5,812 matches
-
Hearn încearcă să aducă în parloar un Jones care e varianta americană a figurii reabilitate a lui Quasimodo. În acest moment, când Jones se pregătește să intre în parloar, Hearn încearcă să explice de ce a luat obiceiul bizar de a imita șuierăturile vapoarelor: "De alte melodii nu prea avea idee - nici de cântecele hamalilor, nici de sunetul de banjo 61. Lungile ecouri de chemare ale vaporului și fluierele patrulelor de noapte - într-adevăr, sunetele cele mai familiare dintre toate pentru cei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scrie un roman "adevărat" despre viața unei personalități (Scrisorile lui Johnson, 290), iar Boswell a indicat influența romanului asupra stilului în care își scria jurnalul (Memorii, 206). Observațiile reflectă ascensiunea romanului ficțional și implică faptul că relatările reale trebuie să imite ficțiunea. Boswell va realiza o astfel de "novelizare" (atât de diferită față de "novelizarea" întâlnită în romanele de dragoste cavalerești!) în, printre alte lucrări, jurnalul său de călătorie, The Journal of a Tour to the Hebrides with Samuel Johnson LL.D.
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
spirituale" (166). Hawthorne a tras un semnal de alarmă drept răspuns în favoarea unui jurnalism anterior și a ceea ce era considerat literatură în decădere: Însă, din cauza lipsei de spiritualitate, literatura face jurnalismul să stagneze, vocea cea mai joasă încearcă să o imite pe cea mai puternică, iar rezultatul este doar o imitație. Atâta vreme cât jurnalismul se ocupă de propriile probleme (materiale), nu este numai inofensiv, ci și folositor; totuși, imediat ce uzurpă ceea ce îi este superior din punct de vedere organic, devine dăunător, nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
parte la rândul său dintr-o categorie complexă. Drept răspuns la reportajul din anii '30 ai secolului al XX-lea, Gray spune despre jurnalistul literar că "principala temă, pe care o abordează în sensul cel mai larg, este America" (96), imitând astfel poziția lui Alfred Kazin din On Native Grounds, unul dintre puținii adepți ai formei, ce s-a manifestat cu un secol înainte (485). În aceste condiții, sub autoritatea Noului Criticism, jurnalismul literar narativ a fost exclus ca formă literară
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu câteva decenii în urmă, sau de cercetările ce s-au făcut în domeniul comunicării încă de la începuturi, în sociologie, psihologie socială și științe politice. Toate aceste domenii, cât și studiul comunicării, au prins contur datorită științelor sociale ce au imitat cuantificarea științelor naturale, motivate de dorința de a dobândi demnitate științifică" (491). Mai mult decât atât, în anul 1987, este publicată lucrarea lui Steven Chaffee și a lui Charles Berger - Handbook of Communication Studies - în care aceștia propun o definiție
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
naturale, motivate fiind de dorința unei demnități științifice". Remarca lui Rogers amintește, într-un mod ciudat, de remarca deconstructivistului Paul de Man, care privea comunicarea ca limbaj într-o manieră mai sumbră, când a observat că sensul figurat al limbajului "imită atributele care se presupun că ar caracteriza autenticitatea, când nu este decât o mască folosită de o conștiință învinsă pentru a-și ascunde propriul negativism" (12). Argumentul critic implică, evident, consecințele paradigmatice ale studiului jurnalismului literar, fie pentru doctoranzii programelor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să pună la îndoială superioritatea bazată pe atributele cele mai venerate ale Parizienelor 57. Perioadă decadenta a făcut ca în capitala tipul de Pariziana să se reducă tot mai mult la burgheza și la midineta, care nu sunt greu de imitat [Dash, p.148-149]. Altfel zis, Pariziana însăși devine, cu timpul, o ființă mai comună. Textele de la sfârșitul secolului al XIX-lea defaimează femeia mondenă, "oisive, frivole, inutile, inconsciente de șes devoirs, elle est le contre-modèle de la femme de foyer" [Martin-Fugier
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
