7,158 matches
-
de mare calibru. Două din acele proiectile, destinate să lovească trenul, căzură la câțiva metri departe de gară, dar fără să facă explozie. Marele duce se apropie de unul din proiectile și, arătându-l ofițerilor din jurul său, le spuse: „Iată inamicul! Pe acesta trebuie acum să-l combatem!“ Lufti-Gelil plecă în susul Dunării, peste o zi sau două, bombardă Oltenița, apoi se reîntoarse pe canalul Măcinului. Intenția turcilor era - așa se zvonea în Brăila - ca să răzbune scufundarea celor două monitoare bombardând orașul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
5 septembrie 1877». În ziua de 30 august virtutea voastră a încununat cu victoria steagurile române. Regimentul al 14-lea de dorobanți și batalionul al doilea de vânători, împreună cu trei batalioane din glorioasa armată imperială rusă au luat din mâinile inamicului reduta ce el apăra cu atâta înverșunare și un drapel și trei tunuri au fost cucerite de trupele noastre. Aceste trofee, eu ordon a le trămite în capitala țării și a se păstra acolo ca o vecinică dovadă a vitejiei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
șanțurile și se luptară corp la corp cu turcii cari puneau silințe disperate spre a opri de a escalada parapetele. Românii erau atât de înverșunați, încât se luptară astfel timp mai bine de o oră, fără a slăbi, contra unui inamic bine adăpostit și superior în număr.“158 388 bucureștii de altădată 157. „Bravura armatei române“, ROM., an. XXI, 29 septembrie 1877, p. 867; corespondența din Budapesta era datată: 25 septembrie 1877 (deci 13/25 septembrie). 158. ROM., an. XXI, 31
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un detașament româno-rus comandat de generalul Meyendorf, din armata rusă (detașament din care făceau parte brigada de roșiori de sub comanda colonelului Victor Crețeanu și Regimentul 4 ulani = cavalerie rus) au avut loc în zilele de 7/19-9/21 noiembrie 1877, inamicul fiind silit, în cele din urmă, să părăsească, cu pierderi grele, cetatea Rahova, refugiindu-se la Lom Palanka și Vidin. Atacul cel mai important asupra Rahovei, susținut numai de ostașii români, s-a desfășurat la 7/19 noiembrie 1877. În timpul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la spălatul holurilor și veceurilor; învățasem materii pentru care nu aveam aptitudini (calculul logaritmic, de exemplu); participasem la aplicații dure, alergînd, într-o noapte geroasă de ianuarie, din Brașov pînă la Bod (12 km) „pentru a respinge un atac al inamicului”, care - așa era motivat exercițiul - ocupase fabrica de zahăr de acolo, jumătate din drum cu masca pe figură și cu dese culcări în zăpadă; trecusem examene grele, necunoscute de colegii mei civili, iar acum eram aruncat în lume fără șanse
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
restructurare a ei. Al doilea: „dobitocul” (după zisa lui Nanianu) va inventa sarcini din ce în ce mai dificile, de neîndeplinit, ca să aibă motive să aplice penalizări. Va „seduce” pe cîțiva, îi va avantaja o vreme, pentru a-i scoate de sub influența așa-zișilor „inamici”. Din discuții a reieșit că „individul e capabil de orice ticăloșie”, „nu are decît interese”, e „arivist și megaloman”. „Singura lui iubire - oarbă, animalică - e fi-su, pe care-l crede geniu”, a fost de părere Adam. Cică - a povestit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
versiunea necesară”. Cui și pentru ce?, se întreabă ea. Lui Stalin și anturajului său (răspunde), pentru „a instaura suspiciunea generală, mania stigmatizării unanime a nesupușilor”, pentru „a trezi în oameni, odată cu frica, pasiunea denunțării ca formă supremă de vigilență față de «inamic»”. Prin urmare, „dacă Pavlik nu exista, el ar fi trebuit inventat”. Fructele unei asemenea educații - arată, mai departe, autoarea - se văd și azi. Ea citează exemplul recent al unui copil care s-a adresat presei pentru a întreba cui trebuie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de tineret, că-i făcea pe plac, cântându-i arii preferate. Oscar Pursch a murit la Turtucaia În fruntea muzicii sale, pe care un neghiob de comandant o băgase În foc fără camuflaj, astfel că a oferit o țintă ideală inamicului. O bombă căzută În plin i-a rupt un picior și a murit bietul căpitan. 525 După nume, ar fi vorba de faimosul primar al Rădășenilor, prețuit de Al.I. Cuza și de M. Kogălniceanu. Nu avem Însă certitudinea. 914
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
