4,453 matches
-
devine, și în poezia lui Brumaru, un act de substituire sacrificială prin care eul liric speră să domine timpul, așadar să se proiecteze în infinit: "O, Reparata, dă-ne nouă/ Lumina celor trei calzi sâni/ Și nu ne duce în ispită/ Cu ei, ci poartă-ne sublim/ Ca-ntr-o caleașcă infinită/ Spre-un cer ținut de-un serafim" (Rugăciune). Chiar și reprezentanta așa-zicând genuină a feminității care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sexul din creștet/ desfoliat ca un lotus cu o mie de petale/ plutesc în derivă prin marea sărată din el" (la fereastră variantă). Autorecluziunea nu e forțată, autoscopia este resimțită ca necesară, și de aceea poeta nu cade niciodată în ispita patetismului. S-a vorbit, undeva, despre nefeminitatea poeziei sale; Mariana Codruț refuză, categoric, într-adevăr, dulcegăriile feminine, cochetăriile jocului de-a vulnerabilitatea sau exhibarea frustrărilor de gen. Dur, tăios deci... viril verbul ei sancționează fără drept de apel excesul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Liviei Iacob Nimic nou sub soare, Editura Aleph, Piatra Neamț, 1995 anunță, într-o formă pe alocuri nefinisată, tematica de recurență și coordonatele esențiale ale unui univers poetic încă în formare. În viziunea prefațatorului, chiar Adrian Alui Gheorghe, acestea ar fi: "ispita temelor grave, vitalitatea cuvântului și a sintaxei, incursiunea oarecum onirică în universul vast al amănuntelor care individualizează ființa". Să le adăugăm un teribilism specific vârstei, contrabalansat totuși de o gravitate (matură) a interogațiilor asupra raporturilor cu universul, inclusiv cu acela
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei fericiri senzoriale pe care încearcă să o prelungească, extatic, în prezent. Insula din strada de ieri, spațiul evadării anamnetice pe care ceasul nocturn al dementei halucinații îl face prea des posibil și dureros de actual, se cere totuși abandonată. Ispita majoră pentru poetă devine convertirea desenului autenticist în literatură, fie ea și una culpabilă, adică în succedaneu al nemuririi : "pentru toate acestea/ literatura e vinovată:/ respirația ta e o fereastră flamandă,/ eu te aștept pe terasă la cofetăria Diana,/ deși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vremea aceea/ De tăceri lunecoase/ Mă pâlpâie leneș/ Prin carne și oase// A treia strigare/ Soarele doamne noaptea nu e / Cine oare să se suie/ Sus să facă iarăși soare/ Mai aproape și mai mare// Luminii nu sunt nicidecum o ispită/ Doar ocolului urmă/ De ocol/ Să mă simtă./ Mă plec./ Oglinzile toate sunt umbre./ Rătăcită în piața/ Imensă pustie/ Și ceasul meu solar/ Vopsește urât/ Caldarâmul.// Epilog:/ Cine oare cine/ Moare-se cu mine" (subl. aut.). Contrar așteptărilor, această a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trăirea de factură mistică. Rezultatul seamănă, adesea, cu un scenariu inițiatic, pe care actantul, deși se arată pătimaș în credință ca un neofit, îl parcurge expurgat de lestul emoțiilor primitive. Chiar atunci când, bântuit de viziuni crepusculare, pare a nu rezista ispitei exclamațiilor sau interogațiilor de un retorism asumat, el are certitudinea armoniilor peremptorii: "ce Ohrion?!/ ce AMBIGUITATE?!/ traversam Drumul/ și pământul se crăpa/ și eu nu mai cădeam// din cuvinte să-ți faci respirări/ în căzile lor ți se va liniști
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al vegetalului este, firește, indiscutabilă: "dar pe când arbori în păduri/ se prăbușesc ruinați de topoare,/ el neclintit rămâne se apără cu spinii/ și cu fantoma lui tulburătoare" (Trandafirul sălbatic). Cel mai adesea însă, lui Ioanid Romanescu îi place să uite ispita alegorizării și se înfățișează direct, fără mască și fără echivoc, dar într-o manieră de o originalitate frapantă, în care primează, bizar, coexistența a două atitudini aparent de neînchipuit împreună: conștiința ratării în toate și mândria unui destin singular. Pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Magna, Iași, 2012). În fapt, un macropoem parabolic, cu nervuri mistice și bătaie intertextuală, care brodează, pe un tipar narativ plin de ramificații și semnificații de tot felul, o istorie a Deltei celei foșnitoare, pline de embleme ale eternității și ispite repede trecătoare, de figuri hieratice și povești superbe, de oameni ce seamănă a pești și pești ce seamănă a oameni, în sfârșit, de "păsări mari (care) țin lumina în loc/ să nu tulbure crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
