5,195 matches
-
întunecată a clădirii, oprindu-se lângă o ușă scundă. Manfred scoate din buzunar o cheie și o învârte de două ori în broască. Pătrund într-un fel de debara, plină cu tot felul de vechituri. Praful aflat din abundență îl izbește drept în față, în zona nărilor, pe Marius. Strănută scurt, înfundat. În față, o altă ușă. Dincolo de prag, un culoar lung și îngust duce către holul principal, mascat cu o draperie grea, roșie, în spatele căreia se aud pași grăbiți si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ajungă. În mâini leagănă automate nemțești. În nici un caz nu sunt clienți veniți după fete. Marius închide ușa iute, învârte cheia în broască și proptește un scaun în clanță. Ajunși în fața camerei Ricăi cei doi se privesc o clipă, apoi izbesc puternic cu picioarele în zona mânerului. Ieșită din balamale, ușa se prăbușește peste scaunul frânt și el în bucăți sub violența loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aceeași clipă o parașută luminoasă inundă cu lumina ei fosforescent magneziană camera, orbind pentru câteva secunde pe cei din încăpere. Bubuie o împușcătură, urmată de o rafală scurtă, apoi alta, după care tăcere. Sub impactul puternic al gloanțelor șeful fusese izbit de perete. Are fața dezintegrată. Pe tapetul albastru alunecă bucăți de os și zdrențe din creierii lui. Tirul precis desenase pe pieptul lui Gaie un colan de găuri roșii. Sângele se revarsă abundent, ca apa prin jgheaburi după ploaie. Scheisse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de aproape trei săptămâni și sperase ca pauza nesperată a înfruntărilor să-i aducă mult așteptatul răgaz, dar primise ordinul să plece după locotenentul Rădulescu. E crunt de frig și fulgii sunt transformați în cristale cu margini tăioase care-l izbesc violent peste față. Are impresia că fiecare bucățică de piele neacoperită crapă sub asaltul gerului. Aude cum soldatul din spatele lui răsuflă din greu. În ciuda vârstei juvenile, are un aspect voluminos și asta face să-i fie foarte greu să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile împreunate pe cască așteaptă înspăimântați sfârșitul atacului, chircindu-se la fiecare bubuitură care zguduie pământul. Uriașa cantitate de zgomot depășește tot ce este omenește suportabil. Sunetul asurzitor a deflagrațiilor străpunge urechile, izbește puternic pieptul, aproape oprește bătăile inimii și respirația. Dintr-o dată, în timpul unei semi acalmii, Darie percepe un strigăt prelung, ascuțit. Un țipăt omenesc plin de spaimă și disperare. Privește agitat în jur și atunci când localizează locul de unde vine, aproape nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în cătarea puștii, să ajungă la adăpost. O bubuitură puternică lângă urechea dreaptă aproape îl asurzește. Dezechilibrat, se împiedică, cade dureros în rotulă, sfâșiindu-și pulpana lungă a mantalei. Trupul îi tremură în fiori de gheață, dar revine încăpățânat și izbește violent cu umărul ușa monumentală. Aceasta se deschide neașteptat de ușor și împins de forța propriului său avânt se prăbușește în holul bisericii cu un icnet înăbușit. Ca trasă de un resort invizibil, ușa se închide tăcută în urma lui. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În cădere trage după el mica centrală telefonică care aterizează cu zgomot în capul lui. Romulus smulge firele din contacte. Legătura cu celelalte eșaloane este întreruptă și nimeni nu poate da alarma. În timp ce aleargă prin întuneric, un subofițer neamț se izbește de Marius. Cu degete tremurătoare, caută disperat să scoată masivului Parabellum aflat la centură, dar acesta este înțepenit în toc. Lovit brutal cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cască hidos și halucinant. Începând din spatele urechii nu mai are scalp, jumătate din păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l urmeze în cameră. Duhoarea cu iz iute a unor axile abundent transpirate izbește precum un baros nările lui von Streinitz. Îngrețoșat, acesta întoarce discret capul, răsuflarea îngreunată căutând aerul mai puțin viciat al holului. Fir-ar să fie! Rezistent ticălosul. Dar i-am venit de hac. Interesant câte poate să