tainică, prin acide Rapoarte către Posteritate. Literatura Însăși se răzbună, s-ar părea, pentru atâtea bușituri, Închipuite sau reale, proiectându-și Ostașul pe soclul Judecății de Apoi, În rolul mult visat al Unicului, care Își plătește datoriile nu doar către inamici, ci, mai ales, către prietenii care nu i-au fost totdeauna deopotrivă. „Sunteți, sunteți prins În pioneze otrăvite, domnu’ Norman”, auzeam, din când În când, rumoarea bârfitoarelor care știam că nu mint decât pe jumătate. Mi se părea Însă mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru țară. Adăuga, Însă, că amenințarea venea din „superioritatea” evreiască. O declarație paradoxală, destul de Îndrăzneață Într-o perioadă În care legile antisemite se bazau pe prezumția inferiorității „rasei evreiești”, fără a fi neapărat o afirmare a simpatiei și solidarității față de „inamicii” țării. În mod similar, scria, tot atunci, că antisemitismul era „cel mai mare tribut plătit evreilor”. În timpul războiului și după, Cioran a fost șocat, se pare, de tragedia evreilor, de ceea ce li s-a Întâmplat prietenilor săi evrei (romancierul Mihail
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se va descoperi identitatea lor legionară. Se va da alarma în tot Banatul Sârbesc și pe toate liniile care duc spre Germania. Apoi vor fi extrădați în România, conform convenției existente între cele două guverne ca, reciproc, să-și dea inamicii, călcând în picioare sacrosantul drept de azil politic. În țară cercetările vor fi și mai aspre. Vor fi supuși la mari chinuri și vor spune tot. trebuie să ținem seamă și de repecursiunile ce le va avea prindeea lor în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
inculte de atunci ale partidului, față de adversarii, care îi complexau prin cultură, distincție morală sau unii prin originea lor nobiliară: „Va să zică tu ești marele dușman al poporului!”. Nicolae Petrașcu s-a ridicat de pe scaun, în poziție oarecum de apărare, cu fața la inamic, privindu-l drept în ochi, și cu vocea sa fermă, dar calmă îi replică: „Eu nici nu știu cine ești dumneata și cine îți dă dreptul să mă acuzi pe mine că sunt dușman al poporului”. Teohari trece brusc de la poziția adoptată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pereților, aveau darul să-i timoreze pe toți și să-i facă să trăiască sub o tensiune continuă, nervoasă. A) Izolarea lui Popicu „la tun” (Povestită de el): Era o zi întunecată. Probabil afară ploua. Nu am observat că venea inamicul decât prea târziu. Vroiam să anunț vecinii. S-a deschis vizeta și m-a surprins cineva cu mâna întinsă spre peretele vecinilor. Probabil fusese ofițerul politic. Peste câteva zile am fost scos din celulă fără nici un bagaj și dus „la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
George Manu, și a cedat, zdrobit fizic și sufletește, rostind acuzația monstruoasă în fața tribunalului, așa cum i-o dictaseră și el trebuise s-o învețe pe dinafară. După ce povesti din nou, a nu știu câta oară, ce suportase înainte de a sluji „inamicul” în mentalitatea lui de ostaș, îl întreabă pe Nicolae Petrașcu: „Nu era mai bine să-mi fi pus capăt zilelor; nu mai înduram tot ce am îndurat și nici nu mărturiseam strâmb în contra mișcării legionare și a Comandantului ei?”. Se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
considerate arme, așa că nu văd de ce ar fi nevoie de trei. Cu cât sunt mai multe (gândește-te la furculiță!), cu atât rezistența la înfigere este mai mare. Dacă sunt trei, de exemplu, puțin probabil să străpungă toate odată corpul inamicului. În cazul în care apar mai mulți dușmani în același timp, iar e greu să-și extragă coarnele dintr-unul și să se repeadă la altul. Libertatea de mișcare este mult îngrădită astfel. — Dacă rezistența e mare, se pierde mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din Cântec de război, un individ traumatizat, ajunge să confunde planul trecutului cu prezentul, spațiul imaginar cu cel real. Confuzia este transpusă alegoric în încheierea, de-a dreptul expresionistă, a nuvelei: personajul sapă o groapă care să îl ferească de inamic, act elementar și, prin aceasta, pur simbolic. Semnul echinoxului reprezintă o ruptură față de proza anterioară, prin folosirea persoanei întâi și prin alegerea unui final care pune totul sub semnul incertitudinii. Cu poeziile din Mai jos cu o noapte, G. va
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
În vechiul regim, activismul anticeaușist nu putea tinde la democrație, era redus În mod obligatoriu la „gruopuri de prestigiu”, regulile de „inițiere” trebuiau să fie stricte, altfel te trezeai imediat după gratii. În al doilea rînd, acuzația de elitism oferă inamicului pe tavă exact argumentul de care avea nevoie: aha, ți-e ciudă că sînt bun, Înseamnă că tu ești un mediocru, deci n-am ce discuta cu tine. Excepțiile de la acest război surd dus Între o dreaptă legitimă, campioană en
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
