KorAP: Find »[drukola/base=groază & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...168 169 170 ...234 >

5,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

să mă întorc la culcare foarte, foarte curând. Lisa inspiră adânc. —Știi că Mark a băgat toți banii în afacere anul trecut? Știam. I-au pierdut pe toți. Am dat din cap a negare. — Nu se poate. Au cumpărat o groază de echipament. De la Clive nu-știu-cum. —Greșit. Au comandat echipamentul de la Clive, Clive Rushforth. Nu știu dacă ți-l mai amintești de la Bristol. Era unul dintre prietenii lor de la fotbal, care până la urmă a plecat în Franța. Problema e că tipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
să mergem la Chessington și trebuia să mă pregătesc. Poate că se așteaptă ca seducția să se producă treptat, de la o tură la alta. O să începem cu coapsele lipite în „Vampir“, apoi vom fi aruncați unul peste altul în „Trenul Groazei“, ne vom ține strâns în brațe în „Șarpele cu clopoței“, apoi vom voma împreună după învârteala care-ți întoarce stomacul pe dos din „Răzbunarea lui Ramses“. După toată intimitatea aceasta forțată, ziua nu se poate sfârși decât într-un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
ușurel cu „Vampirul“. Cum m-am așteptat, m-a ținut strâns de mână. Trebuie să mărturisesc că-mi întrerupsese circulația la degete până la sfârșit și am fost bucuroasă să mă dau jos. De-acolo l-am dus direct la „Trenul Groazei“. Aici, Ed nu a mai încercat să mă țină de mână, părând să prefere să se țină de bara de siguranță. Foarte strâns. Bănuiesc că e un șoc pentru organism prima dată, dar personal nu-mi amintesc. Eu și Mark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
trăiai încă cu soțul tău, așa că sigur pe mine voiai să mă vezi. Și știu de ce. Avem mult mai multe lucruri în comun decât am eu cu Maria. Oare? Tot ce știam era că nu simțeam nimic pentru Danny decât groază la gândul că îi va frânge inima Mariei când ei îi luase o viață întreagă să o poată oferi cuiva. —Maria este prietena mea cea mai bună, iar tu tocmai ai petrecut o seară purtându-te prietenos cu noul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
să ieșim în oraș să sărbătorim vestea mea cea bună și ca să mi le spui pe ale tale. Sunt vești bune, sper? Chiar nu știu. Cred că da. Am inspirat adânc înainte de a-i pune întrebarea de care mi-era groază. —Și l-ai întrebat pe Kieran despre ce a fost între el și Tally? Lisa avu un ton surprinzător de calm. — Nu. Și nici nu am de gând. O să urmez sfatul pe care ți l-am dat ție și voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Maria? Ce am făcut? Nu mai vorbisem cu ea de sâmbătă, nici nu apucasem să-i spun de Harry. Nu o făcusem intenționat sau cel puțin așa cred. Hotărâsem deja că nu-i voi spune despre Danny, dar mi-era groază că voi fi nevoită să întrețin minciuna, așa că poate că am amânat primul contact. — Cred că știi foarte bine ce ai făcut. Toată lumea citea din același scenariu? M-am uitat în jur după o cameră ascunsă. Eram convinsă că vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
l-a ajutat pe tata să aibă grijă de mine și de surorile mele. Brenda roși de plăcere. — Tot ce am făcut a fost să coc imense plăcinte cu carne, să le peticesc pantalonii de școală și să joc o groază de ping-pong. Hai să mergem, Ed are în plan o zi lungă de plimbări pentru tine. —Plimbări? —Ai mai călărit până acum? mă întrebă ea în timp ce-mi căuta o cască pe măsură. O dată, acum mult timp. Ed păru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Pe cine ai ales pentru Jenny? Cred că Toffee e cel mai bun. Pe aici, Jenny. Toffee. Am avut un ursuleț panda pe care-l chema Toffee. Un semn bun. Am traversat curtea în spatele ei și l-am privit cu groază pe un băiat aducând spre noi un animal maro și masiv. —Samson! Înainte s-apuc să fug urlând, Ed își salută calul foarte entuziasmat. Precum John Wayne, se ridică în șa. Eu am închis ochii recunoscătoare lăsându-mi inima să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
