6,099 matches
-
maternitate: a ara pământul este simbolul copulației în vise și mituri. Iubirea pentru Sábato este o formă de absolut, iar unele personaje din ficțiunile sale se salvează prin iubire. Spune Marină Gálvez Acero că E. Sábato este un poet al iadului care are încredere în paradis, că este un om care are speranța în "viitor, în creația umană, în istorie, de fapt, în cultura (...). Sábato este un poet al speranței, pentru că a văzut prăpastia creației"25. Sábato își coboară personajul malefic
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de a nu putea trăi în viață, ci numai dincoace sau dincolo"; de aceea, pentru Cioran, omul nu poate vorbi decât în termeni de triumfuri și înfrângeri, câștiguri și pierderi, zbătându-se zadarnic între înălțări și prăbușiri, între Răi și Iad, între lumină și întuneric, ca și eroii lui Sábato: Omul este prea contradictoriu și nesațul, el nu se conformează cu o culoare, un gen de muzică, un scriitor. De exemplu, dialectica zi / noapte este și dialectica fantastic / obișnuit, simbolic și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în parodii. În fața acestei coborâri incomensurabile în malefic, există exegeți care își opresc interpretarea la demonologia lui Sábato, uitând că în opera să oroarea se opune, dar se și completează dialectic cu speranță. Forță germinativa a vietii transpare de dincolo de iadul în care coboară personajele sabatiene, dar viața se hrănește mai departe din înseși contrariile ei, pentru că se ridică deasupra calamitaților exterioare și interioare -, reînvie din cenușă și poate că ar putea oricând repeta miracolul genezei. Sábato așează grandoarea și gingășia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trágico de la vida, Alianza Editorial, Madrid, 1997, p. 138. 24 Idem, p. 138. (Unamuno o consideră o afirmație "abjecta și murdară", proprie scepticismului conservatorilor, care cred că religia este un element de guvernare, de dominare a omului, care, crezând că iadul există, se lasă manipulat de putere). 25 E.Sábato, Hombres y engranajes, p. 89. 26 Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, Humanitas, București, 2007, p. 87. 27 Emil Cioran, Scrisori către cei de acasă, p. 234. 28 Th.Ruyssen, Schopenhauer, Ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe cei însetați, vor primi Apa cea vie, îmbrăcând pe cel gol, vor dobândi veșmântul nemuririi, găzduind pe cei străini, vor primi găzduire în Împărăția lui Dumnezeu, vizitând acum pe cei întemnițați, vor scăpa atunci de temnicerii cei groaznici ai iadului, cercetând pe bolnavi și suferinzi, se vor izbăvi de suferințele inimaginabile și nesfârșite, scornite de diavolii nemiloși și de lipsa comuniunii cu Dumnezeu și aleșii Săi. Așa cum s-a putut lesne observa pe parcursul acestui studiu, scrierile Sfântului Vasile cel Mare
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
cu trei iezi", poveste în care "animalele sunt văzute omenește" ăCălinescu): capra devine "o mască de comedie, simbolizând tipul feminin vorbăreț și văităreț" ăCălinescu), tot așa cum soacra, baba mâncătoare de ouă {"Punguța cu doi bani") sau cea pusă la temelia iadului " Povestea lui Stan Pățitul) stârnesc râsul. În sfârșit, realitatea mai poate stârni enormul hohot de râs chiar al autorului; transpusă în poveste, această lume își păstrează trăsătura esențială prostia devenită enormă și universală {"Prostia omenească"). Ca și în ultima parte a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de aur, preluând atributele războinicului și privilegiul eternității.Bunăoară, diavolul nu are nimic înspăimântător, fiind flămând Povestea lui Stan Pățitu) sau cuprins de usturime în urma bătăii administrate metodic de Ivan Turbincă. Același personaj, găsește în Rai, o sărăcie lucie, în timp ce Iadul este plin de desfătări ăinvers decât se crede de obicei) Păstrând trăsăturile de bază ale realului, miraculosului și fabulosului, genialul Ion Creangă le-a imprimat o seamăa de particularități care-i conferă operei sale strălucire și unicitate. Lumea poveștilor lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
apoi se îndreaptă spre casa lui Dumnezeu ca săl slujească. La poarta raiului află de la Sfântul Petru că nu e rost de petrecere, fiindcă nu este nici tutun, nici vodcă, nici lăutari și nici femei, de aceea se duce la iad. Aici petrece zgomotos, speriindu-i pe diavoli, care scapă de el dând larmă de război cu o darabană făcută după ideea Talpei Iadului. Închid poarta iadului în urma lui, astfel că Ivan se îndreaptă din nou spre rai. La intrare întâlnește
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
