6,649 matches
-
perspectiva conștiinței de altul, a actului caritabil, altruismului, a dragostei de semeni, făcând loc precauției și unui început de asistență preventivă. în acest orizont distingem primii pași ai Istoriei Medicinei, complex fascinant prin natura sa multiși interdisciplinară. Conținutul ei avizează intuiția și observarea, aprofundează și lărgește comprehensiunea, întreține autoperfecționarea, animă creativitatea. Sfera sa de atracție iradiază spre orice om de cultură, interesat de supraviețuirea omenirii. Prin direcționarea spre om și viață a Medicinei, istoria ei unește epoci și locuri, școli și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Nu trebuie confundat atributul din sintagma „Medicina - filosofie...“ cu filosofia medicinei, care constă în interpretarea actelor, atitudinilor, ideilor, perspectivelor, problematicii medicale. Această metamedicină operează, clarificând din exterior. Filosofia, ca atribut al acestui complex și responsabil domeniu, operează în interior, potențând intuiția, observația, calmul, încrederea în obiective și finalități, comprimând timpul aflării soluției medicale și ținând mereu trează precauția, responsabilitatea și pasiunea reușitei. Paralel, filosofia medicinei, invocată de toți creatorii de școli medicale, distanțează și dispersează necunoscutul, animă studiul și, împreună , luminează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
forme specifice sau adaptate specificului medical, cum ar fi: analiza, sinteza, inducția, deducția, analogia, intuirea, observarea, experimentul etc. Atributul știință trimite la structurarea cunoștințelor într-un ansamblu niciodată complet, nicicum definitiv. Reluările completează descrierea, îmbogățesc conținutul, nuanțează interpretarea faptelor medicale. Intuiția, de exemplu, atât de ilustrată în activitatea medicală, este gândire dinamică (Aristotel), este contemplare ideatorie (Platon) și constituie nivelul superior al cunoașterii medicale, de aceea John Locke o situează deasupra cunoașterii demonstrative. Rolul intuiției, în dezvoltarea medicinei ca știință, este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îmbogățesc conținutul, nuanțează interpretarea faptelor medicale. Intuiția, de exemplu, atât de ilustrată în activitatea medicală, este gândire dinamică (Aristotel), este contemplare ideatorie (Platon) și constituie nivelul superior al cunoașterii medicale, de aceea John Locke o situează deasupra cunoașterii demonstrative. Rolul intuiției, în dezvoltarea medicinei ca știință, este capital. Kant o localizează sensibilității umane, căreia cunoașterea, gândirea, inteligența îi sunt implicate luminând percepția descoperitoare de soluții, creatoare de conexiuni, pentru că ea este înțelegere pe bază de cunoștințe corect asimilate și de experiență
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicinei ca știință, este capital. Kant o localizează sensibilității umane, căreia cunoașterea, gândirea, inteligența îi sunt implicate luminând percepția descoperitoare de soluții, creatoare de conexiuni, pentru că ea este înțelegere pe bază de cunoștințe corect asimilate și de experiență autentică, productivă. Intuiția este expresia spiritului medical, gata oricând să întrevadă soluția căutată. Nu întâmplător facem aceste sublinieri. Intuiția și înțelegerea sintagmei: medicina - filosofie, știință și artă. Emoția descoperirii de noi soluții medicale, umanizează profesia, asemenea emoției estetice, prin aportul esențial la refacerea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
implicate luminând percepția descoperitoare de soluții, creatoare de conexiuni, pentru că ea este înțelegere pe bază de cunoștințe corect asimilate și de experiență autentică, productivă. Intuiția este expresia spiritului medical, gata oricând să întrevadă soluția căutată. Nu întâmplător facem aceste sublinieri. Intuiția și înțelegerea sintagmei: medicina - filosofie, știință și artă. Emoția descoperirii de noi soluții medicale, umanizează profesia, asemenea emoției estetice, prin aportul esențial la refacerea și păstrarea armoniei funcționale a organismului uman. Pe de altă parte, trăsăturile definitorii ale intuiției medicale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sublinieri. Intuiția și înțelegerea sintagmei: medicina - filosofie, știință și artă. Emoția descoperirii de noi soluții medicale, umanizează profesia, asemenea emoției estetice, prin aportul esențial la refacerea și păstrarea armoniei funcționale a organismului uman. Pe de altă parte, trăsăturile definitorii ale intuiției medicale se regăsesc nuanțat în filosofia artei și în arta propriu-zisă: dragostea de om, pasiunea creării, gândirea dinamică, reflexiunea, conexiunile: sensibilitate afectivitate, inteligență conștiință, contemplare - experiment, revelație - experiență. Medicina și arta sunt 11 viață, ipostaza umană edificată estetic și etic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tot felul, explică cererea de asistență medicală și dezvoltarea medicinei. Prognosticarea și diagnosticarea, ipotetice sau reale, au făcut apel la antecedente și antecedenți, la colaterali și mod de viață, la ambient și uneori la astre și zei, dar întotdeauna la intuiția, dotația, profesionalismul medicului. Medicina mesopotamiană nu putea să nu-și convertească scânteierile, strălucirile prin influențe în istoria cultural-medicală a egiptenilor, grecilor, evreilor și de aici pe continentele de contact. Cererile claselor conducătoare de a consulta sau angaja la curți, pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
