6,102 matches
-
numele de "Gândaci". Narațiunea, la persoana întâi, prezintă viața unui tânăr soldat din Filipine numit Juan "Johnnie" Rico și este unul dintre puținele romane ale lui Heinlein scrise astfel.. Romanul începe în momentul îmbarcării lui Rico pe o corvetă a Infanteriei Mobile care atacă o planetă aliată cu arahnoizii. Raiudul - una dintre puținele lupte prezentate pe larg în roman - este scut: plutonul aterizează pe planetă, distruge țintele și se retrage, suferind o singură pierdere. Povestea sare apoi în trecut, relatând absolvirea
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
având și o scurtă întâlnire cu tatăl său în perioada instrucției necesare pentru a deveni locotenent. Prin ochii lui Rico, Heinlein analizează aspectele morale și filozofice privind votul, virtutea civică, necesitățile de război și pedeapsa capitală, precum și natura delincvenței juvenile. "Infanteria stelară" este atât un roman, cât și un eseu politic. Tema predominantă este aceea că responsabilitatea socială cere sacrificii personale. Democrația prezentată de Heinlein prezintă aspectele unei meritocrații bazate pe renunțarea voluntară în beneficiul comun. Funcțiile publice pot fi ocupate
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
o modalitate prin care Heinlein și-a exprimat opiniile anti-comuniste, personajele atacând ideile lui Karl Marx, teoria valorii muncii și Republica lui Platon. Războiul din Corea a luat sfârșit doar cu cinci ani înainte ca Heinlein să înceapă lucrul la "Infanteria stelară", iar în carte există mențiuni ale acstuia, precum și în legătură cu prizonierii de război americani din acel conflict și cu populara acuzație de spălare a creierelor efectuată de comuniști. După înheierea războiului, au existat zvonuri că nord-coreeni ;i chinezii dețin un
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
comandantul corpului canadian în timpul războiului), etc. Romanul a popularizat o serie de concepte și inovații militare, unele dintre ele constituind o sursă de inspirație pentru cercetări reale. Cel mai remarcabil îl reprezintă exoscheletul care îi protejează pe soldați, folosit de infanteria mobilă. Aceste costume de luptă sunt controlate de mișcările celor care le poartă, dar sporesc vizibil puterea soldaților, viteza, greutatea maximă pe care o pot transporta, săriturile și, în plus, oferă vedere în infraroșu, radar și auz amplificat, echipament de
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
vizibil puterea soldaților, viteza, greutatea maximă pe care o pot transporta, săriturile și, în plus, oferă vedere în infraroșu, radar și auz amplificat, echipament de comunicație, medical și hărți tactice. Un alt concept nou adus de carte este acela de "infanterie spațială", infanteriștii mecanizați fiind lansați în grupuri de pe orbită prin intermediul capsulelor. Tactica, antrenamentul și alte aspecte ale acestei forțe de elită futuriste sunt detaliate cu multă atenție, începând de la funcționarea costumelor de luptă până la necesitatea mai multor modele de costume
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
mai multor modele de costume și de la pregătirea personalului atât pentru operațiunile cu costume, cât și pentru tactica unităților de luptă și folosirea operațională a costumelor în timpul conflictelor. Deși costumele de luptă reprezintă cea mai de seamă moștenire lăsată de "Infanteria stelară"', influența ei merge mai departe, către conflictele contemporane. La peste o jumătate de secol de la publicarea cărții, ea se află pe lista lecturilor Corpului Marinei Statelor Unite, și a Forțelor Navale ale Statelor Unite Este primul roman ajuns pe lista de
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
a trei dintre cele cinci ramuri ale armatei Statelor Unite care, la ora actuală, folosește multe idei similare conceptelor folosite de Heinlein (voluntari, forță de atac tehnologizată). În 2002, un general al Marinei descria viitorul echipamentului Marinei ca similar celui al infanteriei mobile. Spre mirarea lui Heinlein, "Infanteria stelară" a câștigat în 1960 premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman". Până în 1980, la douăzeci de ani de la lansare, fusese tradusă în unsprezece limbi și se vindea încă foarte bine. Cu toate acestea
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
ale armatei Statelor Unite care, la ora actuală, folosește multe idei similare conceptelor folosite de Heinlein (voluntari, forță de atac tehnologizată). În 2002, un general al Marinei descria viitorul echipamentului Marinei ca similar celui al infanteriei mobile. Spre mirarea lui Heinlein, "Infanteria stelară" a câștigat în 1960 premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman". Până în 1980, la douăzeci de ani de la lansare, fusese tradusă în unsprezece limbi și se vindea încă foarte bine. Cu toate acestea, Heinlein s-a plâns că, în ciuda
