5,257 matches
-
zâmbet etern și mustață neagră stufoasă. Și scena era atât de captivantă, atât de exagerată și de nefirească. încât am uitat că trebuia s-o ascult pe femeie, până când ea aproape că terminase și atunci mi-am dat seama că habar n-aveam despre ce vorbise. Se lăsă din nou o tăcere și mai lungă, și mai stânjenitoare decât cea dinainte. Mi-am calculat bine următoarea mișcare înainte de a o face: am pășit nonșalant și cufundat în gânduri spre celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iar Roddy și Hugo discutau înflăcărați despre carierele pe care și le vor alege, el observă că ea își plimba o grămăjoară de paste reci prin farfurie și o întrebă brusc: — Tu ce te vezi făcând peste zece ani? — A, habar n-am. Hilary nu prea se gândise la asta, luând drept lucru sigur (pe bună dreptate, bineînțeles) că mai curând sau mai târziu îi va pica în poală ceva strălucit și bine plătit. Și pe lângă asta, n-avea nici un chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai apropiat magazin să vă cumpărați un video! „Pur și simplu de bun-simț“, noembrie 1988 — La ce naiba te mai uiți? — Ai venit cam târziu. — Am lucrat. — Te rog, scutește-mă. — Poftim? — Ești atât de transparent, scumpule! — Ce e porcăria asta? — Habar n-am, o emisiune de jocuri. Unul din divertismentele alea entuziaste și realiste pe care le tot lauzi în rubrica ta în ultimul timp. Nu știu cum naiba poți să te uiți la mizeria asta. Nu mă mai mir că ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nimic nu mi-ar face mai mare plăcere decât să-l văd dizolvându-se sub ochii mei. Alegerea conducerii a fost o farsă și acum avem un nou chiriaș la Numărul Zece, care nu e decât un pitic politic, care habar n-are să guverneze și nici nu e mandatat de popor. Fiecare vot necesită o bătălie pe viață și pe moarte și va trebui să-și petreacă cea mai mare a timpului încercând să-i împace pe liberali. Reg Prentice și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pic dorul. — O? — E plăcut să ai pe cineva lângă tine, iar uneori nu prea e. De exemplu, mi-a fost de mare folos când a murit mama. A fost bun cu mine. Dar tatăl tău... e încă..? — În viață? Habar n-am. A plecat de-acasă când aveam zece ani. — Ai frați, surori? Clătină din cap. — Sunt singurul copil. Ca și tine. După aceea, am rămas cu ochii fixați în tăcere pe resturile de mâncare. Fiona așezase frumos bețișoarele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu gândul că se va întoarce curând la meseria ei. Nu intenționa să-l părăsească pe Mortimer, care era tot mai dependent de ea. Dar devenise evident că următoarea lui boală gravă va fi și ultima. Din câte știa, Roddy habar n-avea că ea lucra acolo; după weekendul petrecut împreună, mai fusese o singură dată la Winshaw Towers. Când a sosit din nou ziua de naștere a lui Mortimer, Roddy și-a făcut datoria de fiu trimițându-i o felicitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cuceriri, voi fi cât se poate de sincer cu tine, Michael - și acolo am băut împreună câteva sticle de Chianti, chiar în timp ce la Winshaw Towers nenorociții ăia luau masa în familie. Clătină trist din cap. A fost ultima lui masă. Habar n-aveam atunci. Nu știam nici măcar că el și Tabitha puseseră ceva la cale. Desigur, acum când îmi amintesc, înțeleg. Atâția ani de resentimente înăbușite: speranțe abstracte de răzbunare concretizându-se brusc: acele lungi convorbiri secrete din camera ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
constat că n-aș fi conceput o metropolă mai aglomerată sau mai animată. M-am uitat la filiala Woolworth unde îmi cheltuiam banii de buzunar economisiți multă vreme pe discuri; la chioșcul de ziare, unde puteai să cumperi - deși eu habar n-aveam pe atunci - doar o minimă parte din titlurile care se vindeau la Londra; și în unica librărie a orașului, care se întindea pe o suprafață de circa zece metri pătrați și care mi s-a părut ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
