6,119 matches
-
Ca atare, subînțelesul reprezintă ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-un enunț sau dintr-un context, fără a fi exprimat ca atare. În principiu, deoarece subînțelesurile unui enunț nu sînt redate în exprimarea lingvistică directă și provin din interpretarea interlocutorului, ele pot fi nenumărate și, de aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i poate risca uneori în atribuirea lor certă. V. implicare, implicit, sens. DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și perspectiva diversificată asupra acestei instanțe discursive, arhetipale (căci, de la o situație de comunicare la alta, același locutor poate implica existența unui alt supradestinatar; de exemplu, în plan familial, profesional, cultural etc.). Supradestinatarul se concretizează, astfel, într-o proiecție a interlocutorului dintr-o anumită situație de comunicare, interlocutor care nu este avut în vedere atît ca o prezență fizică asociată (real sau virtual) anumitor repere contextuale, cît ca un receptor plasat în reprezentarea mentală a situației enunțiative pe care locutorul o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
arhetipale (căci, de la o situație de comunicare la alta, același locutor poate implica existența unui alt supradestinatar; de exemplu, în plan familial, profesional, cultural etc.). Supradestinatarul se concretizează, astfel, într-o proiecție a interlocutorului dintr-o anumită situație de comunicare, interlocutor care nu este avut în vedere atît ca o prezență fizică asociată (real sau virtual) anumitor repere contextuale, cît ca un receptor plasat în reprezentarea mentală a situației enunțiative pe care locutorul o (re)creează - voluntar sau involuntar - prin prisma
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prezență fizică asociată (real sau virtual) anumitor repere contextuale, cît ca un receptor plasat în reprezentarea mentală a situației enunțiative pe care locutorul o (re)creează - voluntar sau involuntar - prin prisma experiențelor sale anterioare din planul discursului. V. destinatar, evaluare, interlocutor, memorie discursivă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 AH SUPRAFAȚĂ DISCURSIVĂ. Conținutul noțiunii "suprafață discursivă" a fost stabilit de M. Pêcheux pentru o secvență lingvistică delimitată de "blancuri semantice", adică de două pauze (reale sau virtuale), corespunzînd schimbului de condiții care reprezintă accesul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mediu, mod enunțiativ etc.). Acesta este, prin urmare, cadrul de analiză al genurilor de discurs, adică al modurilor de a vorbi instituite social și istoric. Tipologiile enunțiative se fondează pe relația dintre enunț și situația de enunțare cu trei poli: interlocutori, moment, loc. Sub acest aspect, a fost relevantă tipologia lui E. Benveniste, care făcea distincția dintre discurs și istorie, reformulabilă în distincția dintre un plan ambreiat, care implică o raportare la situația de enunțare, și un plan neambreiat, în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Victor nu era surdo-mut, pronunța corect cuvântul "lapte" (ca și alte cuvinte), pe care le auzise pentru prima dată la vârsta de 12 ani, vârstă până la care scosese numai sunete guturale. Al doilea contraargument este faptul că îi privea pe interlocutori în ochi, fenomen rar la autiști. Al treilea contraargument era reacția emoțională (cu gesturi de consolare) la moartea soțului Doamnei Guérin (absente la autiști). Victor a murit la vârsta de 40 de ani, sub supravegherea medicilor de la Institutul de Surdomuți
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
pe care le avea la îndemână". Una dintre temele recurente în discuție este statutul politic și cultural pe care Mircea Ivănescu și l-a asumat în anii comunismului. În acest sens, poetul a avut, în autorul Apelului către lichele, un interlocutor ideal. Totul pare (și, în mod cert, și este) un joc atunci când Ivănescu declară: Fiind un tip șters și fără mari pretenții de la lume și viață, am traversat istoria lin". Mai mult, această absență a obstacolelor se datorează unei situații
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
încredințare personală de nestrămutat, Mircea Ivănescu reușește să-l intrige, să-l amuze și să-l exapereze pe Gabriel Liiceanu. La fel de convins ca întotdeauna de adevărurile sale (fără îndoială, nobile și cardinale în cultura română postrevoluționară), Gabriel Liiceanu își confruntă interlocutorul cu câteva dileme culturale și morale deja clasice: în ce măsură lipsa de reacție și compromisul banal reprezintă, în mod ultim, un pact impardonabil și imoral cu un sistem criminal (Mircea Ivănescu declară, pe tonul liber și curajos al celui care se
