4,354 matches
-
Rezultatul eforturilor din anii neutralității au avut ca efect transformarea armatei române într-un instrument de luptă, având însă două mari limitări: o inferioritate a înzestrării tehnice - ca rezultat al greutăților în asigurarea cu armament și muniție ca urmare a izbucnirii războiului - și o lipsă de pregătire și instruire privind noile metode, tactici și procedee de ducere a luptei utilizate pe fronturile de război. În perioada imediat următoare cuceririi independenței s-a desfășurat o primă etapă a procesului de înzestrare a
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
fost comandat primele arme automate, mitralierele "Maxim", Md. 1909, cal. 6,5 mm (modificate special pentru a folosi aceeași muniție ca și puștile Mannlicher), din Germania, respectiv mitralierele "Schwarzlose", Md. 1907/1912, 6,5 mm, din Austro-Ungaria. Cantitățile livrate până la izbucnirea războiului au fost mici, asigurând doar înzestrarea unei companii cu patru piese pentru fiecare regiment de infanterie (160 de bucăți). Înaintea declanșării războiului mondial armamentul de infanterie din înzestrarea Armatei României cuprindea: 474 036 puști, 39.231 carabine, 413 mitraliere
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
și „Grüson” (Germania). Aeronautica dispunea în anul 1913 de două secții, prima având cinci aparate de tip „Bristol-Coandă” ale Școlii militare de pilotaj de la Cotroceni iar cea de-a doua nouă avioane de tipuri diferite „Bristol-Coandă”, „Bleriot”, „Farman” „Vlaicu”. Până la izbucnirea războiului, numărul avioanelor a ajuns la 29. Programul de dezvoltare a Marinei Militare a prevăzut achiziționare, în perioada 1886-1887, a doisprezece nave noi (trei torpiloare, un crucișător, cinci șalupe de poliție, trei șalupe canoniere) de la firme franceze și britanice, precum și
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
și numit la comanda "Brigăzii 81 Infanterie" din Lübeck. În această calitate, a prezentat mesajul de bun venit adresat împăratului Wilhelm al II-lea, în timpul vizitei sale în "hanseaticul oraș liber Lübeck" din 09 august 1913. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, Morgen a fost numit comandant al "Diviziei 3 Rezervă", la 2 august 1914. La 19 august 1914 a fost înaintat la gradul de general-locotenent, la Danzig. Divizia condusă de Morgen a făcut parte din compunerea Armatei 8, având un
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
al "Regimentului 1 Cavalerie Ușoară „Marele Elector”" din Breslau. În februarie 1911 a fost numit comandant al "Brigăzii 5 Cavalerie" din Frankfurt pe Oder, iar din 1912 a fost comandant al Brigăzii de Husari din Danzig. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, Schmettow a fost numit comandant al "Diviziei 9 Cavalerie", pe care a comandat-o în timpul luptelor de pe frontul de vest. În noiembrie 1914 divizia a fost mutată pe frontul de est, În compunerea Armatei 9 care a luptat inițial
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
Ulm. Odată cu promovarea la gradul de general-locotenent la 21 aprilie 1911, a fost numit comandant al "Diviziei 26 Infanterie". Un an și jumătate mai târziu, la 21 septembrie 1912, a fost numit guvernator la orașului Ulm. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, von Gerock a fost numit comandant al "Diviziei 54 Rezervă" la 25 august 1914, iar pe 30 august a fost înaintat la gradul de general de infanterie și numit, începând cu 11 septembrie 1914, la comanda Corpului XXIV Rezervă
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
de Somerset (un văr primar al soției sale), Cecily a vorbit cu regina Margareta de Anjou în numele său. Când Henric al VI-lea a suferit o cădere nervoasă mai târziu în acel an, Richard de York a devenit Protector. După izbucnirea Războiului celor Două Roze, Cecily a rămas în casa lor, Castelul Ludlow, chiar și când Richard a plecat în Irlanda șu Europa Continentală. În același timp ea a lucrat pe ascuns pentru cauza Casei de York. În noiembrie 1459 atunci când
Cecily Neville, Ducesă de York () [Corola-website/Science/334327_a_335656]
-
concepția lui von Moltke de ducere a războiului. La 16 iunie 1913 Staabs a fost înnobilat de împăratul Wilhelm al II-lea, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la urcarea sa pe tron.<nowiki>[</nowiki>1<nowiki>]</nowiki> La izbucnirea Primului Război Mondial, von Staabs era la comanda "Diviziei 37 Infanterie". În august 1914, divizia a intrat în organica Armatei 8 din Prusia și dislocată pe frontul de est. Forțele sale au luptat în cadrul Corpului XX Armată aflat sub comanda generalului Friedrich
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
în Anglia în copilărie, și trimis să învețe la din Stratford-upon-Avon, dar când familia sa a revenit în India, el și-a continuat educația la English College, Simla. După ucenicia din Marina Comercială, Warneford s-a angajat la . La momentul izbucnirii Primului Război Mondial, el se afla în Canada pregătit de a se întoarce în India. Atunci, el și-a schimbat planurile și s-a întors în Marea Britanie, s-a înrolat în Forțele Terestre dar a fost aproape imediat transferat la Royal Navy