generoasa ofertă a Tabithei. Nici măcar n-ar fi ezitat, cum ar fi făcut-o majoritatea bărbaților, față de condiția ciudată pe care a pus-o ea. Îmi aruncă o privire tăioasă. Poți bănui care a fost, desigur... Am ridicat din umeri. — Habar n-am. Findlay își permise un râs sec. — Se pare, conform scrisorii ei, că a insistat - a insistat, fii atent - că singura persoană care poate scrie cartea ești tu. Era total absurd. — Dar e ridicol. Nici măcar n-am cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acum e prea târziu să facă toate astea. Deci atunci când am început să vorbesc despre mine, nu m-am putut abține. Trebuia să-i spun de tine. M-am gândit că poate ar fi important pentru el. Și bineînțeles că habar n-avea. A fost total uimit. A vrut să știe totul despre tine, când te-ai născut, cum arăți, cum te descurci la școală, tot felul de lucruri de-astea. Și cu cât îi spuneam mai mult, cu atât voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Prostii! rosti cu dispreț Dorothy. Nu suntem într-un film. — Așa crezi tu, spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în ce direcție s-o ia și irosi câteva minute gâfâind; apuca ba la dreapta, ba la stânga pe coridoarele care șerpuiau și se intersectau până când, dintr-o dată, dădu colțul și nimeri peste Phoebe. — Ce cauți aici? spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el. Se înroșise a față. Acum nu mă mai simt lezată așa de ușor. Dar atunci eram foarte tânără. Și nu foarte sigură pe mine. În orice caz, acum am uitat. A trecut mult timp de atunci.. — Da, dar eu habar n-am avut. Zău că n-am știut. — Te-am iertat, spuse Phoebe, apoi încercă să salveze dispoziția întrebând: M-am schimbat mult de atunci? — Aproape deloc. Te-aș fi recunoscut oriunde. Ea se hotărî să era evident că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nimic care să mă împiedice să umblu. Mi-a plăcut să fiu răsfățat. Pic. Pic. Pic. — Sunt tare obosit, Michael. Asta-i culmea ironiei, de fapt. Sufăr de un singur lucru și nu i-am spus despre asta domnișoarei Barton. Habar nu are. Poți ghici ce este? Michael clătină din cap. — Insomnie. Nu pot să dorm. Nu pot să dorm deloc. O oră, două, din când în când. Cel mult trei. De când a murit Rebecca. Pic. — Și ce noapte a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
măsură să Îmi spună că mașina nu era chiar nouă și că era, de fapt, o „decapotabilă sport de un verde enlezesc“ și că era de regulă dusă la un atelier de reparații aflat nu departe de locuința Mirandei, dar habar n-avea ce marcă era sau unde se afla În momentul acela. A urmat asistenta soțului Mirandei, care m-a informat că, din câte știa ea, cei doi aveau o mașină neagră ultimul model marca Lincoln Navigator și un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că Emily poartă, petrecută prin găicile pantalonilor, o eșarfă verzuie care abia se ițea de sub tricoul alb. — Uneori Îi place să amestece stilurile și probabil că asta e una din acele ocazii. În orice caz, tâmpiții de la departamentul de modă habar n-au ce-i place. Uită-te numai la asta, e oribilă! Și a ridicat o fustă absolut superbă, unduioasă, ceva mai elegantă decât celelalte, cu mici picățele aurii sclipind de pe un fond maro Închis. — Mda, m-am declarat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-mi aduc aminte și să mă obișnuiesc cu ideea că ea nu se afla În biroul de alături - că nu se afla nici măcar În aceeași țară cu mine și că, pentru moment, eram În siguranță. Emily mă asigurase că Miranda habar n-are că Allison fusese promovată sau că eu fusesem angajată, că astea erau amănunte total nesemnificative pe care nu avea nici un rost să i le pomenești. Atâta vreme cât cineva răspundea la telefon și procura lucrurile de care avea nevoie, identitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ăsta În care mi se spală creierii. Ai dreptate, lucrurile stau exact așa cum ai spus, dar eu nu sunt așa cum crezi!