citadine mai sofisticate, măi egoiste. Cum a arătat Flaubert prin numeroșii săi provinciali, acestea sunt "des personnages de désir et de rêve" [Dubois, p.222]. Pariziana, fire destul de pragmatică, nu mai trăiește în lumea romantică a iluziilor. Provincialele din Niortle imită toaletele și manierele doamnelor din Paris: "leș dames, dont on voyait leș épaules nues passer dans l'entrebâillement des rideaux, balançaient leurs chignons, frisés à la mode de Paris" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.316]. Dar ceea ce provincialele nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și manierele doamnelor din Paris: "leș dames, dont on voyait leș épaules nues passer dans l'entrebâillement des rideaux, balançaient leurs chignons, frisés à la mode de Paris" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.316]. Dar ceea ce provincialele nu pot imită este spiritul Parizienelor 88. Ură este sentimentul care poate să apară la confruntarea citadinei cu provinciala. Mama lui Georges Duroy, față în față cu nora citadina, percepe foarte acut diferențele dintre rural și urban 89. Complexitatea Parizienelor are ca origine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Pariziana își asumă riscul de a se crede atotputernica. Clorinde Balbi are capacitatea de a se metamorfoza rapid în alt rol186. Ea dorește să facă și să desfacă totul după bunul său plac. Actrița este pentru Pariziana un model de imitat că pentru Sidonie Chèbe187. Este semnificativ că Daudet o compară pe Sidonie cu actorul profesionist Delobelle: "une expression vague, factice, détachée, cet air faussement attentif du comédien en scène, feignant d'écouter ce qu'on lui dit, mais ne pensant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
voalate și ascunse. De aici atracția acestui dans și mitificarea balului. Bălul este pentru femeie o ocazie deosebită să-și pună în valoare corpul. "Des jeunes filles, décolletées, montraient leurs épaules" [Zola, Nana, p.398]. Balurile din universul demimonden le imită pe cele din societatea înaltă: "un bal que Blanche Muller, une actrice en vogue, donnait aux princesses de la rampe et aux reines du demimonde" [Zola, La Сurée, p.193]. Doamna Deberle propune și regizează numeroase repetiții pentru a prezenta un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Muller, une actrice en vogue, donnait aux princesses de la rampe et aux reines du demimonde" [Zola, La Сurée, p.193]. Doamna Deberle propune și regizează numeroase repetiții pentru a prezenta un bal pentru copii că un spectacol monden care-l imită pe cel al maturilor. Inversarea rolurilor între lumea copiilor și cea a adulților provoacă adeseori confuzie, dar și distrează, subliniind repetitivitatea ceremonialului 250. Balurile copiilor au și funcții suplimentare, cum ar fi cea de continuitate a tradiției, de unire a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
à l'aise dans la vie, clairvoyante et souple" [Maupassant, Fort comme la mort, p.50]. Pariziana excelează în aceste domenii. Femeile de societate au zilele lor de primire, iar după-amiezile și le petrec în vizite reciproce. Burgheza Renée, care imită aristocratele, isi fixează chiar două zile de primire pe săptămână: "Elle prit deux jours de réception au lieu d'un. Le jeudi, tous leș intrus venaient. Mais le lundi était réservé aux amies intimes" [Zola, La Сurée, p.271]. Pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Lecturile Femeile secolului al XIX-lea au creat imaginea Femeii cu cartea. Cărțile au funcția de a transforma conștiința. Lectură este descoperirea unei alte lumi, ea antrenează imaginarul femeii prin crearea lumilor virtuale la care se visează sau care se imită. Cărțile sunt oglindă refulărilor, compensațiilor și complexelor unei epoci, de aceea femeile se regăsesc în ele atât de confortabil. Cititoarea este absorbita de lectură captivantă, înghițită în viteză. Lectură romanelor este o ocupație feminină. Bărbații au mai puțin timp pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
apud Becker, 1994, p.IL, subl.n.]. La Zola, membrii familiei provin din popor și iradiază în toată societatea contemporană, prin impulsul modern propriu claselor de jos. Philippe Hamon [1989] constată că acest proces este motorul principal al intrigii: femeile imită bărbații, bărbații imită femeile, societatea declasata imită societatea înaltă și invers, "femeile de casă imită "fetele de stradă" și invers, copii își imită părinții și invers etc., având, de regulă, o catastrofă drept consecință. Bărbații trec cu ușurință din camera
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
p.IL, subl.n.]. La Zola, membrii familiei provin din popor și iradiază în toată societatea contemporană, prin impulsul modern propriu claselor de jos. Philippe Hamon [1989] constată că acest proces este motorul principal al intrigii: femeile imită bărbații, bărbații imită femeile, societatea declasata imită societatea înaltă și invers, "femeile de casă imită "fetele de stradă" și invers, copii își imită părinții și invers etc., având, de regulă, o catastrofă drept consecință. Bărbații trec cu ușurință din camera femeii ușoare în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
La Zola, membrii familiei provin din popor și iradiază în toată societatea contemporană, prin impulsul modern propriu claselor de jos. Philippe Hamon [1989] constată că acest proces este motorul principal al intrigii: femeile imită bărbații, bărbații imită femeile, societatea declasata imită societatea înaltă și invers, "femeile de casă imită "fetele de stradă" și invers, copii își imită părinții și invers etc., având, de regulă, o catastrofă drept consecință. Bărbații trec cu ușurință din camera femeii ușoare în salonul femeii virtuoase, cum
