4,886 matches
-
și ele. Cioran devine numai un exemplu în plus, de o oarecare notorietate, într-adevăr, dar nu mai mult. Totul se proporționează și se reduce la scară. Categorialul invită deci la luciditate tipologică și, mai ales, la modestie. Situație subtil ironică, în același timp, de care amintește și Sorin Antohi. Locul, sau mai bine spus, atelierul unde se operează această sinteză, este un foarte bogat aparat de note. Erudiție, bineînțeles, dar și ceva mai mult. în acest cadru se produc toate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ale grecismelor și ale turcismelor, legate de o anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază, valori ironice (scriitoraș, doctoraș)." Punând sub semnul posibilității "valoarea ironică și depreciativă" (pe care sufixul o are în opera lui Caragiale și în limba de azi) și având în vedere "valoarea lui neutră" din limba de origine, procedeul redă un mod de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază, valori ironice (scriitoraș, doctoraș)." Punând sub semnul posibilității "valoarea ironică și depreciativă" (pe care sufixul o are în opera lui Caragiale și în limba de azi) și având în vedere "valoarea lui neutră" din limba de origine, procedeul redă un mod de formare a antroponimului literar cu trimitere clară la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mânios Dunăre"; Deștept minune mare!; Era o făptură frumoasă, frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale și augmentative dezvoltă o funcție hipocoristică, exprimă duioșia sau atitudinea ironică a emițătorului, asemenea derivatelor antroponomastice (Guliță, Ioniță, Angheluș). Substantivarea adjectivelor potențează forța expresivă a textului, grație detașării însușirii pe care obiectul o posedă (a se compara om sătul cu Sătulul... din proverbul: "Sătulul nu crede celui flămând"). Verbalizarea adverbelor predicative
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cu probleme de imagine este "un câine bătrân hărțuit de un pisoi...", Cotidianul.ro, 2012), relațiile de familie (ministrul Finanțelor poate fi: ,,Tătucul bugetului, personaj care ține cifrele...", Cotidianul.ro, 2012) etc. Din această perspectivă, metafora jurnalistică poate fi comică, ironică, sarcastică, poate fi romantică sau dramatică, spre deosebire de metafora terminologică, neutră participativ etc. În etapa actuală de evoluție, metafora jurnalistică tinde să-și redefinească sursele. Deși mai puțin transparente, sunt utilizate (cu precădere, în paratext) stereotipuri, clișee internaționale, maxime trunchiate și
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
frecvența, tendința de conservare a metaforelor tocite, specifice anumitor sfere de referință (portrete de politicieni, opțiuni). În pofida caracteristicii "tocit", metafore jurnalistice ca "lupul", "Baba Cloanța", "Ileana Cosânzeana", "Cenușăreasa" își conservă valoarea expresivă, grație recontextualizărilor, unele, deliberat ambigue ("Lupul singuratic"), altele ironice (B... și judecătorii/ Lupul s-a făcut miel"), aluzive etc. Se impune aici o diferențiere: dacă metafore ca "lupul", "mielul", "Zeus" etc. sunt active pentru o perioadă limitată în timp (timpul/ moda politică!), "timpul" de circulație a metaforelor de sursă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
După sfirșitul secolului al XVI-lea, devine mai realist, mai pasianat, mai violent. I se regăsesc influențele în expresia literară cu romanul lui Cervantes, Don Quijote (1605), care, în tradiția romanului picaresc spaniol din secolul al XVI-lea realizează un tablou ironic și emoționant al societății spaniole. Aceeași inspirație barocă în prolifica operă teatrală a lui Lopede Vega, care pune în scenă marile principii ale Spaniei din timpul său: sentimentul onoarei, fidelitatea față de monarhi și credința catolică. Credincios ca și Lope de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
nt refulate ?i distruse [�]. Pe de alt? parte, simultan, s�nt schimb?ri spontane ale limbilor prin �mprumutarea unor cuvinte nobile de c?tre omul de r�nd, a unor cuvinte literare de c?tre stilul comun, simplu � �mprumuturi adesea ironice, dar �ntotdeauna imitative; aceste schimb?ri corespund �n domeniul dreptului, schimb?rilor produse prin p?trunderea dreptului �n s�nul p?turilor plebee, prin extensia gradual? �n cadrul claselor inferioare a drepturilor rezervate la �nceputuri claselor superioare. [Leș Transformations du
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