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în funcție de tipul de predicat (am discutat unele tipuri de predicate care pun probleme mai interesante pentru acord). În legătură cu subiectul nominal, am discutat acordul cu substantivele colective, cu numele proprii, cu termenii inclusivi (termeni +plural în care se include locutorul sau interlocutorul), cu substantivele care desemnează locutorul (ex. subsemnatul) și acordul cu pronumele și locuțiunile pronominale de politețe. În subcapitolul despre subiectul non-nominal, sunt grupate contextele în care subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală, un grup prepozițional sau o propoziție
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să ți-l apropii e bine / *sunt bine. - acordul la plural este agramatical, deși subiectul este "multiplu" (format prin coordonare) 3.1. Persoana Trăsătura persoanei este asociată cu identificarea referentului în discurs. În română, ea reflectă distincțiile locutor (p. I) - interlocutor (p. a II-a) - invidid sau entitate neimplicat(ă) în actul de vorbire, deci non-locutor, non-interlocutor (p. a III-a) și mai mulți indivizi printre care locutorul (p. I pl.) - mai mulți interlocutori sau mai mulți indivizi printre care interlocutorul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
română, ea reflectă distincțiile locutor (p. I) - interlocutor (p. a II-a) - invidid sau entitate neimplicat(ă) în actul de vorbire, deci non-locutor, non-interlocutor (p. a III-a) și mai mulți indivizi printre care locutorul (p. I pl.) - mai mulți interlocutori sau mai mulți indivizi printre care interlocutorul (p. a II-a pl.) - mai mulți indivizi sau entități neimplicați(te) în actul de vorbire (p. a III-a pl.)4. În română, trăsătura persoanei este implicată în acordul subiect-predicat, dar se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
interlocutor (p. a II-a) - invidid sau entitate neimplicat(ă) în actul de vorbire, deci non-locutor, non-interlocutor (p. a III-a) și mai mulți indivizi printre care locutorul (p. I pl.) - mai mulți interlocutori sau mai mulți indivizi printre care interlocutorul (p. a II-a pl.) - mai mulți indivizi sau entități neimplicați(te) în actul de vorbire (p. a III-a pl.)4. În română, trăsătura persoanei este implicată în acordul subiect-predicat, dar se găsește și în GN, la adjectivul pronominal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și subsemnatul însuși a adus într-o cuvântare omagiul României marelui compozitor. (www.romlit.ro, dintr-o scrisoare a lui Lucian Blaga)32 În anumite contexte marcate stilistic ori pragmatic, se poate folosi un substantiv pentru a desemna locutorul sau interlocutorul: Ce dorește domnul? (domnul se referă la interlocutor), Semnatarul acestor rânduri vă dorește lectură plăcută. (semnatarul se referă la autorul textului), Încă o bere la băiatul! (băiatul se referă la vorbitor). Aceste substantive impun atât verbelor-predicat, cât și altor elemente
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
omagiul României marelui compozitor. (www.romlit.ro, dintr-o scrisoare a lui Lucian Blaga)32 În anumite contexte marcate stilistic ori pragmatic, se poate folosi un substantiv pentru a desemna locutorul sau interlocutorul: Ce dorește domnul? (domnul se referă la interlocutor), Semnatarul acestor rânduri vă dorește lectură plăcută. (semnatarul se referă la autorul textului), Încă o bere la băiatul! (băiatul se referă la vorbitor). Aceste substantive impun atât verbelor-predicat, cât și altor elemente acordul formal. 3.4. Centrul este un nume
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
termen inclusiv se înțelege un nominal aflat în poziția de subiect care, fără să aibă trăsătura de persoană (I sau a II-a), acceptă acordul la persoana I sau a II-a a verbului-predicat, lectura propoziției fiind că locutorul sau interlocutorul sunt incluși între entitățile denotate de nominalul subiect (vezi și Gruiță, 1981). Acest tip de acord este interesant din punct de vedere teoretic, deoarece nominalul subiect nu are o trăsătură de persoană pe care să o transmită prin acord verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Fiecare am / ați rămas până la sfârșit. - Fiecare dintre noi / voi am / ați rămas până la sfârșit. Pronumele relative inclusive pot avea ca antecedent anaforic alte pronume (nehotărâte, demonstrative) sau substantive care denumesc setul de entități în care se includ locutorul sau interlocutorul: (87) a. Aceia / cei / toți / unii care am plecat mai devreme... b. Fetele care am plecat mai devreme eram sora mea și cu mine. 2.7.2. Grupurile substantivale cu utilizare inclusivă În limba vorbită sau într-un registru colocvial
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sintagma partitivă poate fi substantiv (singular sau plural) ori pronume. Dacă N2 este un pronume personal de persoana I sau a II-a, la plural, acordul în persoană al verbului poate să reflecte distincția inclusiv vs non-inclusiv. Dacă locutorul sau interlocutorul este inclus în setul denotat de sintagma partitivă, acordul se face la persoana I plural, respectiv a II-a plural, ca în (57). Dacă locutorul sau interlocutorul nu este inclus, acordul se face la persoana a III-a plural, ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