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
de bine este să fii soldat... Restul personajelor sunt și mai caricaturizate, sau doar o exprimare a uni atitudini." Richard Geib a adăugat "'Războinicii' pe care i-am cunoscut în viața reală erau mai complecși decât orice personaj întâlnit în "Infanteria stelară". Iar cei despre care știu că au ucis, erau mai ambivalenți în legătură cu gestul lor." El s-a mai plâns și de lipsa aproape totală de sexualitate între personaje sau de aspecte romanțate serioase. O altă plângere legată de roman
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
sexualitate între personaje sau de aspecte romanțate serioase. O altă plângere legată de roman o constituie că acesta este sau inerent militarist, sau pro-armată. Timp de doi ani s-a purtat o dezbatere pornind de la comparația dintre un citat din "Infanteria stelară" și poemul anti-război "Dulce et Decorum Est" al lui Wilfred Owen. Dean McLaughlin l-a numit "un poster de recrutare de lungimea unei cărți." Alexei Panshin a comentat că Heinlein a exagerat realitatea vieții militare, pretinzând că acel conflict
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
Est" al lui Wilfred Owen. Dean McLaughlin l-a numit "un poster de recrutare de lungimea unei cărți." Alexei Panshin a comentat că Heinlein a exagerat realitatea vieții militare, pretinzând că acel conflict între omenire și arahnoizi există doar pentru că "infanteria stelară nu e nici pe jumătate la fel de gloropasă dacă stă pe fundul ei și își lustruiește armele pentru a zecea oară în lipsa unei alte activități." Joe Haldeman, un veteran al Războiului din Vietnam și autor al romanului anti-război câștigător al
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
ei și își lustruiește armele pentru a zecea oară în lipsa unei alte activități." Joe Haldeman, un veteran al Războiului din Vietnam și autor al romanului anti-război câștigător al premiilor Hugo și Nebula "Război etern", s-a plâns și el că "Infanteria stelară" glorifică inutil războiul. În apărarea lui Heinlein, George Price a susținut că acesta "subliniază în primul rând că războiul este ceva 'îndurat', nu savurat și, în al doilea rând, că războiul e atât de neplăcut, de dezolant, încât trebuie
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
romanul ca un "SF militar scris extrem de bine." "Heinlein a fost la apogeu când a scris asta în 1959. Stăpânea atât de bine tehnica scrierii SF-ului, încât putea realiza așa ceva și să scape cu fața curată." "E uimitor că ["Infanteria stelară" este] încă controversată în zilele noastre, la cincizeci de ani de la apariție" și "Probabil că [pe Heinlein] l-ar fi încântat cât de mult i-a făcut cartea pe oameni să gândească și să discute." Forma de organizare a
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
a credinței lui Heinlein că omul este un animal sălbatic. Conform acestei teorii, dacă omului îi lipsește busola morală în afara instinctului de supraviețuire, când va fi confruntat cu o altă specie la fel de imorală, singurul rezultat posibil va fi un război. "Infanteria stelară" a influențat multe scrieri SF ulterioare, stabilind tonul pentru aventurile militare din spațiu. Romanul lui John Steakley "Armor" s-a născut, după spusele autorului, din frustrarea creată de prezentarea insuficientă a luptelor din "Infanteria stelară", aspect pe care dorea
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
posibil va fi un război. "Infanteria stelară" a influențat multe scrieri SF ulterioare, stabilind tonul pentru aventurile militare din spațiu. Romanul lui John Steakley "Armor" s-a născut, după spusele autorului, din frustrarea creată de prezentarea insuficientă a luptelor din "Infanteria stelară", aspect pe care dorea să îl dezvolte. Romanul anti-război al lui Joe Haldeman, "Război etern" este în general privit ca o replică directă la "Infanteria stelară" și, deși Haldeman a declarat că este rezultatul experienței personale din timpul Războiului
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
a născut, după spusele autorului, din frustrarea creată de prezentarea insuficientă a luptelor din "Infanteria stelară", aspect pe care dorea să îl dezvolte. Romanul anti-război al lui Joe Haldeman, "Război etern" este în general privit ca o replică directă la "Infanteria stelară" și, deși Haldeman a declarat că este rezultatul experienței personale din timpul Războiului din Vietnam, a admis că a fost influențat de romanul lui Heinlein. "Jocul lui Ender" al lui Orson Scott Card este considerat de mulți ca un
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
rezultatul experienței personale din timpul Războiului din Vietnam, a admis că a fost influențat de romanul lui Heinlein. "Jocul lui Ender" al lui Orson Scott Card este considerat de mulți ca un răspuns direct sau ca un roman influențat de "Infanteria stelară", lucru negat de Card, care a declarat că nu citise nici cartea lui Heinlein, nici pe cea a lui Haldeman la data scrierii "Jocului lui Ender". Harry Harrison a scris cartea satirică "Bill, the Galactic Hero" pe care a
