4,899 matches
-
folos În acest caz. Să accepți o Înfrângere ca pe o victorie pe dos nu era genul ei. Notabil era doar faptul că răceala, dacă nu chiar ostilitatea ei față de Petru trecea pe nesimțite În compasiune: un sentiment cu evoluție imprevizibilă asemenea unui mutant viral, rebel la tratamente clasice. 3. Doar primele secunde din noul an sunt cu adevărat noi, observă doamna Emilia Lapedatu, o arhiva vie de anecdote legate de viața artiștilor care trecuseră prin orașul lor de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tablourile păreau a-și fi pierdut autonomia și contururile precise, pentru a se topi Într-o singură pânză provocatoare, insolită și anonimă, prin complicitatea jucăușă a celor patru pictori, singurii care se distrau cu adevărat Într-o harababură cu final imprevizibil, dar cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să susțină acuzația, nu puteau fi inițiate procedurile de extrădare. Soarta ei a fost încredințată juraților. Ellis Loew a fost desemnat să reprezinte orașul Los Angeles. I-am spus că o să depun mărturie doar prin declarație scrisă. Știind cât de imprevizibil pot fi, el își dădu acordul. Am umplut zece pagini cu minciuni despre „triunghiul nostru erotic“, născocind înflorituri fanteziste demne de romantica Betty Short. Mă tot întrebam dacă ea ar fi gustat ironia situației. Emmett Sprague a fost pus sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de la actrițe care mă imploră să le primesc. Știi cum e, Bob. Poate fi cineva despre care am uitat cu desăvârșire. Cei doi rămaseră tăcuți, contemplând misterul, timp de câteva momente. Amândoi erau vag neliniștiți: orice premieră era riscantă și imprevizibilă, chiar dacă nu mai adăugai stresul urărilor de rău anonime, venite pe fir. — Vreau să ții totul pentru tine, Bob, spuse Alexander Într-un târziu. Nici o vorbă trupei și, orice ar fi, nu-i pomeni nimic domnului James. E și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aveau un al treilea amic la Academia din Antwerp, ale cărui inițiale erau T.A.G., de la care Își luaseră poreclele de Rag, Tag și Bobtail. O poezie adresată lui Bobtail (Moscheles) de către Rag (Du Maurier), era o meditație asupra caracterului imprevizibil al viitorului fiecăruia dintre ei și se Încheia În felul următor: „Dar care va avea norocul și care averea? Tustrei, nici unul, unul sau doi; Căci Soarta, parșiva, nu-și spune vrerea Nici unuia dintre noi!“ Ceva mai Încolo, În carte, Moscheles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și probabil că nu conta. Ce se întâmplase? Cum să fie spus? Ființa umană reacționează așa de ciudat și de diferit în situații atât de puțin diferite. Căci orice, orice gest, privire, suflu schimbă tot. Secunda schimbă totul atât de imprevizibil. Și ce mă asigură că nu se va schimba în rău? Un singur minut ar fi de ajuns să strice o întreagă viată. Faptul că am veșnicia înainte? Cine-mi spune, vă rog, că viitorul nu se va schimba în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
săturaseră să tot călătorească. Au dat cu banul cine să aleagă un loc în care să se stabilească. Onoarea i-a revenit lui Alex. Au stat 80 de ani împreună, apoi, într-o zi, Alex a plecat fără nici un cuvânt, imprevizibil. Își făcuse viața lui, dar ar fi renunțat Ia tot să fie iar prieteni.. Doar că el nu a mai apărut și nimeni n-a mai știut de el. Optzeci de ani petrecuți împreună și douăzeci distanță. Și, dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cât nu-i plăcea menta! Avea gust tipa. Îmbinase normal plăcutul, utilul și frumosul. Predomina o nuanță de roz și una de lila. Făceau o plăcută impresie. Doru rămase puțin contemplând locuința, apoi se puse pe treabă. Aceeași senzație stupidă. Imprevizibil, emoție, prostii... Prea încărcat și ireal. O presimțire încărcată. Fiecare obiect pe care-1 atingea i se părea venit din altă parte. Fie din cauza vechimii atât de bine ascunsă, fie avea acest sentiment datorită mirosului insuportabil de mentă. Era amețitor, misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