principiul provenit din aer, pneuma. Concepția pneumatică este prezentă în diversele scrieri egiptene dar în Papirusul Ebers este menționată prima descriere a actului respirator, impresionant de asemănătoare cu cea de azi, cu atât mai interesantă, cu cât se bazează pe intuiție, egiptenii necunoscând circulația sângelui. Papirusul spune: Egiptenii sunt inițiatorii pneumatismului care a reprezentat în antichitate o orientare medico-biologică, întemeiată pe ideea că aerul este elementul vital, deplasarea și transformările suferite de acesta în organism constituind substratul proceselor normale și patologice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu apă, conduce la diagnostic“. Un interes deosebit a stârnit lucrarea sa „Carte a vindecării sufletului“ (Al șifa). Sf. Toma d’Aquino a fost influențat de filosofia sa reconciliatorie. Concepția medicală a lui Avicena a fost centrată pe studiu permanent, intuiție și experimentare. Avicena a rămas unanim recunoscut, ca un foarte mare clinician și gânditor, considerat figura legendară a medicinei Evului Mediu. în 1980 UNESCO a sărbătorit un mileniu de la nașterea sa. Al treilea mare medic și filosof arab a fost
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medical numit ayurveda, răspândit în același timp cu budismul, e întâlnit și dezvoltat de școlile elene prin preluare a unor elemente de ordin moral ca respectul altuia, bunătatea, dreptatea, modestia, moderația ei, descoperite, analizate și recomandate prin bunul simț medical, intuiție, sensibilitate. Aceeași observație este valabilă și privind normele de igienă. Oricum, India dinaintea erei creștine, rămâne o țară — continent autonom — în care misterele Golfului Bengal, ale Mării Oman au fost preluate de vegetația și oamenii acestui spațiu. 2. MEDICINA îN
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Colegiul Regal. Studiile se făceau în săli, practica în spital și erau finalizate cu examen și diplomă de bacalaureat în medicină. Hippocrat și Galen constituiau fondul teoretic al pregătirii medicale. Acestuia i se adăuga spiritul de observație la patul bolnavului, intuiția și explicațiile concomitente ale medicilor. Durata cursurilor era de 3 ani. Profesorii erau veniți din toate părțile și numiți prin selecție. Cel mai de seamă a fost catalanul Arnoldo de Villanova cu studii la Barcelona și Salerno. A călătorit mult
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Adversar al inerției și automulțumirii Paracelsus iscă scandaluri, schimbă locul și pe unde ajunge se remarcă bun terapeut și practician. Pune accent pe refuzul rutinei și obișnuințelor, căutând cu orice preț noul, tratamentul eficient. își îmbogățește experiența prin experimentări. Are intuiții și previziuni. Este un iluminat care unește medicina cu filosofia, arta, alchimia, mistica. Cunoașterea sa medicală se îmbogățește la patul bolnavului. Paracelsus este medicul-filosof care afirmă că medicina e știință și artă lăsând să se înțeleagă de toată lumea că este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
soluțiile vindecărilor. în studiul său asupra epilepsiei, gutei, tulburărilor metabolice, edemelor, reumatismelor, sifilisului, el afirmă că bolile sunt dezechilibre, dezarmonii ale ordinii chimice din organism, care este format din „vapori condensați“. Paracelsus susține că și că Patolog prin dotație și intuiție, prin observare și experiență, Paracelsus este considerat și preconizatorul chimioterapiei pe care, uneori, o coroborează cu astrologia, macrocosmosul reflectându-se în microcosmosul organismului uman. Medicamentele în comprimate și tincturi sunt chimie concentrată. în acest sens, Paracelsus propune înființarea de laboratoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
insula Zante, se pare de tifos exantematic, în anul 1564, lăsând în urmă o operă viabilă, o concepție unitară sistemică despre organismul uman, o metodă a cunoașterii prin demonstrații directe, analitică până la cele mai mici detalii, sprijinită pe observație și intuiție, pe muncă și clarviziune. Vesal e considerat un real reformator al cunoașterii anatomice, un corifeu al anatomiei moderne, deschizător de drum în fiziologie, fiziopatologie. Alți medici vestiți îl vor completa, în sec. XVII. În Renașterea pasionată de anatomie, au strălucit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cea albă, distribuitoare și publică: „De cerebra anatome“ și „Nervorum descriptio et usus“. Olandezul Van Leeuwenhoek (1632 - 1723) cu un microscop realizat de el, descrie globulele roșii ca pe niște „corpusculi“ și identifică anastomozele capilare, pe care Harvey, printr-o intuiție genială, le interpretase ca porozități. Capilarele sunt apoi confirmate de Henri Power (1649) și interpretate ca mijloace de comunicare între artere și vene. Marcelo Malpighi (1628 - 1694), profesor la Universitatea de Medicină din Pisa, după ce-l contrazisese pe Harvey, e