fiindcă nu este nici tutun, nici vodcă, nici lăutari și nici femei, de aceea se duce la iad. Aici petrece zgomotos, speriindu-i pe diavoli, care scapă de el dând larmă de război cu o darabană făcută după ideea Talpei Iadului. Închid poarta iadului în urma lui, astfel că Ivan se îndreaptă din nou spre rai. La intrare întâlnește Moartea, pe care o închide în turbincă, spunându-i că se duce să vadă ce poruncește Dumnezeu. Tălmăcește în felul lui spusa Domnului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
nici tutun, nici vodcă, nici lăutari și nici femei, de aceea se duce la iad. Aici petrece zgomotos, speriindu-i pe diavoli, care scapă de el dând larmă de război cu o darabană făcută după ideea Talpei Iadului. Închid poarta iadului în urma lui, astfel că Ivan se îndreaptă din nou spre rai. La intrare întâlnește Moartea, pe care o închide în turbincă, spunându-i că se duce să vadă ce poruncește Dumnezeu. Tălmăcește în felul lui spusa Domnului, obligând Moartea să
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
în termeni aproape identici, să nu se bizuie pe imaginație pentru a-și elibera spiritul când acesta a fost rănit de realitățile brutale: ,,există momente când, chiar în ochii cumpătați ai Rațiunii, lumea tristei noastre umanități trebuie să capete aspectul Iadului; imaginația omului nu este însă un Catharsis, ale cărui caverne să poată fi explorate fără riscuri... Din nefericire, fioroasele legiuni de spaime sepulcrale nu pot fi considerate ca simple imaginații. Întocmai ca demonii în tovărășia cărora Afrasiab a călătorit de-
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
chiar despre o triplă greșeală, întrucît se pare că, potrivit promisiunii făcute de dogmă, nu numai sufletul, ci și individul real care a trăit ca atare, trupește, pe pămînt, va continua să trăiască veșnic într-un "Rai transcendent" sau în "Iad", imaginat ca aflîndu-se în adîncul pămîntului. Este inutil să adăugăm dovezi în sprijinul a ceea ce a fost deja dovedit. Datorită puterii extraordinare de condensare caracteristică exclusiv limbajului simbolic și complexității temelor, va fi însă util să le rezumăm și să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a armoniei, simbolizată din punct de vedere mitic de "căile Domnului". "Căile lui Satan" sînt în caz de banalizare simbolul exteriorizării active a tentațiilor sub forma vanităților triumfătoare. NU MAI ESTE VORBA DESPRE INFERNUL INTRAPSIHIC AL OMULUI NERVOS, CI DESPRE "IADUL VIEȚII PE PÂMÎNT" creat de cupiditatea inter-reacțiilor perverse ale numeroșilor oameni cu diverse grade de "moarte sufletească și spirituală". Trăsătura comună a maladiilor spiritului datorate Contra-Spiritului Satan este încercarea zadarnică de a restabili armonia, îmbucurătoare dat fiind că este condiția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Din nou, elemente ale biograficului încep să interfereze creația pentru că în Ultima noapte... zgomotul produs de obuze este asemuit cu o ciocnire între locomotive; În clipa asta am avut impresia că s-au ciocnit două locomotive, cu un zgomot de iad, și am văzut cele două căruțe crescute într-un munte de fum. Orișan trebuie să fi fost făcut praf, cu oamenii lui cu tot."25 Și tocmai aceste zgomote au provocat, pe front, surditatea combatantului, infirmitate frustrantă ce a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fibra morală și alteritatea naratorului, după un an de sclavie și tăcere, fiind o supremă probă de noblețe, civilitate și rezistență față de o hidră monstruoasă, pângăritoare a vieții personale și totodată a omenirii. Testând psihologia acelei comunități ieșite parcă din iadul dantesc, Primo Levi oferă fișe tipologice: arivistul, micul tiran adorat de ciraci, șarlatanul tipic italian (Cesare), mâniosu 1 împotriva tuturor, a lui Dumnezeu și a propriei persoane (Maurul din Verona), monomaniaci sau obsedați de câte ceva, un tablou clinic, așadar, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
țeasta cheală și un ochi explodat. În fața acestei nelegiuiri a Bisericii (care nu va ezita s-o reabiliteze în 1456, s-o beatifice în 1909 și s-o canonizeze în 1920) de a face dintr-o Sfântă o arătare a iadului, Gilles se metamorfozează subit într-un înger al iadului, într-un căpcăun devorator de copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de părinți), dar nu oarecare, ci unul sfâșiat, torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a Bisericii (care nu va ezita s-o reabiliteze în 1456, s-o beatifice în 1909 și s-o canonizeze în 1920) de a face dintr-o Sfântă o arătare a iadului, Gilles se metamorfozează subit într-un înger al iadului, într-un căpcăun devorator de copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de părinți), dar nu oarecare, ci unul sfâșiat, torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de fantoma Ioanei și pradă celor mai negre himere, savurează
