11,105 matches
-
că doar se preface că doarme, făcându-i plăcere să mă vadă într-o asemenea ipostază umilitoare, învinsă de deșertăciunea condiției umane, continuând în liniște străvechea noastră ceartă, oamenii sunt niște gunoaie, susținea el, iar tu îți pierzi vremea între gunoaie, în mocirla mocirlelor, nu vei putea schimba pe nimeni, nu vei putea salva nici un copil. Tu crezi că, dacă iei un copil de lângă părinții săi și îl duci într-o altă țară, el va fi salvat? Nu este posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca amintire și de la mine, se încăpățânează Hani, să dea Domnul ca acesta să fie puloverul care îi va plăcea cel mai mult, dar Ilana izbucnește într-o cascadă aspră de râs, ce retardată ești, îl vor arunca direct la gunoi, nu vor nici o amintire de la tine, vor numai să te uite, nu am dreptate? Întoarce spre mine ochii ei mici, întunecați, iar eu spun, Ilana, eu înțeleg că îți este greu, dar nu o împiedica pe Hani să se ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era o excepție printre cele cu femei goale, cântărețe și actrițe. Pe rafturi se aflau manuale, dicționare și romane. Pentru că locuiau doar băieți în cămin, camerele erau înspăimântător de murdare. Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea sau bere, emanând un miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte să măture și să arunce murdăria la coșul de gunoi. Orice adiere stârnea adevărați nori de praf. Camerele duhneau îngrozitor și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub paturi și cum nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
minte să măture și să arunce murdăria la coșul de gunoi. Orice adiere stârnea adevărați nori de praf. Camerele duhneau îngrozitor și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub paturi și cum nimeni nu se gândea să-și aerisească cu regularitate așternutul, pernele emanau un miros de transpirație care nu părea să mai dispară vreodată. Privind în urmă, mă mir și acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
coleg de cameră, dar mie nu mi se părea chiar atât de îngrozitor. Mă lăsa în pace atâta vreme cât îmi păstram partea mea curată și pentru că stăteam cu el, totul era mult mai simplu. El spăla, el aerisea așternuturile, el arunca gunoiul. Mă adulmeca și-mi sugera chiar să fac baie dacă eram prea ocupat [i neglijam acest aspect câteva zile. Ba chiar ajunsese să-mi spună când să merg la frizer și când să-mi tai firele de păr din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am ajunge să gândim ca toată lumea. Dar așa ceva fac doar țăranii și cei din topor. Celor din lumea bună le-ar fi jenă să procedeze astfel. Știi, Watanabe, că în căminul acesta doar noi doi suntem oameni adevărați? Restul sunt gunoaie. M-a luat prin surprindere. — De unde știi? — Pentru că așa e. Știu. Se vede clar că suntem însemnați pe frunte. Și, în plus, am citit amândoi Marele Gatsby. Mi-am făcut un calcul rapid în minte. — Da, dar n-au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o fi Naoko de peste noapte? mă întrebam. Eram absolut sigur că n-a fost vis și că Naoko cea adevărată s-a dezbrăcat și mi-a arătat trupul ei gol. Reiko fluiera, frumos, melodia Proud Mary și între timp aduna gunoiul, îl băga în saci și lega sacii la gură. Le-am ajutat să ducă uneltele și sacii cu grăunțe în magazie. Îmi plac grozav diminețile, spuse Naoko. Parcă totul este proaspăt și nou. Încep să mă întristez pe la prânz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar aprinzându-și țigara cu evidentă plăcere. Nu cred că erau mulți cei cărora le plăcea tutunul așa cum îi plăcea lui Reiko. Am mâncat struguri, aruncând cojile și semințele într-o cutie goală de conserve, care servea drept coș de gunoi. — Deci, până unde am ajuns cu povestea aseară? a întrebat Reiko. — Era o noapte întunecată și furtunoasă și te cățărai pe o stâncă abruptă ca să ajungi până la cuibul păsării. — Ești uimitor! Cum poți glumi cu fața asta atât de serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