persoană al verbului poate să reflecte distincția inclusiv vs non-inclusiv. Dacă locutorul sau interlocutorul este inclus în setul denotat de sintagma partitivă, acordul se face la persoana I plural, respectiv a II-a plural, ca în (57). Dacă locutorul sau interlocutorul nu este inclus, acordul se face la persoana a III-a plural, ca în (58). Acordul la singular, cu N1 o parte, este exclus (vezi (59)): (57) a. O parte din noi am venit. b. O parte din voi ați
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
celălalt sau ceilalți conjuncți fiind de persoana a III-a, 3, 5 sau/și 6, verbul se acordă la persoana a II-a, plural: (74) Tu și el sunteți de serviciu astăzi. Prin urmare, persoana locutorului are prioritate față de persoana interlocutorului, care are prioritate față de persoana non-participantului la discurs. Prin locutor și interlocutor se înțeleg și grupurile din care fac parte locutorul și interlocutorul. Prin compunerea trăsăturilor de persoană ale conjuncților apar persoanele I, plural (= locutorul și altă entitate) și a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau/și 6, verbul se acordă la persoana a II-a, plural: (74) Tu și el sunteți de serviciu astăzi. Prin urmare, persoana locutorului are prioritate față de persoana interlocutorului, care are prioritate față de persoana non-participantului la discurs. Prin locutor și interlocutor se înțeleg și grupurile din care fac parte locutorul și interlocutorul. Prin compunerea trăsăturilor de persoană ale conjuncților apar persoanele I, plural (= locutorul și altă entitate) și a II-a, plural (interlocutorul și o entitate care nu este locutorul). Regula
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural: (74) Tu și el sunteți de serviciu astăzi. Prin urmare, persoana locutorului are prioritate față de persoana interlocutorului, care are prioritate față de persoana non-participantului la discurs. Prin locutor și interlocutor se înțeleg și grupurile din care fac parte locutorul și interlocutorul. Prin compunerea trăsăturilor de persoană ale conjuncților apar persoanele I, plural (= locutorul și altă entitate) și a II-a, plural (interlocutorul și o entitate care nu este locutorul). Regula ierarhiei persoanei interferează cu regula acordului în număr: - în ordinea V
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
față de persoana non-participantului la discurs. Prin locutor și interlocutor se înțeleg și grupurile din care fac parte locutorul și interlocutorul. Prin compunerea trăsăturilor de persoană ale conjuncților apar persoanele I, plural (= locutorul și altă entitate) și a II-a, plural (interlocutorul și o entitate care nu este locutorul). Regula ierarhiei persoanei interferează cu regula acordului în număr: - în ordinea V-S, acordul se poate face doar cu primul conjunct, iar ierarhia persoanei poate fi încălcată: (75) La spectacol ai venit tu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
vor primi premiul I. Dat fiind acordul la plural în (146)a, se impune concluzia că sintagmele coordonate prin dar și sunt de tip copulativ. Rolul conjuncției adversative este unul pragmatic: evenimentul expeimat contrazice o așteptare a locutorului sau a interlocutorului. În schimb, acordul la singular în structurile de tip (146) este acceptabil marginal, conjuncția dar acționând ca un focalizator, care reliefează unul dintre conjuncți; acordul la singular este tot un mijloc de reliefare a celui de-al doilea conjunct: (146
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantive sau grupuri substantivale) sunt nominale aflate în poziția de subiect care, fără să aibă trăsătura de persoană (I sau a II-a), acceptă acordul la persoana I sau a II-a a verbului-predicat, lectura propoziției fiind că locutorul sau interlocutorul sunt incluși între entitățile denotate de nominalul subiect. Acest tip de acord este interesant din punct de vedere teoretic, deoarece nominalul-subiect nu are o trăsătură de persoană pe care să o transmită prin acord verbului. Pentru a explica acordul la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
chestiunile administrative ca pe o necesitate cheie în prezervarea mandatelor noastre". După opt decenii acest diagnostic pare încă valabil. În ceea ce privește preocupările locale ale senatorilor ar trebui menționat că din moment ce aceștia sunt aleși de către autoritățile locale și nu prin sufragiu universal, interlocutorii lor locali sunt în special primari și consilieri municipali, împreună cu care sunt adeseori în contact. Aceștia se găsesc doar arareori în legătură cu alegătorii, în schimb, sunt implicați în politica județeană în aceeași măsură ca și deputații. Într-adevăr, de generații, foarte
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]