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se comporte ca atare, deși va fi și va rămâne singura văzătoare din grup, din tot azilul și orașul. Saramago nu stăruie și nu dă lămuriri de ce tocmai ea fusese aleasă să reprezinte un dram de speranță și lumină în iadul ce va urma. Oricum, prin ochii ei, cititorul va afla detalii despre rezervația în care orbii vor fi internați și despre barbaria ce se va instaura, tipică pentru un lagăr de exterminare. Deciziile megafonate ale guvernului prevăd "moartea imediată" drept
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spațiu, partener și rival diabolic, menit de ierarhii infernali să-l formeze și informeze pe Don Juan, se convinge, în fine, naratorul-martor, totul spre satisfacția cititorului. Așadar, servitorul supus, sucubul istoric al lui Don Juan, nu era altceva decât emisarul Iadului, cobaiul menit să se perfecționeze, o dată cu depozitarul său, în teologie, predestinare și liberul arbitru. Straniul menaj al lui Don Juan, al sufletului său cu acel Mefisto italian, "un diavol fericit de aparența lui umană", îi garantează însăși dăinuirea în feluritele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
arată și numele actorilor: Krispipin, Skakapin, Kangrenino, Mercebufonario ș.a.m.d. La polul opus se află Alexandru, o victimă nu numai a acestor măști truculente, dar și a propriului program estetic, acel ecumenopolis sau cetatea ideală, menită să abolească haosul, iadul războiului și al spectrelor asimilării vieții cu bestiarul morții. Alexandru se întoarce în Metropolă, cu originile și rădăcinile anihilate. Familia sa oferă spectacolul jalnic al menajeriei Adams, varianta senilă. Casa unor gloriole sfărâmate, a unor inimi schimonosite. Servitorul Totoeste tipic
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
contrastante, autorul se și situează adesea în proximitatea sau chiar pe linia subțire, fragilă, abia demarcată, a pragului, a hotarului, a limesului, acolo unde poate sorbi simultan din licorile a două lumi, eventual antagoniste: "sorb din pelicula subțire care separă iadul de rai", "să cioplim împreună borna asta de la marginea lumii// un colț frumos de rai aninat de un fular/ puțin mai lung decât ridurile din palmă" etc. Ceea ce explică, desigur, nu numai carnația adesea contrastivă a unor poeme (în acord
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
topoï sacri, de la recuzita biblică obișnuită (tronul, trâmbița, lăuta, spada, pocalul) și simbolurile liturgice bine știute (lumânările, candela, icoanele, împărtășania, crucea) la personajele și scenele decupate din Cartea Sfântă (îngerii și Iisus Hristos, Cina cea de taină, crucificarea și Învierea, iadul și Raiul). Adesea, cele mai semnificative dintre ele suportă un subtil proces de metamorfozare po(i)etică grație căruia, deși capătă un plus de semnificanță, devin greu de recunoscut din perspectiva creștin-ortodoxă. Astfel, materializat în mai multe poeme de Dan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
A se observa, spre exemplu, că îngerul negru sau îngerul mort apare ori de câte ori poetului i se amplifică senzația că pășește pe "drumul abisului" sau că, în momentul de maximă intensitate a suferinței sale, creatorul urlă "sunt îngerul căzut pe grătarele iadului/ acolo mi-e locul/ acolo desăvârșirea/ da da pe grătarele iadului" (Noapte bună). Cealaltă mitologie lirică dominantă în poezia lui Dan Laurențiu este cea erotică. Anunțată, în primele volume, de mici epifanii grațioase ale unei feminități de regulă pure, lirica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apare ori de câte ori poetului i se amplifică senzația că pășește pe "drumul abisului" sau că, în momentul de maximă intensitate a suferinței sale, creatorul urlă "sunt îngerul căzut pe grătarele iadului/ acolo mi-e locul/ acolo desăvârșirea/ da da pe grătarele iadului" (Noapte bună). Cealaltă mitologie lirică dominantă în poezia lui Dan Laurențiu este cea erotică. Anunțată, în primele volume, de mici epifanii grațioase ale unei feminități de regulă pure, lirica de dragoste a acestui poet se desfășoară îndeosebi în cărțile de după
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
metaforă, Editura Princeps Edit, Iași, 2007; Foșnetul mătăsii în manuscrise, Editura Convorbiri literare, Iași, 2007; Cartea celor optzeci și opt de taine, Editura Emolis, Iași, 2008; Zăpada timpurie. Ultimele sonete de dragoste din mileniul III, Editura Pim, Iași, 2010. Romane: Iadul de lux, Editura Junimea, Iași, 2004; Suburbii municipale, vol. I, Editura Augusta, Timișoara, 2005; Suburbii municipale, vol. II Mormântul călugărului ioanit, Editura Augusta, Timișoara, 2007; Suburbii municipale, vol. III Arderea cenușii la templu, Editura Augusta, Timișoara, 2008; Suburbii municipale, vol
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]