verzuie; se vedeau deja cazinourile de pe Long Reef și cele de pe Western Dry Rocks, catargele vaselor ancorate la Key West și hotelul La Concha, Înălțîndu-se dintre toate casele mici, și o grămadă de fum ridicîndu-se din locurile unde se ardea gunoiul. Farul de la Sand Key era foarte aproape acum și se vedeau deja debarcaderul și micul doc ce se-ntindea lîngă far; știam ca mai avem doar patruj’ de minute și-mi părea bine că mă-ntorc - acum puteam miza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
meu iubit - atârnate peste tot în apartamentul meu... Acum, că am început, nu mă mai pot opri. Îi spun despre lumânări, despre fotografii, despre portretul uriaș din dormitor, despre cum i-am rupt rama și am aruncat toate bucățile la gunoi, dar am păstrat-o ca pe un poster și am rezemat-o de dulap, cu marginile îndoite, ca să-l pot vedea cât mai puțin. E umilitor să-i împărtășesc toate astea, dar mă simt ușurată. Nu cred că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar eram sigur că o pot face să arate foarte bine, am discutat și am stabilit să facem o ofertă în următoarea dimineață. Când m-am trezit nu mai era. Nici ea, nici lucrurile ei. Probabil că folosise saci de gunoi ca să le transporte, pentru că erau foarte multe. Mi-am spus că e o glumă. Acum sună prostește, dar nu puteam crede că totul se terminase. M-am dus la ea acasă, dar nu era acolo, iar la serviciu mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cea care ducea greul firmei, m-am dus glonț În birou, am găsit plicul, cheile, am alergat la apartamentul lui Belbo. Miros Închis, de mucuri râncede, scrumierele erau pline peste tot, chiuveta din bucătărie plină cu farfurii murdare, coșul de gunoi ticsit cu cutii de conserve spintecate. Pe o etajeră din birou, trei sticle de whisky goale, a patra mai conținea vreo două degete de alcool. Era apartamentul cuiva care-și petrecuse aici ultimele zile fără să iasă, mâncând pe apucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se evapora În sus, ca să cadă apoi sub formă de rouă sau ploaie, și plutea În jur un miros de pământ fetid, un damf de mucegai. Respiram mormântul, tartarul, tenebrele, mă năclăia o scursură otrăvitoare care curgea printre limbi de gunoi, de bălegar, praf de cărbune, nămol, cheaguri menstruale, fum, plumb, coji, spumă, păcură, negru mai negru decât negrul, care acum, iată, se lumina ca să lase să apară două reptile - una azurie și cealaltă roșiatică - Împletite Într-un soi de Împreunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nu apucasem să mă ridic și harnașamentul dispăruse. Acum mă privea intens, scăpărător, cu patru ochi. La tribună ieșise președintele Ilici Piele-Roșie: - Tovarăși, ă ă ă, domnilor și doamnelor, golanii ăia fac țara de râs. Piața Universității e plină de gunoaie; se împreunează ca vitele. De asta am făcut Revoluție, ca să ne...să ne sfideze niște animale? Vorbea sacadat, accentuând exagerat silabele. După un bâlbâit venise un logoped. M-am ridicat mașinal și am prins-o de talie. Nu mai privisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prin Cluj. Se cuvine să fim ospitalieri. Așa o fi! Tăiem bezna spre bloc. Nu e păcat că am lipsit atâta timp dacă tot am plătit chiria? Zău, parcă nu-ți mai vine să ieși din casă decât să duci gunoiul. Urcând scările spre etajul doi, îi cer Sabinei cartea de vizită. Mi-o dă fără o vorbă. O mototolesc și o azvârlu în casa scărilor. Îi explic oaspetei: A Romanian habit when coming back home. Lui Maiko apartamentul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă ustură mai tare decât excrescența de la picior. Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter, fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă presărate cu gunoaie, leagăne strâmbe, bucăți de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată de pucioasa din capetele chibriturilor, mă ascundeam printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amestecase toată muzica pe care o avea în computer. Privi pe foaia de hârtie de lângă tastatură și văzu că rămăsese la track-ul 2254. Din boxe țâșni vocea subțire și sacadată a solistului de la Sarmalele reci. Ascultă Violeta duce găleata la gunoi și Lasă-mă să dorm la televizor, după care urmă Adriano Celentano. C XXXII Se pare că Leo avusese, totuși, unele vise cu rol de avertizare în cea ce o privea pe Adelina. Așa reieșea din reconstituirea coșmarului, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sticloase dansează peștii. În pieptul său nămolos broaștele rostesc o rugăciune începătoare. Resturile execuției sunt date înapoi celor care le revendică. Sfios simte deja o urmă de regret. În parc se reface tot ce s-a stricat. Unii mătură curățind gunoaiele scoase de vânt în cale sa. Drujbele retează stârvul plopului ce stă spânzurat în uitare cu o gaură în pântece. Pe un stâlp de telefon o pasăre cântă binecuvântând lumina. Penele sale multicolore deschid noi căi de lumină. Suratele sale
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
zău, sunt Boss, Șefu', răspune cel strigat, cu o mâhnită deferență. Ești, pe dracu' ghem! Incompetentule! Taci și-ascultă! Ai numai o șansă, ultima, o unică șansă, ca să te reabilitezi în fața mea! Cap de pancreas! Aruncă naibii foaia aia la gunoi și ia-l pe turmentatul ăsta în spinare. Ne-au rămas doar lovele de covrigi. Așa că ne relocăm, mergem la tine acasă, îl mai lăsăm și pe el să se trezească, jucăm o carte și improvizăm. Temporizăm. Poate-poate apare, totuși
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Băga-mi-aș! S-a porcit! A defulat, jigodia! Ne-a fentat! Ne-a dus! Ne-a tras pe nas! Este pișat pe el, uită-te și tu! E leoarcă, e ud, la ultima expresie! De sus și până jos! Gunoiul! Ceea ce este cu adevărat nasol, e că i-a distrus și salteaua amărâtului de Vierme! E jale! E băltău! Măcel! Privește! Hip-hip-hip...! Bâl-bâl-bâl...! Hop-hop-hop...! Pufff...! face din nou Big Sile, pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu metale grele, compuși organo-fosforici toxici, bitum, terebentină, solvenți și păcură otrăvea aerul. Aici, în Țarina sfârșitului, în Akeldama, printre leșuri împrăștiate și mumificate, doar pene, gheare, păr și oase, de păsări și de șobolani, și printre movilițele compacte de gunoaie, întotdeauna bine garnisite cu eșantioane generoase de rahați, aparținând tuturor speciilor băștinașe cunoscute, era raiul teratologic și rezervorul perpetuu, al haitelor de câini fără stăpân. Între escatologie și scatologie, nu-i decât un pas! cum ar fi sintetizat lucrurile Poetul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
purici peste an, să nu rostești în ziua de Ajun cuvântul "mac" (care atunci se întrebuințează cel mai mult). Tot în ziua de Ajun să nu dai din casă "foc" deoarece tot anul o să ai supărări, pagubă în casă. Nici măcar gunoiul nu se dă afară, nu se împrumută nimic, iar când se mătură gunoiul e bine să fie dinspre ușa spre fund, ca să vină binele și norocul. Tot în Ajun o mare însemnătate o au turtele. Acestea sunt "pelincele Domnului"se
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA OPRIŞIŢA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Asavei Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2060]
-
atunci se întrebuințează cel mai mult). Tot în ziua de Ajun să nu dai din casă "foc" deoarece tot anul o să ai supărări, pagubă în casă. Nici măcar gunoiul nu se dă afară, nu se împrumută nimic, iar când se mătură gunoiul e bine să fie dinspre ușa spre fund, ca să vină binele și norocul. Tot în Ajun o mare însemnătate o au turtele. Acestea sunt "pelincele Domnului"se fac niște foi de aluat de grâucât mai subțiri, se taie cu o
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA OPRIŞIŢA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Asavei Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2060]
-
chiar cu o undă de batjocură: ― Măi oameni, măi oameni, de ce vorbiți voi numai prostii? C-altminteri parc-ați fi oameni de treabă ca toți oamenii! Unde-ați mai pomenit voi ca un boier să-și arunce moșia cum arunci gunoiul? Că Trifon ăsta, care pălăvrăgește, nu ți-ar da o coajă de mămăligă, dreptu-i că nici n-are, ș-ar vrea ca alții să-i dea lui o moșie întreagă: "Na, măi Trifoane, bagă plugul!..." Iacă, sunt și eu om
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]