glorie, volum de versuri premiat apoi de către Uniunea Scriitorilor. Într-un excelent interviu realizat de Nicolae Coande, spuneați că titlul primei dvs cărți, ca și cel al ultimului volum publicat în România (Adaptarea la realitate, 1982), erau, „ca un făcut”, ironice. Dincolo de (auto)ironia aceasta devoalată, nu există oare, astăzi, și o mare nostalgie după acele vremuri ale debutului? Puteți să reintrați în pielea tânărului de 28 de ani și să reconstituiți momentul de atunci? Ce ați simțit când ați luat
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Dacă primul spune că „gloria este trecătoare, dar obscuritatea este eternă”, cel de al doilea răspunde: „Dragostea pentru glorie poate crea doar un erou. Disprețul pentru glorie crează un mare om”. Am optat, foarte devreme, pentru o atitudine cel puțin ironică față de glorie, așa că titlul volumului meu de debut nu avea cum să nu poarte o asemenea încărcătură. Cât privește ultima carte pe care am putut s-o public în România ceaușistă, nu doar titlul ei era ironic. Eram deja un
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
atitudinea Catherinei și sfârșește prin a se simți ofensat de aceasta. "Divina lui Catherine", strecoară el într-un bilețel, nu contenește a-l sfâșia cu "ghearele" sale. Curând, cei doi veri se ceartă, adoptă un ton rece, își aruncă priviri ironice. Relația lor devine glacială. Sfârșesc prin a se ignora. Amestecul de malițiozitate și afecțiune pe care Catherine, ca o alchimistă a iubirii, voise să-l insufle relației lor fusese prea subtil pentru Henri, sau poate prost dozat... Catherine nu se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
amoros și actorilor înșiși. De fapt, după lăsarea cortinei, "când, o jumătate de ceas mai târziu, cuplul se desparte, se găsește întotdeauna cineva care să se apropie de doamna respectivă și care s-o întrebe pe un ton nemulțumit sau ironic, sau indulgent, sau nepăsător: Ai flirtat destul în seara asta?" Compliment cu o nuanță de reproș, semn al unei admirații în care se împletește o discretă dezaprobare, cuvinte care implică, în orice caz, o recunoaștere a caracterului seducător al protagoniștilor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Era greu de crezut. Mi-au mai spus-o și alții...Aspectul meu, fizionomia mea par mai degrabă ale unei femei ușoare. Aparențele înșeală uneori. - Ți-ai fi riscat și viața apoi, nu? -Desigur !... Vorbea calm, cu un ton ușor ironic, dar acesta era genul de declarație pe care Lăură o așteptase, recunoscând că stăm de puțin timp împreună. Lăură râdea, arătându-și dinții albi și mărunți. - Totul se va sfârși curând. Va trebui să plec, peste doar un an...studenția
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
decent. -Nu știu de ce, zise el, m-am trezit azi dimineață cu sentimentul indubitabil că nu voi putea ieși în oraș. Soția sa remarcase faptul că fusese prins la ananghie după limbajul pe care il folosea, renunțând la stilul lui ironic care-l caracteriza. Se întreba totuși, daca nu i-ar fi fost mai bine în brațe cu iubita lui decât la cumpărături cu nevasta- să. Ploaia care îi biciuia parbrizul îi stârnea imaginația, iar figură Laurei îi apărea că o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
iar ,,cerul coboară printre noi” și patria devine ,,Soarele umblă prin păduri verzi”, ,,Legenda umbrei de fildeș stă uitată În cerul Înfricoșat”. Cât privește ,,Vânătorii de umbre/ Din codrii furtunii/ Le aruncă dincolo de timp/ Aurul topit În rănile cerului” (Lacrima Ironică); ,, Teiul din Copou este plin de stele” (Oră de istorie literară); Liniștea prin umbră de luna” (Tremurul nopții). Despre poezia lui Alexandru Malin Tăcu are cuvinte de Înaripare și scriitorul Aurel Ștefanachi care, la ,,Călătorul profund” Își intitulează tabletă simplu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Matineu și cocoși”), dar mai ales pentru a i se opune. Decontaminarea de real nu e Întotdeauna posibilă, căci iluzia se naște dintr-un soi de hiperrealism. Nu Întâmplător, metalimbajul devine limbaj poetic, după ce dobândește statut de lume obiectuala, ,,repovestita” ironic (,,Capră”). În acest univers, În care s-au adunat multiple ipostaze poetice, ar mai fi, desigur, de facut Îndreptări. Expresia ar trebui să găsească drumul unei purificări (În sensul de accentuare a liricului) și să evite anumite incongruente apărute, se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se pare un vehement protest Împotriva unui eșafodaj ideologic surpat. Este o excelentă predică la părăstasul comunismului, un osuar cu articulațiile intrate În putrefacție, un inventar acid al limbajului ce Încearcă să peticească o mantă făcută ferfenița. Totul la modul ironic și macabru. Mult timp după lectură se simte duhoarea pestilențiala a cadavrului ce deposedase lumea de dreptul la viață În sensul ei major. Deduc un travaliu mai vechi, acumulat În timp. Așa ceva nu se poate scrie În două luni după