orice gest al lui sau al meu făcut însemna o prima dată, o înnoire neîncetată, însemna enorm. Tot nu ne lăsam viețile în mâinile celuilalt, eram precauți, ceea ce elimina monotonia. Ce spun? Cu el nimic nu e monoton. Tipul e imprevizibil și plin de surprize. Și nici eu nu sunt mai prejos. Ne jucăm unul cu celălalt. Fiecare cu viața lui, treaba lui. Și totuși împreună. Într-o zi, în parc: Vrei să rămân? întreabă. Da. Sigur? Da. Însă iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
jumătate în alb, jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul lor, musculițele fură și dânsele împrăștiate de zvârcolirile migratoare ale unor fluturi mov-rubinii, purtând imprimate, pe spate, un soi de litere evreiești și din ale căror trupuri negre, călugărești, cilindrice
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
supărat rău. Îi mânjisem covorul ”străin”, tapițeria unui scaun, fața de masă din catifea albă. Și hainele băieților le pătasem. Țâșnise din mine cu generozitate, ca dintr-un furtun de pompieri. Știu că am momente când pot fi de un imprevizibil nemaiîntâlnit. Mai rețin doar urletele prostești ale lui Creț și vrăjeala turnată de teatralul Bobică: Dați-l, mă, afară pe ăsta, că ne-a Împuțit aerul. V-am zis să nu-l luăm, că-i pa-pa-gal. Asta nu mai iese
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
surprinzător, mi-a spus că trebuie să se schimbe și să se culce. Am dispărut umilit În bucătărie, unde Îmi improvizasem, din taburete, un pat destul de bun. Ce se Întâmpla cu mine? De ce devenisem dintr-o dată atât de... nestăpânit? De imprevizibil? Eram confuz, agitat, tulburat, ca și cum aș fi luat un drog ușor. Hotărâsem, doar, pe la vârsta de treizeci de ani, după „experiențele” avute, să stau departe de tot ceea ce Însemna viața cu o femeie. Să „nu mă mai bag”, cum Întărise
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cel mai lung către parcare, cu poșeta săltîndu-i dezinvolt pe șold. Îmi făcu de două ori cu mîna, În mod clar chitită să-mi rețină atenția. Deja Îl invidiam pe Frank că reușise să ajungă la sufletul acestei tinere doctorițe imprevizibile. După ce mă războisem cu ea În patul lui Frank, Îmi venea foarte ușor să-mi imaginez cum am face dragoste. Mi-am Închipuit-o În secția de terapie intensivă, printre brokeri cufundați În comă și văduve cardiace, În intimitatea aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
interpretează Bobby Crawford. — Bobby? (Doamna Shand Își zîmbi sieși, Într-un fel aproape adolescentin.) Dragă băiete, el a făcut foarte multe pentru Estrella de Mar. Nu știu cum ne-am descurcat pînă la el. — Îmi e simpatic. Dar nu-i puțin cam... imprevizibil? — E exact ce-i trebuie Estrellei de Mar. Înainte să vină el, Clubul Nautico murea de-a-n picioarelea. — Cum se-nțelegea cu soții Hollinger? Nu-mi imaginez că le păsa de traficanții de droguri de la club. Doamna Shand ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-l găsiți pe vinovat. În Estrella de Mar, așa cum o să fie peste tot În viitor, crimele n-au motive. Ar trebui să căutați pe cineva care aparent n-avea niciun motiv să omoare familia Hollinger. 17 Schimbare de atitudine Frank, imprevizibil pînă-n pînzele albe, se hotărîse să mă vadă. Señor Danvila Îmi aduse la Clubul Nautico vestea cea bună, convins că o avusese loc un important pas Înainte. CÎnd m-am Întors de la piscină l-am găsit așteptîndu-mă În holul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
inițiatică prin care trec noii recruți. Vrea să mă atragă În lumea lui. Ce nu pricep eu totuși e cum a intrat În apartament. A venit cu tine? — Nu! Charles, nu te-aș fi lăsat singur cu el. E prea imprevizibil. Dar cînd ne-am ciocnit În dormitor ai zis ceva de genul că nu mai vrei să te bagi În jocul ăla. Ai presupus că era Crawford. — Sigur că da. Bănuiam că intrase cu niște chei de rezervă. Îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la acest mod de a fi altfel, de o eleganță cam ostentativă și contrazicând oarecum ținuta de „manechin fragil” a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de ametist Înfiptă În mijlocul cravatei Îl fac inconfundabil În epocă. În ținută de zi (cea pe care tocmai am descris-o parțial), dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cartea pe care am citat-o nu o dată a lui Jean-Yves Tadié1. Așa cum apare prin saloane, În cafenele, teatre, muzee, tânărul Proust oferă privirii celorlalți imaginea unui rafinat, din stirpea lui Montesquiou (nelipsite mănuși gri deschis, cravate În cele mai imprevizibile culori, e drept, toate stinse, baston de bambus, o orhidee la butonieră, un aer solemn-rigid), dar și Înșelătoarea apariție a unui diletant Însetat de glorie. O spune cu cinism Jean Lorrain, el Însuși dandy „de o inteligență feroce, prinț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
