău sunt mândri! O lacrimă se scurse pe obrazul lui Nicholson și o șterse cu dosul mânecii. — Nu-i ilegal să le faci oamenilor poze! Doar atât am făcut. Nimic altceva. N-am atins nici un copil! Inspectorul Insch fornăi. — Ce grămadă de prostii! Se aplecă Înainte În scaunul lui, plantându-și pe masă pumnii uriași. Vreau să știu ce căutai Într-un șanț de la Bridge of Don cu trupul mutilat al unui băiat de trei ani. Vreau să știu de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fața acestuia, cu litere mari și negre. — Ai vreo idee? Logan ridică din umeri. — Cineva de la echipa Biroului de Investigații? Ei au acces la toate cadavrele. Napier ridică o sprânceană, cu răceală. — Doar pentru că echipa ta a apus bani În grămadă, asta nu Înseamnă că nu e vinovată. Poate fi orice de aici. Spuse ultima bucată de frază privindu-l direct pe Logan. Oricine. Insch se gândi, cu o figură Întunecată și distantă. — L-am fi putut prinde, spuse În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i oferi lui Logan pachetul. Următoarea era verde Închis și fără scame. — Adică, spuse Logan, luând bomboana din ambalaj și aruncând-o În gură. Dacă se-ntoarce? Insch ridică din umeri. Nu degeaba i se zice Rupe-Coaie. Am pus o grămadă de agenți În uniforme afară și o să-l sperie. Trebuie să fie o chestie discretă. Am să pun mai jos pe stradă vreo două mașini nemarcate. Dacă vine, Îl văd ei. Dar eu cred că se duce la vreo ascunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bătură prietenește pe spate, băuturi fură Împinse spre el, oamenii Îi strânseră mâna sau Îl pupară, În funcție de cum se simțeau la momentul respectiv. În cele din urmă, Logan trecu prin mulțime și ajunse la o oază de calm relativ. Localiză grămada cea mare a detectivului inspector Insch și se aruncă pe un scaun gol de lângă el. Insch ridică privirea, un zâmbet larg Îi despică fața și-l pocni pe Logan pe spate cu o palmă uriașă. De cealaltă parte a mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pietre și rădăcini uscate de buruieni, niște nori întunecați se adunaseră de-a lungul drumului și tălpile mele alunecau pe gheața care acoperea asfaltul. Peisajul începuse să se schimbe, în loc de dealuri înverzite și stuf se vedeau schelete de fier părăsite, grămezi de moloz, gunoaie aruncate... Am încercat să mă concentrez, să-mi amintesc de splendoarea culorilor răsăritului și imaginea limpede a Libertății luminoase. M-am ferit de proiectilele ce veneau dinspre tufele unde se ascundea jivina necinstită care se furișa paralel
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pe străzile castrului se adunau în dezordine grupuri de soldați; părea că nimănui nu-i păsa de disciplina severă de zi cu zi. Se știa că în rândul acelor puternice legiuni revolta se putea răspândi cu iuțeala focului într-o grămadă de paie. Se mai întâmplase așa ceva sub Augustus și, mai ales, sub Tiberius, urât și ca general, dar și mai mult ca împărat. Copilul se propti însă pe picioare și întrebă de ce Tiberius preluase puterea în locul fraților mamei sale. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Se spune că Augustus s-a înfășurat într-o mantie albă de lână și a rămas în picioare, privind, până când ultimele corăbii ale lui Marcus Antonius s-au risipit. Fugind însă - râse căpitanul -, Antonius și Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci de mii de talanți. Augustus s-a înfuriat. Gajus băgă de seamă că și căpitanul simpatiza cu cel învins, nu cu învingătorii. — După acea victorie, Augustus i-a uimit pe toți când a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clădire; trecea dintr-o cameră în alta, fără să spună nimic, doar privind în jur. Văzu încuietorile scoase, ușile atârnând în balamale, murdăria veche. Nu era nici măcar o mobilă dintre cele pe care și le imaginase. Numai bănci, mese urâte, grămezi de paie, vechi draperii aruncate una peste alta. Îl zări pe blândul Helikon, ce reușise să se îmbarce împreună cu escorta, aplecându-se deasupra unei grămezi de zdrențe și ridicând, cu degetele sale subțiri, o bucată de mătase colorată. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era nici măcar o mobilă dintre cele pe care și le imaginase. Numai bănci, mese urâte, grămezi de paie, vechi draperii aruncate una peste alta. Îl zări pe blândul Helikon, ce reușise să se îmbarce împreună cu escorta, aplecându-se deasupra unei grămezi de zdrențe și ridicând, cu degetele sale subțiri, o bucată de mătase colorată. Ce se întâmplase timp de șase ani acolo, cu oamenii aceia plini de cruzime care păzeau o singură prizonieră lipsită de apărare? Nu rămăsese nici un bibelou, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
intră un fost sclav, ajuns acum în cancelaria imperială, pe nume Protogenes. „Uite încă unul dintre greco-egiptenii crescuți de Cleopatra“, șopti cineva, omițând mai multe date. Pe un soi de platou, Protogenes ducea, ținând brațele întinse ca pentru ofrandă, o grămadă de codexuri. Senatorii se întrebară despre ce era vorba; un notabil tresări, recunoascând parcă pielea de culoare închisă în care Tiberius își lega actele, și le șopti ceva vecinilor. Împăratul ridică mâna pentru a vorbi, și toate privirile se ațintiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe străduțe. Cavaleria o împinse spre Suburra. — Am reușit, spuse Valerius Asiaticus - și slobozi o înjurătură, uitând de latina sa aulică. În curând, centrul imperial al Romei începu să fie patrulat de pretorieni și vigiles; în urma mulțimii revoltate rămăseseră doar grămezi de gunoaie și pietre. Să așteptăm să treacă noaptea, le sugeră Valerius Asiaticus colegilor săi, adăugând că n-ar fi fost prudent să coboare de pe Capitolium și să se ducă acasă. În tot acest timp, trupurile celor uciși zăcuseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
familiei persecutate cenotafuri sau monumente comemorative, cum este cel dedicat lui Drusus, descoperit la Bergomum, Bergamo de astăzi. Sau cenotaful, cu splendide reprezentări în marmură, din insula Pantelleria, pe care cineva l-a salvat de la distrugere ascunzându-l sub o grămadă de țigle. Sau, în vechea Velleia, în apropiere de Piacenza, o superbă statuie a Agrippinei, pe care Maria-Luiza de Austria, soția lui Napoleon, a găsit-o și a pus-o într-un muzeu. Cea mai emoționantă descoperire arheologică legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ordonată, adică a șaizeci și doua bârnă transversală, s-a descoperit un bloc de o grosime excepțională, un solid amestec de calx - var de piatră calcaroasă arsă - și harena fossitia, din rocile eruptive din Pozzuoli. Pe el se afla o grămadă de pavele, cărămizi de diferite forme, conglomerate, fragmente de pardoseală din marmură. Aceasta demonstra că, într-adevăr, pe o corabie de lemn se construise un edificiu cu ziduri. Cineva a scris că semăna cu un templu: „...o bisericuță cu nicchia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]