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o dată și glasul meu a sfâșiat În noapte, destrămând-o. Te caut și acum. Știu că trebuie să te găsesc. Uneori, pe stradă, cred că te văd și alerg spre tine, te strig, dar de fiecare dată descopăr doar priviri ironice. ...Ți-am găsit jucăriile Împrăștiate În nisip. Valurile se spărgeau cadențat de țărmul stâncos; nu vor ajunge niciodată la ele. Le-am numărat: erau șaptesprezece. Vor rămâne mereu acolo, mereu aceleași”. Cristina C., Mereu alături de tine, mereu alături de cei care
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
SUA, este acum la a doua sa carte de versuri, după aceea publicată În 1992 („Princeps” - Iași), cu titlu grăitor: „Omul interzis”. Alină Tăcu, doctorand În litere și filozofie, cultiva, parcă la polul opus, o poezie a lucidității ascuțite, ușor ironice, deseori În registru sceptic, invitând la reflecții grave. Disocieri interesante a făcut, à propos de cei trei poeți Tăcu, criticul Ioan Holban”. În ,,Ziarul de Iași”, joi, 22 aprilie 2004, Nichita Danilov publică: ,,Malin Tăcu - vestitorul 161 Revoluției”: Într-un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
e școala, nu întreba pe nimeni, ci du-te, apoi vei afla o casă nu departe de biserică, desgrădită, descoperită, cu ferestrele sparte și cu hârtie lipite: să știi că aceia e școala.” În continuarea celor spuse într-o manieră ironică, pedagogul arădean făcea trimitere la starea jalnică a școlii din Cernăteaz de lângă Timișoara: ,,poate fi că pentru aceia - școala rămăsese doar în trei pereți - ca să fie pruncilor mai răcoare în shoală, mai vârtos iarna.” Pentru educarea tineretului se impunea ridicarea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
din penultima strofă a odei I 4 către Sestius : Amici, a noastre zile sunt paseri trecătoare./ N-avem în scurtul vieții nici timpul de sperat (II 13). Imaginea măsurării propriului loc de veci după încheierea parcursului pământesc, inclusă în avertismentul ironic transmis de Gallus bătrânului Postum cel subjugat de farmecele Gettei, transpune o remarcă similară din deschiderea odei I 28 adresată lui Archytas : Ai măsurat tu marea, ai măsurat pământul, acum îți mai rămâne ca să-ți măsori mormântul (III 2). De
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o accepte integrându-i-se. Pornind de la liniile mari ale tragediilor grecești dedicate Atrizilor, Iosif Naghiu remodelează datele legendei spre a ilustra relația dintre viață și teatru, dintre istorie și legendă, și deconstruiește tragedia. Practicând nu de puține ori detașarea ironică față de mit prin recursul la anacronism și la limbajul familiar antieroic - procedee dragi autorilor francezi ca Giraudoux sau Cocteau -, dramaturgul român exersează formula teatrului în teatru și verifică pe cont propriu o problematică atractivă pentru dramaturgi din epoca barocă până la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
personaje fictive, a unor replici rostite de alții sau în alte împrejurări. Semnalarea acestor libertăți are rostul de a nu-i obliga pe eventualii cronicari să se ostenească încercând să le descopere în dicționare, manuale etc. (p. 7). Dincolo de avertismentul ironic al autorului, o confruntare între textul istoricului antic și cel al dramaturgului modern nu oferă doar prilej de desfășurare a unei erudiții sterile, ci poate prezenta interes o dată ce permite evidențierea felului cum a fost adaptată narațiunea originală rigorilor altui timp
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fiul lui Tarquinius își face apariția pe neașteptate în mijlocul conjuraților din casa fraților Vitellii, Aquileus se arată stupefiat de îndrăzneala lui de a mai păși în Roma unde este detestat de toți : Ești nebun ! (VI, p. 88). Reacția determină remarcile ironice ale celui în cauză, idolul celorlalți încă din copilărie : Puțin nebun am fost întotdeauna. Însă cu rost. De fapt, vă este frică pentru voi sau pentru mine ? [...] Primejdia mi-a făcut totdeauna foame (VI, p. 88). În final, Sextus reapare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
om din piață semnalează începerea construcțiilor publice uriașe care îi transformă din cetățeni liberi în sclavi pe șantiere (I, p. 22). Altul se plânge că și-a petrecut ziua la palatele regelui, că nu-i mai ajung, ceea ce atrage explicația ironică a lui Brutus că meritele unui rege după numărul palatelor sale se cunosc (I, p. 28), tot el remarcând : cu toate lucrările astea uriașe, tezaurul a ajuns cam pe drojdie (I, p. 32). Mai târziu, după alungarea regelui, edictul menit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]