măsură considerabil mai mare decât a altor poeți de la "Outopos", Codrin Dinu Vasiliu pare a fi sensibil la cuceririle de dată recentă ale poeziei. Volumul Măști, reportaje, peisaje, utopii (Editura Outopos, Iași, 2000) se arată atras în egală măsură de ispitele așa-numitei grupări nouăzeciste și de unele marote optzeciste: sunt recognoscibile, în el, când racordarea fetișizantă la un cotidian imund, când refugiul în utopia culturii; când visceralitatea ființei, când apologia ficțiunii; când disprețul față de tentația tehnicismului arid, când joaca textuală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau alta de investigație. A te situa la intersecția celor două discipline, a încerca să le îmbogățești pe fiecare prin confruntarea lor mutuală nu înseamnă, de fapt, a face un lucru foarte îndrăzneț. Persistă o altă amenințare sau o altă ispită -, și mai redutabilă, în orice caz mai insidioasă. Aceleași structuri mitice, așa cum am spus, sînt susceptibile de a fi găsite în planul secund al unor sisteme ideologice, care sînt, din punct de vedere politic, dintre cele mai diverse, adică dintre
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
monede, decretează el, aurul și argintul sînt interzise". Același lucru apare și la autorul Fericirii la țară, pentru care luxul e "cauza necesară" a nenorocirii într-un imperiu: "despuind poporul", luxul îi amețește chiar și pe cei care pot rezista ispitei sale, distrugînd raportul dintre dorințele lor și posibilitatea de a le satisface". In această privință, e suficient să-1 ascultăm pe Rousseau, care i-a inspirat pe toți, la care denunțarea luxului, din nou asociată denunțării negoțului, constituie una din principalele
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se situează un aparat care știe a folosi instrumentele puterii, căci le exercită de atâta timp, și nu ezită să le pună în slujba unui plan menit a asigura, sub altă formă, continuitatea vechiului regim. Fantomele persistă, în ciuda oprobiului public, ispita puterii i-a sedus pe mulți și nu e surprinzător că se refuză părăsirea ei benevolă. Posedații epocii noastre se supun acelorași reguli psihosociale ca și pe vremea lui Dostoievski. Ciudat e numai faptul că ignoră profundele schimbări ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să-și adjudece instrumentele puterii, de care, în fond, au dispus mereu. Le au acum la îndemână, discreționar, căci nu s-a putut forma între timp o opoziție destul de puternică pentru a le mărgini exercițiul și a descuraja o eventuală ispită totalitară. Ceea ce surprinde oarecum e cât de puțin au știut ei să învețe din evenimentele acestui sfârșit de ciclu. Fascinația puterii e redutabilă și naște, pare-se, un fel de cecitate care pe mulți i-a dus la pierzanie politică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
european", după Congresul de la Viena, nu era altceva decât o expresie a politicii de dominație a marilor puteri. În numele aceluiași echilibru s-a amânat mult timp rezolvarea "chestiunii orientale", socotindu-se că Imperiul otoman era indispensabil pentru "balanța puterilor". Față de ispita hegemonică a unor puteri statale e nevoie mereu de o contra-pondere, de o forță echilibrantă 3. Istoria coalițiilor e în fond istoria luptei pentru prezervarea unui echilibru de forțe, echilibru ce se vădește însă mereu instabil, precar, provizoriu. Problema pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întâlnește mai în toate scrierile de seamă ale epocii. E destul să amintim, dacă mai era nevoie, splendidul poem al renașterii noastre, care e Cântarea României. "Norodul trebuie să se ispășească și să se curețe de păcatele sale", căci "prin ispitele suferinței numai se curăță noroadele". Suferința, "divina necunoscută", după o expresie celebră, e un factor al istoriei. Suportabilă, cât timp nu pare absurdă, ea nutrește la limită explozii ce purifică, instituind noi echilibre, dacă nu cade în exces de voluntarism
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lesne decelabile și în primele manifestări de conștiință critică. Dotat excepțional pentru filosofie și admis din capul locului în cercurile germane de specialitate, Maiorescu putea ajunge curând o somitate în acel domeniu. A trebuit să renunțe însă destul de repede la ispita afirmării printre cei aleși ca să fie încununați cu lauri. A fost, fără îndoială, o alegere dramatică. Tânărul filosof renunța la comodități firești într-o lume așezată, deprinsă cu rânduiala, cu recunoașterea muncii oricui, pentru a încerca să pună temelie solidă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