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
declarat că nu citise nici cartea lui Heinlein, nici pe cea a lui Haldeman la data scrierii "Jocului lui Ender". Harry Harrison a scris cartea satirică "Bill, the Galactic Hero" pe care a descris-o ca o "rescriere jalnică a "Infanteriei stelare" a lui Heinlein." Romanul lui John Scalzi "Războiul bătrânilor" este, după spusele autorului, construit după tiparul "Infanteriei stelare". Seria lui John Ringo "Legacy of the Aldenata" conține un omagiu explicit al cărții lui Heinlein. În 1987, Ace Books a
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
lui Ender". Harry Harrison a scris cartea satirică "Bill, the Galactic Hero" pe care a descris-o ca o "rescriere jalnică a "Infanteriei stelare" a lui Heinlein." Romanul lui John Scalzi "Războiul bătrânilor" este, după spusele autorului, construit după tiparul "Infanteriei stelare". Seria lui John Ringo "Legacy of the Aldenata" conține un omagiu explicit al cărții lui Heinlein. În 1987, Ace Books a publicat o carte interactivă a cărei acțiune se petrece în universul "Infanteriei stelare", "Combat Command in the World
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
după spusele autorului, construit după tiparul "Infanteriei stelare". Seria lui John Ringo "Legacy of the Aldenata" conține un omagiu explicit al cărții lui Heinlein. În 1987, Ace Books a publicat o carte interactivă a cărei acțiune se petrece în universul "Infanteriei stelare", "Combat Command in the World of Robert A. Heinlein's "Starship Troopers": Shines the Name" de Mark Acres. Filmul din 1986 al lui James Cameron "Aliens" include teme și fraze din roman, precum și exoscheletul. Actorilor care au jucat rolurile
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
precum și exoscheletul. Actorilor care au jucat rolurile personajelor din Marina Colonială li s-a cerut să citească romanul înainte de începerea filmărilor. Drepturile de folosire a pasajelor din carte de către film au fost legalizate în anii '90. Primul film, intitulat tot "Infanteria stelară", a fost regizat de Paul Verhoeven ("RoboCop", "Total Recall") și lansat în 1997. Filmul diferă de carte în ceea ce privește tema și acțiunea, primind recenzii amestecate din partea criticilor. Filmul a fost urmat de două continuări, "Starship Troopers 2: Hero of the
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
avut 40 de episoade. În decembrie 2011, producătorul Neal Moritz a anunțat realizarea unui remake al filmului, despre care a promis că va fi mult mai fidel romanului. Yoshiyuki Tomino, creatorul serialului TV anime "Mobile Suit Gundam" (1979) a citat "Infanteria stelară" ca sursă importantă de inspirație. În 1988, Sunrise și Bandai Visual au produs un serial japonez de animație de 6 episoade intitulat " Uchū no Senshi" cu costume de luptă desenate de Kazutaka Miyatake (faimos pentru realizările din "Macross"/"Robotech
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
seamă ai școlii de chirurgie clujene. Alexandru Pop a absolvit Liceul român din Blaj în 1913 și, în același an, s-a înscris la Facultatea de Medicină din Budapesta. În mai 1915 a fost înrolat în Armata Austro-Ungară, Regimentul 50 Infanterie din Alba-Iulia, în care a făcut Primul Război Mondial cu gradul de Medic Sublocotenent. După terminarea războiului și-a reluat studiile medicale și în 1920 a obținut titlul de „Doctor în Medicină și Chirurgie” la Facultatea de Medicină din Cluj
Alexandru Pop (chirurg) () [Corola-website/Science/321601_a_322930]
-
sulițe ușoare și spadă (cel puțin de la mijlocul secolului II î.H.). Unii dintre velites purtau coifuri. Aceștia erau în număr de 1.200, deși nu se știu prea multe amănunte despre ei. Cea mai importantă forță a legiunii era infanteria, care era formată din trei șiruri. În primul șir erau "hastati", oșteni mai tineri; al doilea șir era format din "principes", bărbați în vârstă de între 20 și 40 de ani. Al treilea șir era format din "triarii", cei mai
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
sistemul falangei. Tactica de luptă era următoarea: "hastat" provocau inamicul la luptă. În cazul în care lupta se încingea, aceștia se retrăgeau până în linia a doua principes-ilor și puteau contraataca. Cu câțiva metri în spatele principes-ilor, stăteau îngenuncheați triarii, care, dacă infanteria grea era împinsă în spate, puteau șarja cu propriile sulițe, șocând inamicul cu trupe noi care înlesneau regruparea ostașilor principes. Triarii erau înțeleși în general ca ultima apărare, în spatele cărora hastati și principes se puteau retrage. În spatele rândurilor închise ale
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]