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
iradiază în toată societatea contemporană, prin impulsul modern propriu claselor de jos. Philippe Hamon [1989] constată că acest proces este motorul principal al intrigii: femeile imită bărbații, bărbații imită femeile, societatea declasata imită societatea înaltă și invers, "femeile de casă imită "fetele de stradă" și invers, copii își imită părinții și invers etc., având, de regulă, o catastrofă drept consecință. Bărbații trec cu ușurință din camera femeii ușoare în salonul femeii virtuoase, cum este cazul lui Georges Duroy sau al lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
propriu claselor de jos. Philippe Hamon [1989] constată că acest proces este motorul principal al intrigii: femeile imită bărbații, bărbații imită femeile, societatea declasata imită societatea înaltă și invers, "femeile de casă imită "fetele de stradă" și invers, copii își imită părinții și invers etc., având, de regulă, o catastrofă drept consecință. Bărbații trec cu ușurință din camera femeii ușoare în salonul femeii virtuoase, cum este cazul lui Georges Duroy sau al lui Frédéric Moreau. Două societăți se ating, contaminându-se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
belles choses, bientôt îl n'y aurait plus de diamants pour leș honnêtes femmes" [Zola, La Curée, p.34]. Similitudinea d i s ț r a c ț i i l o r este și ea atinsă de valul modei. Imitând casele nobile, Rosanette da și ea un bal mascat: "Ils étaient une soixantaine environ, leș femmes pour la plupart en villageoises ou en marquises, et leș hommes, presque tous d'âge mûr, en costumes de roulier, de débardeur ou de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Mûre et toujours belle, charmeuse et féline, on la sent vicieuse jusque dans șes moelles" [Maupassant, Yvette, în La parure, p.576]. Renée urmărește cu pasiune jocul fetelor de stradă 347. În nuvelă Le Signe de Maupassant, baroana de Grangerie imită o fată de purtări ușoare și se prinde în joc. O altă soție legitimă ajunge să fie plătită ca femeie de moravuri ușoare de către soțul ei, pe care il excită prin cochetării frivole: Îl est bien plus bête, quand on
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
preocupare permanentă și palpitanta (uneori unică). Fenomenul modei se accelerează în Secolul Luminilor și "se impune îndeosebi la Paris, unde aristocrații sunt obligați să strălucească și să inventeze continuu noi semne distinctive, ca să-și mențină distanță față de cei care îi imită. Intensitatea acestei competiții destinate să reafirme constant diferențele sociale în fața concurenților produce o artă de consum specific" [Muchembled, p.213]. Paralel cu evoluția personajelor, toaletele relevă și marchează etapele parcursului social. Diferențele vestimentare între cartiere exprimă, în toate timpurile, mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
toate localurile pe care le frecventează femeia pariziana va avea toalete diferite, precum și o înfățișare diferită. De modă este strâns legată și dinamica imitației 390. Pariziana abandonează imediat ceea ce vede că e preluat de alții. Dacă modă aristocratelor este de imitat pentru alte clase, la rândul lor aceste clase pot deveni obiect de imitație (cum ar fi costumele eroinelor de teatru sau costumele de carnaval) cu condiția să scoată în evidență anumite avantaje ale siluetei, care au rămas în urmă până
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
explică grijă și uneori sacrificiile Parizienei. Elementele vestimentare duc la căutarea de sine în mijlocul unei mulțimi eterogene. Femeia pariziana este marea afacere a economiei franceze, care simbolizează artă consumului. Emma Bovary este una din primele victime ale societății de consum; imitând modă pariziana, ea cade în nevroza consumului. Renée din La Curée va fi o altă victimă a gusturilor sale pretențioase, care se va ruină plătind cheltuielile 404: "Ensuite éclataient leș gros règlements, au milieu de ce gâchis de l'argent de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o povestire bine structurată, simbolic supradeterminată, de inspirație metafizica, care reia sintagma unuia sau a mai multor texte fondatoare" [Siganos, p.32, subn. n.]. 49 Omul modern suporta ceea ce Eliade numește "influență unei mitologii difuze", care oferă numeroase modele de imitat ale eroilor reali și imaginari: personaje de român, eroi de război, staruri de cinema etc. "Imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial" [1991, p.135]. 50 "la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]