alături de mulțime pentru o idee, pentru un ideal. Atitudinile lor negatoare se manifestă aproape Întotdeauna pe teritoriul vieții jucate pe mica scenă publică, nu pe marile câmpuri de luptă. Monotonia, fadoarea, mediocritatea vieții burgheze sunt contestate prin eleganța, imaginația, grația, imprevizibilul stilului dandy, nu prin gesturi radicale: „Dandy-ul sfidează moravurile societății, nu sistemul politic, el contestă relațiile cuviincioase, câteva prejudecăți de bună conduită, nu relațiile care domină repartiția bogăției ș...ț. Dandy-ul se situează Într-un câmp etic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atelaj, se văd obligați să Își calculeze toate vizitele, toate plăcerile și toate Îndatoririle după bunul plac al lui Mathieu Laensberg? Sclavi ai pălăriei pe care o poartă, doamna se teme de ploaie, iar domnul de soare sau de praf. Imprevizibili precum niște barometre, au ajuns să ghicească vremea, lasă totul baltă și se evaporă la primul nor. Uzi leoarcă și plini de noroi, o dată ajunși acasă se acuză reciproc de necazuri; niciunde În largul lor, ei nu se bucură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
insectelor, cu excepția unchiului meu, care a socotit că demnitatea lui de sol îi interzicea soiul ăsta de ștrengării. Amar avea s-o regrete. Eram deja în munții cei mai înalți, peste care suflă, chiar și toamna, un vânt înghețat și imprevizibil dinspre miazănoapte. Nu mă așteptam ca, în locuri atât de înalte, cu climă atât de aspră, să dau peste oameni așa de bine înveșmântați și, mai cu seamă, așa de cultivați. Există îndeosebi, pe unul dintre munții cu clima cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
eventuală... Nu? (Către CASIER.) Cred că avea dreptul să știe... CASIERUL (Realizând șocul pe care l-au produs asupra CĂLĂTORULUI.): Domnule, de fapt... noi... Nu trebuie să o luați de bună... Știți, când e vorba de nori... Sunt atât de imprevizibili... Fericit că a găsit formula.) Natura e imprevizibilă, domnule! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aerian, pentru sine.): Știam, știam. O presimțeam. HAMALUL: De fapt... noi v-am povestit cum a fost... până acum. Dar, nu-i așa, ceea ce ar putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să știe... CASIERUL (Realizând șocul pe care l-au produs asupra CĂLĂTORULUI.): Domnule, de fapt... noi... Nu trebuie să o luați de bună... Știți, când e vorba de nori... Sunt atât de imprevizibili... Fericit că a găsit formula.) Natura e imprevizibilă, domnule! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aerian, pentru sine.): Știam, știam. O presimțeam. HAMALUL: De fapt... noi v-am povestit cum a fost... până acum. Dar, nu-i așa, ceea ce ar putea să se întâmple... Ploaia ar putea să înceapă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aștept ploaia. ȘEFUL GĂRII: Evident, evident... Leagănul rămâne acolo... E al dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu de ce, dar simt că în noaptea asta... ar mai trebui să mai plouă o dată... ȘEFUL GĂRII: Sigur... sigur... Se produc atâtea... fenomene ciudate, imprevizibile... Domnule, v-o doresc din toată inima! (Chinuit, pentru sine.) Ah, niciodată... niciodată n-am știut să mă port cum trebuie... atunci când trebuie... Domnule... oare n-aș putea să rămân și eu, aici, cu dumneavoastră, în această noapte? N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l apucați de tâmple, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lăsându-l pe ȘEFUL GĂRII să recadă de-a lungul zidului.): M-am săturat de voi! Sunteți inumani. Sunteți nebuni... (Cele patru personaje izbucnesc într-un râs dement, la unison, un râs imprevizibil pentru călător, lăsându-l pe acesta total paralizat.) ȘEFUL GĂRII (După câteva secunde de râs, firesc și același de la primele replici.): Bruno! Ajută-mă să mă ridic. CASIERUL: Da, domnule. HAMALUL: Da, domnule. IOANA: Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]