să fi menționat o fiică vitregă? Sau ai mai multe? Am o fiică și un fiu vitregi. —O! Mă lovi un gând. — De-acolo am luat lindinii. M-am simțit o proastă. Nici măcar nu mă întrebasem de unde luase Ed lindinii. Groaza de a fi descoperit că am mici vietăți care mi se cațără prin păr m-a împiedicat să întreprind vreo investigație rațională. Dar acum era atât de evident. Aveam de gând să-ți spun, explică Ed. Numai că nu așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
e un semn sau un dar sau ceva. Ni se acordă o a doua șansă și vreau să profit de ea. M-am scărpinat în cap. Nu eram sigură că mă voi mai putea dezbăra vreodată de acest obicei după groaza cu lindinii. Nu înțeleg. Vrei să spui că vrei să ne împăcăm? Din nou? Își aduse mâna mai aproape de a mea, dar fără să o atingă. — M-am gândit la asta încă de azi-noapte. Kieran și cu mine am discutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
doream să trăiesc. O dădusem în bară cu Ed și, sincer, nu puteam face față unei repetări a poveștii cu Ed, cine la care nu știi ce să zici, zile petrecute încercând să găsești cel mai mic lucru în comun, groaza că totul se va termina. Cred că e o idee minunată, am fost eu de acord, cumva neconvinsă. Îmi doream să încui ușa, să trag draperiile și să mă prefac că luna trecută nu fusese decât un vis urât. Probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Mda, dar nu prea rău“, apoi toți au râs și au aplaudat. —Lisa, e groaznic ce ți s-a întâmplat!, am exclamat. Dar ea nu m-a auzit. —Mă urăsc toți! Tot acest timp eu am crezut că am o groază de prieteni la revistă, că sunt populară, iar adevărul e că nimeni nu mă place. Nimeni! Eram cu toții îngroziți de disperarea ei, dar ce a urmat a fost și mai rău. Ea a început să ne privească pe fiecare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
sacouri funky. Cu fiecare articol, se mai rupea o verigă din lanțurile care mă țineau legată de trecut. Când îmi sugeam burta ca să trag fermoarul unei fuste, storceam toată teama de schimbare din mine. Punându-mi pantalonii, mă dezbăram de groaza mea de regrete. În rochii, încetam să-mi mai țin mâinile încrucișate pe piept și mă lăsam să devin vizibilă. Iar în sacouri, mă simțeam pur și simplu atrăgătoare și îndreptățită să mă simt așa. Le cumperi pe toate? mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
stare de fapt. Uite, ți-am luat și ție ceva. După un prânz bahic cu Maria, am rugat-o să mă ajute să aleg câte ceva și pentru Mark. —I-ai mai cumpărat haine până acum? mă întrebă ea. —De o groază de ori. Mi-a fost mereu ușor s-o fac, pentru că purtăm aceeași măsură la blugi și avem cam aceeași înălțime. Dar vreau să-i iau ceva diferit. Încerci să-l transformi în Ed sau vrei doar să mai estompezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
dar când l-a văzut pe Ed expresia fioroasă s-a transformat într-un zâmbet încrețit. —D-le McLaren! Bună ziua, d-nă Turner. Arătați splendid! D-na Turner roși frumos. Îmi plăcea de ea. Nu v-am mai văzut de o groază de timp. Bine ați revenit. Iar ea trebuie să fie... — Ea e prietena mea, Jenny Stafford. I-am povestit despre cât de frumos e aici și e la fel de încântată să fie aici ca și mine. —O să și călăriți? Ed îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-mi încă două cești cu o bucurie nedisimulată. —Deja îmi imprim în memorie acest moment ca unul dintre cele mai fericite din viața mea. Aproape că am scăpat ceainicul din mână de emoție. —O, Ed, și eu! Mi-a fost groază că nu o să ne simțim în largul nostru, că nu ai simțit ce am simțit și eu, că eu... El se aplecă spre mine și-mi puse un deget pe buze. Delirezi, iubita mea. Cred că e timpul să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