citim?” După Particulele elementare, adică de nouă ani Încoace, Michel Houellebecq a devenit cel mai discutat scriitor francez contemporan, cu cei mai mulți dușmani și cei mai mulți fani (constituiți de altfel, În două asociații pentru care cotizează, cu adresă web. Ignor adresa Asociației Inamicilor Amicilor lui Michel Houellebecq... CÎt despre cealaltă, iat-o: HYPERLINK http://www.houellebecq.info www.houellebecq.info). Tot el este se pare cel mai citit romancier francez contemporan, de la opincă, pînă la vlădică (Lionel Jospin declara În timpul campaniei electorale din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În piatră imortalizând câte un moment care frânge, definitiv uneori, traseul unei vieți. Propozițiile scurte, alerte, Încadrate de aforisme edificatoare sau glosate de cugetări revelatoare bine plasate, Înlănțuite cu un desăvârșit simț diegetic, constituie o armată disciplinată care Înaintează spre inamic și care, În clipa ridicării săbiilor, Își trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea mai evidentă a scriiturii ei. Cea mai bine vândută scriitoare franceză a momentului pare să fi avut succesul drept
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trecute printre virtuți sinceritatea și statornicia; în alte împrejurări, intoleranța și spiritul de sacrificiu, iar alteori toleranța și spiritul colectivist. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Nietzsche a lansat un virulent atac împotriva moralei tradiționale creștine, dar și a virtuților. Inamicul lui principal era Socrate, care a inițiazat etica pe care a dezvoltat-o Aristotel prin virtuți. Sugestia lui Nietzsche ca omul să se plaseze „dincolo de bine și de rău” era o invitație la creativitate și afirmare nețărmurită a celor capabili
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în spatele căreia sunt prezente multiple deficiențe în primul rând semantice, de înțelegere a unor noțiuni ca responsivitatea, generozitatea. Psihopatul lui CLECKLEY nu are trăsăturile și caracteristicile tipurilor lui KRAEPELIN: excitabil, instabil, impulsiv, excentric, cverulent și nici chiar a celui antisocial: inamic al societății, distructiv, amenințător, turbulent, criminal. De asemenea, nu are nici caracteristicile unor tipuri descrise de SCHNEIDER: astenicul, depresivul, nesigurul de sine, apaticul sau fanaticul. Chiar în raport cu ceea ce s-a conturat ca personalitate antisocială - dissocială - așa cum sunt acestea descrise în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fi apropiat de psihopatul antisocial. Psihopatul nesigur-amorf („spineless”Ă. Acesta comite acte agresive pentru că se simte tot timpul nesigur, vulnerabil, pe cale de a fi atacat. De aceea comportamentul său agresiv are semnificația unor acte contra-fobice. În fantezia sa apar mereu inamicii puternici, agresivi, sadici față de care simte că trebuie să se apere. Prin comportamentul său de obicei îi încurcă pe alții. Unii se înrolează în armată pentru a se simți în siguranță. Din această categorie s-ar recruta o bună parte
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a trece, Într-un anumit sector industrial, de pe poziția a cincea pe poziția a patra. Al patrulea domeniu avut În vedere este dezvoltarea resurselor umane. În scopul gestiunii sarcinilor proprii de muncă, trebuie evidențiate disfuncțiile, care reduc dramatic randamentul profesional. Inamicul principal este neștiința de a ne pregăti fizic, spiritual și volitiv pentru această etapă de concentrare, neștiință ce se acumulează printr-o dozare nejudicioasă a efortului diurn, printr-o suprasolicitare sau subsolicitare a disponibilității creative, din anxietăți afective, aspirații și
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
exercitate de guvernele din țările de origine asupra politicilor companiilor. Politicile antitrust din SUA pot permite prevenirea/interzicerea sau fuzionarea filialelor din străinătate ale CMN americane, chiar și atunci când acest lucru este dorit de guvernele locale. Restricțiile privind comerțul cu inamicii sunt aplicate și acestor filiale. Exemplu ilustrativ 1-2 (Walters și Blake, 1992, p. 121) De exemplu, În 1969, filiala belgiană a unei multinaționale americane a fost prevenită de Departamentul Comerțului din SUA să nu exporte echipamente agricole În Cuba, chiar dacă
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
ale unei lumi în lentă, voluptuoasă decadență. Asupra fenomenului artistic (plastic, literar, muzical), C. emite și considerații subtile, comentatorul avizat coexistând alături de cronicarul frivol și plezirist. Paradoxal, sub grațiile sale franțuzite, el se manifestă din când în când ca un inamic al cosmopolitismului, solicitând acelor cititori la care avea audiență un atașament mai mare față de cultura românească. Fără straiele și masca lui Edgar Bostandaki, C. e un cronicar nu rareori interesant. SCRIERI: La Vie à Bucarest, București, [1883]. Repere bibliografice: G.
CLAYMOOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286297_a_287626]