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Pylarino, experimentează cu rezultate, metoda variolizării utilizată de secole în medicina tradițională românească. Călătorii Griselini (1780) și Sulzer (1782) remarcă variolizarea în practica populară medicală română. Originea ei era în trecutul îndepărtat și promovarea metodei empirice a fost posibilă prin intuiția popoarelor arhaice. Medicul transilvan Ferentz Nyulas cercetează și el variolizarea practicată de țărani în mai multe sate din zona Făgăraș. Medicul Constantin Caracaș susține și popularizează descoperirea lui Jenner și pregătește bucureștenii pentru înțelegerea imperativului vaccinării antivariolice. Caracaș va fi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anatomo pathologiques et thérapeutiques sur la phtisie (1825), Recherches anatomo-pathologiques et thérapeutiques sur la maladie connue sous le nom de fièvre tiphoide (1829). Spirit analitic și perseverent, riguros practician și cercetător, Louis confirmă în ftiziologie ideile lui Laënnec. Plin de intuiții medicale originale, admirat de Corvisart și de Cuvier este Pierre-Fidèle Bretonneau (1778-1862), un clinician cu orientare anatomo-clinică și care îl anticipează pe Pasteur. Fost și medic de țară, pasionat de studiu și cercetare în clinică, Bretonneau dobândește o bogată experiență
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
metabolismului, a echilibrului nutrițional și azi e cercetată cu atenția reclamată de creșterea enormă a numărului supraponderalilor. De altfel sec. XX va fi numit al proteinelor, enzimelor, vitaminelor. Louis Pasteur (1822 - 1895) înseamnă înainte de orice afirmarea microbiologiei. Pasteur concretizează demonstrativ intuiții, profeții. Geniul său și microscoapele sale dezvăluie lumii o altă lume, nevăzută. Pasteur se formează ca chimist pe lângă Jean Baptiste Dumas (1800 - 1884). Mai întâi descoperă cristalele care deviază lumina. Ajunge decan al Facultății din Lille, în Nordul Franței, unde
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Ernest Duchesne, în teza sa de doctorat condusă de C. Roux, în 1897, în care se argumentează „concurența biologică între mucegaiuri și microbi“ cu posibilitatea întrevăzută de a fi utilizat acest antagonism în „igiena profilactică și-n terapeutică“. Supozițiile, intuițiile, previziunile sunt confirmate experimental de Sir Alexander Fleming (1881 - 1955). Cu demonstrația că din mucegaiul Penicillium notatum se poate izola penicilina, cu efect activ în terapeutică, a debutat soarele speranțelor. Încă din 1928, Fleming observase decesul unor culturi microbiene în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de trei actori-dansatori, ci și pentru că Schlemmer prezintă acolo uniunea dintre dans, costum și muzică. Fascinat ca și Craig de marionetă, el se arată admirativ față de Kleist care, în Pe teatrul de marionete (1810), a fost primul care a avut intuiția de a apropia gestul dansatorului de marionetă, amândoi extrem de stilizați. După părerea lui Kleist, dansatorul are multe de învățat din observarea marionetelor. În eseul său, un personaj narator își redă convorbirile cu un dansator care îi comunică gustul său pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
caz din capitolul Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște". Precursori ai postmodernismului românesc, Costache Olăreanu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu au ei înșiși un precursor în Caragiale. Prin omologii interferente și reproductive, toți trei au asimilat tipologia și intuițiile textualiste ale maestrului: "mozaicarea discursului, fărâmițarea ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea". Privirea globală asupra absurdului comic caragialian îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialian îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate întruchipează "justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale". Inedită, prin perspectiva plurală și corelarea cu absurdul comic caragialian, este și interpretarea "paginilor bizare", semnate de Urmuz. Comentariul Loredanei Ilie se deosebește de analiza aplicată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dinastie literară cu mulți descendenți, mai mult sau mai puțin loiali, mai mult sau mai puțin originali, Caragiale este scriitorul român a cărui posteritate nu s-a redus la valuri epigonice, ci a constat în revalorizări și fructificări de mari intuiții, între care absurdul și "texistența" (Mircea Cărtărescu) sunt cele mai evidente. În acest scop, cartea este structurată astfel încât constituirea corpusului literar postcaragialian să se poată face gradual, prin depistarea urmelor genealogice în acele embleme ale caragialismului, reiterate și revalorificate într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel cu posteritatea a fost câștigat nu pentru că și-a asigurat un loc în panteonul marilor noștri clasici, ci pentru că a deschis mai multe filoane ce au putut fi exploatate pe rând de foarte mulți scriitori care au mers pe intuiția sa. Așa se explică de ce anumite componente ale caragialismului au fost cultivate cu predilecție în diferite perioade literare: contaminări de la nivelul expresiei artistice sunt mai frecvente la autori de la începutul secolului trecut, recurențe tipologice și tematice sunt identificabile cu deosebire
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]