Reginald Warneford () [Corola-website/Science/334358_a_335687]
-
și reprezentanți ai studenților români din alte provincii. Prin anul 1914, membrii societății mențineau relații cu societățile studențești românești din Viena, Graz, München, Budapesta, Berlin și Cracovia, precum și cu alte organizații culturale din Bucovina. Activitatea Junimii a fost întreruptă după izbucnirea Primului Război Mondial. Implicarea în război a devenit repede clară pentru adepții săi: după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, un membru a adus vestea și a exclamat: „acesta este un război de eliberare!”. Drapelul societății a fost adus la Academia Română din București. Jumătate
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
evreiască din lume, după New York. S-a propus dată de 8 Av (după calendarul evreiesc), deoarece la 8 Av în 1942 au început naziștii deportarea evreilor din Varșovia spre lagărele de exterminare. Altă dată a fost 14 Nisan, aniversarea zilei izbucnirii răscoalei din ghetoul evreiesc al Varșoviei (19 aprilie 1943). Ambele date au fost respinse din motive religioase: 8 Av fiind o zi înaintea marelui post de Tisha B'Av consacrat distrugerii Templului din Ierusalim de către români, iar 14 Nisan corespunzând
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
aceste ritualuri. În martie 1951 Knessetul a hotărât să ia un rol activ în organizarea unei comemorări oficiale anuale. În cadrul dezbaterilor prilejuite de aceasta, s-au propus trei date posibile: 10 Tevet, 14 Nisan (ajunul Paștelui) și 1 septembrie, ziua izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. În aprilie 1951 a fost în cele din urmă aleasă ziua de 27 Nisan, deoarece ea se află la o săptămână după terminarea sărbătorii de Pesah, sărbătoarea Libertății (date simbolice prin prisma religioasă), si
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
său, istoricul George Antonius (viitorul Hotel „Shepherd”). Al-Husseini a combătut cu vehemență crearea Căminului Național al evreilor, consimțită de britanici în Palestina. Rolul său în tulburările arabe din anul 1929 este disputat. La 16 august 1929, cu o săptămână înaintea izbucnirii tulburărilor, Amin al-Husseini a rostit o cuvântare care a ațâțat masele arabe să dea năvala în spațiul din fața Zidului de apus („Zidul Plângerii”) și în Cartierul Evreiesc din Orașul Vechi. La 23 august 1929, ziua izbucnirii tulburărilor, comandantul politiei Ierusalim
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
cu o săptămână înaintea izbucnirii tulburărilor, Amin al-Husseini a rostit o cuvântare care a ațâțat masele arabe să dea năvala în spațiul din fața Zidului de apus („Zidul Plângerii”) și în Cartierul Evreiesc din Orașul Vechi. La 23 august 1929, ziua izbucnirii tulburărilor, comandantul politiei Ierusalim, Alan Saunders, l-a convocat pe muftiu, pentru a incerca sa stavilească escaladarea evenimentelor. A doua zi muftiul și presedintele Inaltului Comitet Arab, Musa Khatem al Husseini, au fost convocati si la guvernatorul Ierusalimului , care le-
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
înverșunată contra evreilor și a încurajat omorârea de civili nevinovați. Din pricina marii influențe pe care a acumulat-o în calitatea funcției sale de muftiu, Marea Britanie, s-a abținut o vreme îndelungată de a-l îndepărta. Guvernanții britanici se temeau de izbucnirea de răzmerițe antibritanice suplimentare în Irak, Egipt și Transiordania. La 25 aprilie 1936 Hadj Amin a fost ales președinte al Înaltului Comitet Arab format din mai multe partide ale arabilor palestinieni: cel condus de familia Husseini - Partidul Arab Palestinian -, Partidul
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
l-au transportat în Liban, care împreună cu Siria se aflau sub dominație franceză. Ceilalți membri ai Înaltului Comitet Arab din Palestina au fost deportați de britanici în insulele Seychelles. În exil el a reînființat un Înalt Comitet Arab palestinian. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial , Marea Britanie a cerut Franței să-l extrădeze pe Hadj Amin, care era cunoscut de multă vreme pentru legăturile lui cu Italia și Germania, dar autoritățile franceze au refuzat. La 13 octombrie 1939 el a
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
a împiedica sau îngreuna cercetările în cauză. Artificiile din clubul Colectiv au fost instalate de doi pirotehniști autorizați angajați ai firmei Golden Ideas Fireworks Artists SRL, Viorel Zaharia și Marian Moise. Marian Moise s-a aflat în club în momentul izbucnirii incendiului și a suferit arsuri grave, fiind internat la un spital din Belgia. După ce au fost reținuți de procurorii DNA în ziua de luni, 9 noiembrie, fiind acuzați de abuz în serviciu, judecătorii de la Tribunalul Militar București au decis marți