metodă, edificare sistematică, reflecție adâncită, dar și evitarea grabei, a acelei frenezii restitutive care poate răsturna spectaculos imaginile, fără să obțină totuși apropierea de adevăr. Cronica, XXV, 16 (20 aprilie 1990), p. 1 ISTORIA CA TERAPEUTICĂ A SPIRITULUI Între atâtea ispite și exhortații, momentul actual e o bună ocazie de gândire pe marginea istoriei, ca depozit de experiențe umane, ca șansă de autocunoaștere, fie că e vorba de individ sau de colectivități preocupate de rostul lor în lume. O anchetă riguroasă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a cărei notă distinctivă ar fi o modernitate aparent străină de ideologiile trecutului. În fond, ca și acum un secol și jumătate, această lume franceză își căuta identitatea și manifesta aceeași tendință de balans între liberalism și socialism, ca și ispita unei formule mediane. Cum se oglindea ea în inteligența rusă? Cum se definea, la rândul său între țar, împărat, revoluție Polonia? Cum se prezintă "discipolul român" al ideologiei revoluționare? Ultima chestiune e cea mai amplu tratată în volum. Altele se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
timp, adică la acea istorie pe care Kogălniceanu o imagina ca sursă de învățătură, de norme comportamentale, de "îndemn la slavă și la fapta bună", descoperind în ea, pe urmele lui Cicero, un mijloc de a extinde oarecum viața prim "ispita veacurilor". Fiindcă, se întreba istoricul, reluând antica formulă, "ce este vârsta omului, dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai dinainte?" Infantilism continuu, încremenire în limitele propriei experiențe. Incapacitatea de a-ți asuma trecutul e un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Dragi oameni, în ziua de astăzi ne sunt permise foarte multe lucruri. Lumea e plină de tentații iar cei vizați sunt tinerii, care rezistă cu greu ispitei de a fi “cei mai tari”. Anturajul a fost cel care întotdeauna a influențat tinerii. În floarea vârstei, oricine e foarte ușor de manipulat, mai ales în momentul în care își dorește să intre în cel mai tare grup. Tinerii
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Vulpe Delia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1911]
-
fost sfătuită să-mi cultiv voința de a respinge astfel de lucruri. În concluzie, trebuie să fim atenți la prietenii pe care ni-i alegem, la locurile pe care le frecventăm , fiindcă acestea sunt primele lucruri care ne atrag în ispită și, odată porniți pe acest drum, ne va fi greu să rezistăm tentației. De aceea vă dau un sfat: alegeți viața, spuneți NU drogurilor!
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Vulpe Delia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1911]
-
Vasile Voiculescu, În grădina Ghetsemani) TEXT BIBLIC 39. Și, ieșind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, și ucenicii l-au urmat. 40. Și când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită. 41. Și El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, și îngenunchind, Se ruga, 42. Zicând: Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. 43. Iar
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ei e rezultatul unei conjuncții dintre apă (stihie feminină) și foc - principiu activ, masculin. Fecundarea (polenizarea) este, din nou, o reuniune a principiilor polare: aici, rolul fecundator poate fi atribuit unei păsări sau unei insecte [ ... ]." Ca să-și apere fata de ispite, un rege o închide într-un palat izolat. Fata se joacă, preparându-și o băutură din flori roșii de la care rămâne grea. Tatăl o închide într-un butoi si-i dă drumul în mare; fata naște aici un băiat căruia
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
că Lică are stăpâni puternici care îl protejează. După proces, relația dintre prota gonist și antagonist se modifică, Ghiță intrând în mecanismul necruțător al afacerilor necinstite ale lui Lică. Voința și forța lăuntrică a lui Ghiță se năruie treptat, sub ispita năval nică de a vedea banii grămadă înaintea sa. Sub complicitatea acceptată tacit, însă, între cei doi bărbați are loc o confruntare subterană pe viață și pe moarte: hotărâți amândoi și simțind fiecare că șia găsit omul (cap XII). Această
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care este expusă natura umană, cauza esențială a pervertirii, vanitatea este personificată de Satan, "prințul răului", prezentat sub forma șarpelui. El este spiritul sub forma sa negativă, spiritul căzut, "îngerul decăzut" din pricina propriei lui vanități vinovate: vanitatea spiritului uman (demonul ispitei) care a vrut și continuă să vrea să elimine principiul suprem al vieții, spaima sacră față de mister. Conform mitului Genezei, forța motivantă a vanității este cauza esențială a tuturor eșecurilor: spiritul decăzut. Ipostaziat în idol (vrînd să se substituie forței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]