facă un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-i răspundă. Îl vede cum aleargă cu grenada în mână, pregătit să o arunce. Cu o boltă înaltă, nimerește exact peste cuibul de mitralieră. Țipete îngrozite sunt curmate brutal în detunătura asurzitoare. Un soldat urlă cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-se către o zonă mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără să își părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se pune în mișcare, apropiindu-se din ce în ce mai repede. Trei partizani ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dă din cap că a înțeles, apoi pleacă grăbit urmat de oamenii lui. Brusc, un strigăt aspru, cu accent gutural, străpunge ca o frigare înroșită la foc măruntaiele crispate ale soldaților: Halt! Wer da?154 În același moment, o împușcătură izbește întunericul cu brutalitate. Imediat pornită de la un geam, rafala scurtă a unui automat strălucește ca un fulger. O armă se descarcă către fereastră și numeroase cioburi cad cu zgomot infernal pe piatra peronului. În picioare, sfidând tirul sporadic dinspre clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt sparte și ușile smulse din balamale. Trasoarele desenează dungi luminoase care străpung trupurile nenorociților aflați în calea lor. Carol ochește atent cu zebeul, sus. O singură împușcătură și un corp izbește pământul. Sărind peste dărâmături, o parte din soldați, sub conducerea lui Mâțu, intră înăuntru. Din capul scărilor și de la etaj sunt întâmpinați cu o grindină de foc și oțel. Holul în care au pătruns este uriaș. Sergentul face semn oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dur în creierul lui surescitat. "Cea mai bună apărare este atacul!" Coboară în fugă la parter și aproape se împiedică de trupurile câtorva soldați români morți. Ajunge în holul central tocmai când una dintre uși sare în aer. Suflul îl izbește violent de zid. Ghemuit pe podea, pentru câteva clipe își simte trupul atât de amorțit încât nu poate face nici o mișcare. Zgomotul luptei ajunge la el ca printr-un strat gros de vată. Deschide larg ochii încețoșați care nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dată. Bucăți de mortar și tencuială cad peste. În urma lui, prăbușirea unui întreg perete blochează parțial holul. Praful plutește ca o ceață groasă. Tușește cu greutate. Îl ustură gâtul, nasul, ochii. Umbre încovoiate aleargă peste tot. Una dintre ele se izbește puternic de el, ca să dispară repede. Clădirea continuă să încaseze lovitură după lovitură. Tunetul zidurilor care se prăbușesc este asurzitor. Ajunge în sfârșit la subsol. Aici, fumul și praful este mai puțin dens. Depune trupul fetei pe podea, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
refacere, a cărui curaj nu va fi răsplătit prin onoruri sau medalii. Doar cu respectul salutului său. În cadență rapidă, câteva proiectile de mortier percutează violent solul. O ploaie de pietre și țărână înghețată cade dureros peste spatele, umerii lui. Izbită în plin, casca îi zboară la pământ. Înainte să o pună din nou pe cap, privește indiferent înfundătura schijei făcută în metal. La fel de brusc cum începuse, atacul se termină, apoi scrâșnetul metalic al unor șenile zgârie liniștea dimineții. Legănându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în final vei necheza ca o iapă!". Surâde ușor stârnit acestui gând deșucheat. Își aprinde o Regală și trage mai aproape scrumiera rotundă, metalică, cu margini colorate roșu lucios. Nu se obișnuise niciodată cu țigările rusești, gustul lor aspru îl izbea în mărul lui Adam ca un ciocan de forjă, spre deosebire de cele românești care erau o adevărată desfătare. Aroma plăcută a tutunului se împrăștie în încăpere. Mulțumit, vede cum șovăitor, vârful peniței așterne cu chin semnătura, literele aproape că zgârie, rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