Dosarul „Colectiv” () [Corola-website/Science/335075_a_336404]
-
cu Anglia, pe care o vedea, alături de Italia, ca fiind interesată de conservarea echilibrului Balcani. După ultimatumul austro-ungar dat Șerbiei, a primit instrucțiuni să solicite guvernului român să aibă o atitudine moderată față de Viena, într-o încercare de evitare a izbucnirii unui război. Cu aceeași ocazie Fasciotti a făcut cunoscut părții române interesul pe care atât Italia către și România îl aveau, acela de a preveni modificări teritoriale în Balcani și zdrobirea Șerbiei, ceea ce ar fi favorizat Imperiul Habsburgic. Fasciotti a
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
și mașinațiunile guvernului. Astfel au fost aleși: Lascăr Catargiu, Dumitru Brătianu, George Vernescu, Nicolae Fleva, Alexandru Marghiloman, Alexandru Djuvara, Ionaș Grădișteanu, Nicolae Blarenberg, sau Nicolae Filipescu. La 23 martie 1888, în urma represiunii violente a manifestațiilor Opoziției Unite dar și a izbucnirii și răspândirii cu repeziciune a unor revolte țărănești, guvernul Ion C. Brătianu își prezintă demisia. Pentru calmarea situației, regele Carol I va însărcina pe junimistul Theodor Rosetti să formeze un guvern de moderați. Take Ionescu a candidat ca liberal dizident
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
de I.G. Duca: Take Ionescu a fost unul dintre puținii oameni politici români cu o înțelegere cuprinzătoare a realităților și cu o viziune proprie asupra evoluției evenimentelor istorice. Edificator pentru acest aspect este ceea ce afirma în vara anului 1914, la izbucnirea războiului: Take Ionescu a fost un susținător al intrării României în Primul Război Mondial, de partea Antantei. La 10 iulie 1917 a avut loc o remaniere guvernamentală, în urma căreia Partidul Conservator-Democrat condus de Take Ionescu a fost cooptat la guvernare
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
decisă de ministerul de război britanic. In conștiința evreilor din Palestina tulburările din timpul sărbătorii lui Nabi Musa din 1920 au rămas cunoscute ca Meoraot Tarap, adică Evenimentele din anul 5680(după calendarul ebraic). În 1937, la un an după izbucnirea Marii revolte arabe din Palestina (1936-1939) care revendica oprirea imigrației evreiești spre Palestina și exprima și ostilitatea față de administrația britanică, autoritățile mandatare au interzis pelerinajul tradițional de la Ierusalim la Nabi Musa și înapoi de teama potențialului exploziv al festivităților. La
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
a continuat sa fie interzis. Cel dintâi „Mausim” permis la 50 de ani dupa interdicția de către britanici, a avut loc în anul 1987, fiind organizat de către Waqful musulman din Ierusalim. Au participat la festivitate circa 50,000 de pelerini. Odată cu izbucnirea la sfârșitul acelui an a Primei Intifade pelerinajul a fost din nou prohibit. În anul 1995 perimetrul sanctuarului Nabi Musa a fost predat de Israel recent înființatei Autorități Nationale Palestiniene. O nouă încercare de a reînvia obiceiul a avut loc
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
Carol Popp de Szathmari cu care a fondat în anul 1858 o tipografie. Iosif Wallenstein (1831 - 1900) a fost fiul lui și este considerat pionierul învățământului românesc și primul muzeograf bucureștean. Iosif a fost profesor de desen la Ploiești. O dată cu izbucnirea războiului ruso-turc din 1877, Iosif Wallenstein s-a încorporat ca voluntar și a mers pe front. Ca urmare, el a realizat un tablou intitulat "Luarea Griviței de către Batalionul nr. 2 Vânători din Ploiești la 30 august 1877". Lucrarea este importantă
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
propriu-zise sau jocuri. Între primii muzicanți din Ceauru s-a numărat Dumitru Ursu (n. 1880 - d. ?), care a cântat la vioară și vocal în prima parte a secolului al XX-lea. A cântat și în București, la restaurantul „Ciocârlia”, până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un alt lăutar foarte vestit din Ceauru, care a cântat la începutul secolului al XX-lea, a fost Gheorghe Luca (n. 1890 - d. 1953). Acesta era viorist și solist vocal renumit în Gorj. A
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
etnic de restul Persiei. Emiratul Arabestan autonom a existat până în anul 1924, când Shahul Reza Pahlavi a preluat conducerea, beneficiind de sprijin britanic. Acesta a început o politică de sedentarizare a triburilor arabe din regiune, fapt ce a dus la izbucnirea unui conflict între acestea și conducere întrucât grupurile de arabi erau prin tradiție seminomade. Teheranul a început un proces de centralizare, impunând Farsi ca limbă oficială și interzicând limba arabă în școli. Această centralizare a fost exacerbată în 1936, când
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]