din buze ușor. De invidie? — Doar o salată verde pentru mine, vă rog. Ed își ridică privirea din meniu. Am remarcat că ai slăbit. Arăți incredibil! De fapt, cred că voi lua și eu tot o salată. Am mâncat o groază la ceai, mai devreme. O, excelent. Acum voi pica drept porcul cel lacom în opoziție cu fosta soție impecabil de disciplinată. Ed îi mângâie pe copii pe față cu afecțiune. — Ce-ați mai făcut voi doi de când nu ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Doamne, nu-l lăsa să mă părăsească. Ed veni sus după vreo douăzeci de minute bune de când se întorseseră la hotel. —Ce ai făcut? l-am întrebat eu, sperând să nu par o scorpie. V-am văzut sosind acum o groază de timp. Copiii au vrut să jucăm o partidă mică de ping-pong. Întotdeauna făceam asta înainte de micul dejun. Văzu cum mi s-a schimbat brusc expresia feței și dădu fuga la mine, îngenunchind în fața fotoliului și punându-și mâna cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

umfla în pene, cu vădită intenție să predomine, ceea ce îi și îngăduiam, cu atât mai mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază, pe regele voiajorilor comerciali care cutreiera orașele pe două picioare neastâmpărate, ca un magazin ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de bătaia pâlpâită a lumânării. Acum nu mai putea să încapă nici un fel de îndoială. L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
nu se vor mai încrucișa niciodată. - Toată chestiunea s-ar fi rezumat la o crimă ordinară, săvârșită contra unui misit extraordinar, monologă în continuare. Omul cu ciocul de aramă, dacă țipătul acela de copil nu m-ar fi înnebunit de groază, căci e neîndoielnic, după cum, de altfel, am bănuit întotdeauna, că Ramses purta înghemuit în coșul pieptului un copil pe care l-am străpuns mortal la demonstrația mea sportivă. Poate că mă socoți destul de copt pentru balamuc. Dar dacă vei citi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
rădăcina ei. Poate că din pricina asta apăs cu dușmănie câteodată, vârful peniței pe hârtie, până ce se deschide o gură de cerneală cu două buze negre, pe care mi-e teamă să le pipăi, cum altădată, în copilărie, mi-a fost groază să mă ating de portalul acoperit cu postav negru, drapat în fața caselor celor adormiți pe veci. Tata a murit în stradă, răpus fulgerător de un atac de cord. Despotul, sub teroarea căruia am fost constrâns să merg pe drumul hotărât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
lată, prinsă de toba mare, în care sincopă, cu pumnul strâns al oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și noaptea ghiuleaua groazei, trainic prinsă de glezna piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-o încontinuă somnolență, nu știam niciodată unde mă aflu. Înțelegeam numai că stau în prima linie. De aceea, mă simțeam cu totul nefolositor, dezorientat, cuprins de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
deșteaptă! Atunci maiorul nostru era bun și blând. Ridica umerii neputincios și telefona la Divizie că lupta e inegalăă Răcnea numai înainte și după atac, atunci când distanța dintre noi și zona de foc era destul de apreciabilă. În ziua aceea de groază și nebunie, când tărgile veneau și plecau cu carne însângerată de om, un băiat cu două trese, frumos ca un zeu, în dolman cafeniu cu guler de astrahan, ne vorbea despre moartea eroică, pentru ca să ne treacă timpul și să coboare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
atunci m-am revăzut într-o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Gheorghe îngălbeni. Sângele îi pieri din obraji. Dar nu trăda nici cea mai mică neliniște. Primise lovitura în poziție de „drepți”, ținând palmele întinse pe vipușca pantalonului, după ce paznicul îi luă din mână lumânarea de ceară. Era ultima noapte de groază și de nebunie. După ce furăm mutați în altă cameră, trompetul rămase singur. Sora Nineta ne povestise mai târziu că nefericitul îi vorbise toată noaptea de măicuța lui care trăise într-un sat de lângă Fălticeni, și că bătrânica îi făgăduise să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]