“ Dar n‑am avut șansa de a reacționa În vreun fel, pentru că am realizat În cele din urmă că habar n‑aveam cui Îi aparține vocea răgușită și bâlbâită de la capătul celălalt al firului. Am inspirat adânc și am decis să contraatac În toate direcțiile din care mă atacase, În afara direcției Miranda. — Ei bine, da, ador Michael Kors, firește, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta va duce‑o la starea de nebunie, și am apăsat pe „hold“. Am sunat din nou la Paris. Partea bună a fost că șoferul a răspuns imediat, la primul număr la care am Încercat. Partea proastă a fost că habar nu avea englezește. Deși nu am avut În viața mea tendințe autodistructive, nu m‑am putut stăpâni și m‑am dat zdravăn cu capul de biroul melaminat. După ce am făcut treaba asta de trei ori, Emily a preluat convorbirea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spate a limuzinei. Din fericire, șoferul știa unde să meargă, pentru că mă apucase o adevărată paranoia de o oră Încoace, Înspăimântată că ea o să se Întoarcă spre mine și o să mă Întrebe unde are loc petrecerea de care nu avusesem habar. S‑a Întors, ce‑i drept, spre mine, dar nu a spus nimic și s‑a pus la taclale cu B‑DAD pe celular, i‑a spus și i‑a repetat Întruna că voia ca el să ajungă devreme, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un an, le consider pregătite pentru promovare. Mi‑a sărit inima În piept. Chiar se Întâmpla asta În sfârșit? Urma oare să‑mi spună că Îmi făcuse deja rost de un post la The New Yorker? Ce contează că ea habar n‑avea că eram capabilă de crimă ca să ajung acolo. Poate că Își dăduse seama și singură că asta vreau doar pentru că ținea la mine. — Am Îndoielile mele În privința ta, firește. Să nu crezi că nu am observat lipsa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
una singură. Am stat aici, lîngă cuptorul ăsta blestemat, și am mîncat cu șorțul pe mine. Privirea aceea dezgustată reapăru pe fața Juliei, dar de data asta rîse. — Ei, dar, pentru Dumnezeu, de ce ai făcut-o? o Întrebă ea. Helen habar n-avea. Acum i se părea absurd. Măcar de-ar fi putut rîde Împreună cu Julia. Măcar de-ar fi putut spune: O, Julia, ce ridicolă sînt! Se simți ca o ființă care căzuse peste bordul unui vapor. O privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a scos unghiile pe măsură ce dădea de ele! Bărbații se strîmbară. — Ei, e așa cum spunea taică-meu, zise vecinul mai În vîrstă a lui Duncan: „Dacă ești o potaie hămesită mănînci și bundincă de la gunoi“. Vă jur că n-am avut habar cît e de adevărat pînă nu am ajuns aici. Continuară să pălăvrăgească. Duncan mai Îndepărtă murdăria de pe varză și luă din mîncare cu furculița. În timp ce mînca, prindea frînturi din conversația lui Fraser cu Watling, care se suprapunea peste conversația celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cel puțin, ai realizat ceva, Julia. Mă refer la cărțile tale. Julia Își retrase bărbia, zîmbind În continuare. — Astea! Semănă mult cu niște cuvinte Încrucișate. Pe prima am scris-o În glumă. Apoi mi-am dat seama că sînt bună. Habar n-am ce dezvăluie despre mine. Kay spunea că e o treabă ciudată - să scrii despre crime tocmai acum, cînd o mulțime de oameni sînt uciși. Era a doua sau a treia oară cînd pomenise numele lui Kay, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
soția lui frumoasă Nici că îl interesează, Că doar dânsul cântă-n casă, Dânsa numai...dirijează! Divorț Am lăsat-o, așadar, Cum vezi bine. Prea umbla din bar în bar... După mine! Între fete - Cum s-a ajuns nu am habar, Știu doar atâta că la pat, S-a dovedit a fi măgar! - Nu l-am crezut așa dotat! Supărat pe iubita sa vânzătoare Nu-i motiv de supărare, Din obișnuință-i gestul. Când ți-a dat o sărutare, Ce-ai
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
Încet, Kate, parc-ai fi mașinăria aia din parcul de distracții. Cum se cheamă? Aia În care oamenii urlă și stau lipiți Într-o parte cât timp se Învârte drăcovenia aia. — Forța centrifugă. Știu asta. Mă refeream la numele mașinăriei. —Habar n-am. Zidul Morții? —Exact. Îmi dau seama că are dreptate. Nu am luat-o razna Într-atât Încât să nu-mi dau seama că există lucruri mai importante În viață decât să falsifici plăcințele la miezul nopții. Și oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]