citise caută în locul indicat și după ce înlătură câteva efecte personale, găsește sub un prosop ordonat împăturit fotocopia unei fișe personale, bătută la mașină, cu numele tatălui său pe ea. Emisă de conducerea lagărului din Irkutsk. Jos, o frază scurtă îl izbește puternic ca o lovitură recepționată în plină figură. "Deținutul decedat într-o alunecare de teren la data de 14 mai 1943." Tatăl lui murise cu mai mult de un an de zile în urmă, iar atât Licavkin cât și Bedniakov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toți, unii din noi tot vom mai trăi la ceasul Învierii care vrînd-nevrînd va veni. Amîndoi Însă, și dumneata și eu, avem pînă atunci posibilitatea secretă - ei ar numi-o subversivă - de-a Înfrunta, zîmbind, valul acestei subistorii, curentul care izbește spre neființă, iar ei, neștiind de ce zîmbim, vor crede că o facem pentru că sîntem mulțumiți de „noua așezare a vieții” despre care ne tot vorbesc. Spun asta pentru că dumneata ai prilejul, Încă de pe acum, să modelezi viitorul, să-l faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
obțineai note peste 5, nu trebuie s-o arăți de la început. De aceea încearcă să-ți controlezi expresia de teroare de pe chip atunci când se pomenește un titlu sau un nume de autor. l Când dai buzna afară pe ușa facultății, izbindu-l puternic pe profesorul care tocmai încerca să intre, nu te sfii. E un mod ca oricare altul de a-ți afirma personalitatea. l Dacă ți se recomandă să mergi la bibliotecă și să citești pentru seminar, simte-te iremediabil
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
Elena Bibescu ca pe o complice activă în țesătura de intrigi ce-l vizau pe principele moștenitor. Sub unghiul stofei temperamentale, pianista avea o fire neastîmpărată și histrionică, a cărei umoare, deși nu putea fi defel ghicită contemplîndu-i pozele, te izbea de îndată ce aveai prilejul s-o urmărești în timpul interpretărilor muzicale. În cursul concertelor, intra într-o transă atît de acaparatoare încît, în finalul bucății muzicale, precum un semn de descărcare a unei puternice tensiuni, Elena Bibescu cădea într-un leșin profund
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
10,45, pe drumul județean 592, pe raza localității Buziaș, a avut loc o tragedie. Din cauza neadaptării vitezei, Mirabela M. , de 22 de ani, care conducea un BMW, a pierdut controlul asupra volanului. Mașina a părăsit carosabilul și s-a izbit de un copac. Impactul a avut urmări cumplite. Șoferița, dar și un copil în vârstă de doi ani, aflat în mașină, și-au pierdut viața. l În aceeași zi, la ora 13,15, pe raza localității Belinț, Doru P. , de
Agenda2005-49-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284459_a_285788]
-
ajunul de a emite încă 60 sau 70 de milioane de hârtie monetă, fără nici o garanție, deoarece biletele Ipotecare n-ar ajunge spre a acoperi golul din finanțe. Câte cuvinte, atâtea criminale neadevăruri în aceste afirmări. Zicem criminale, fiindcă opozițiunea, izbind creditul statulul, nu face rău guvernulul, ci țărei întregi. Creditul nu este al guvernului, ci al țărei, și cine izbește într-însul este nu numai inamic al guvernului, ci și al țărei. Mai întîi, întrebăm în treacăt pe scamatorii din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar ajunge spre a acoperi golul din finanțe. Câte cuvinte, atâtea criminale neadevăruri în aceste afirmări. Zicem criminale, fiindcă opozițiunea, izbind creditul statulul, nu face rău guvernulul, ci țărei întregi. Creditul nu este al guvernului, ci al țărei, și cine izbește într-însul este nu numai inamic al guvernului, ci și al țărei. Mai întîi, întrebăm în treacăt pe scamatorii din Strada Doamnei să ne spuie anume cât de sus a ridicat guvernul actual creditul statului? Nu cumva l-o fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu răbdare de a vedea izraeliți indigeni șezând între judecătorii lor. Insurecțiunea a izbucnit în momentul chiar în care populațiunile musulmane pe la finele lui ianuarie 1870 au văzut izraeliți împlinind funcțiunea de jurați. Atunci abia populațiunile acelea, care nu fuseseră izbite de declarația teoretică de la 24 octomvrie, au înțeles ca puteau deveni justițiabilii evreilor indigeni și, daca această interpretație a faptelor s-ar contesta, aducem aminte că califul de la Medjana, Si-Mokhrani, retrimițând crucea sa de ofițer al Legiunii de Onoare, ne-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]