5,860 matches
-
ai găsit la mine mai deosebit de ceilalți oameni?! Ah, știu la ce te gândești, rosti Arethia zâmbind cu încântare: munca și seriozitatea! Tu ești un băiat serios și ambițios, nu unul din ăia... papă-lapte...[...] Spiridon încercă să râdă, dar nu izbuti decăt să se înece, scurt, după care aspiră adânc aerul și-și puse mâna pe umărul Arethiei. Așa e! încuviință cu glas fierbinte, sugrumat. Ai ghicit. Eu nu sunt ca alții, papă-lapte, neserioși, și n-am protecție. Eu prin mine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în pragul Crăciunului, Arzăreanu și consilierul Nicu Flancu achiziționează lemne pe banii primăriei, asigurându-și un profit considerabil. Șantajat de șeful gării să plătească pentru vagoanele necesare transportului, primarul încearcă inițial să-și utilizeze soția pe post de negociator și, neizbutind, încearcă și reușește să-i convingă pe consilieri să recurgă la "Fondul milelor" pentru mituirea lui Galan. Declanșând mecanismul obligării prin favoruri, dobândește nu doar acordul vechilor opozanți, reprezentanți ai fostului regim "exploatator", ci și sfaturi prețioase de la acești veterani
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
electorale"59, precauție care se poate referi nu doar la o firească grijă părintească, de asigurare a unui mediu nepervertit, ci și la cunoașterea înclinațiilor spre perversitate și corupție ale fiului, doar astfel ținute în frâu. Aflăm însă că Ismail izbutește să evadeze și, asemenea unui politician saltimbanc, se gătește și se "agață de grinzi"60, adică face un fel de balet politic prin care "speră el că va contribui într-o însemnată măsură la rezolvarea chestiunii muncitorești"61. Mai transparente
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezamăgire, de eșec final resimțit de personajele urmuziene, ipostaze larvare sau degenerate, ale umanității condamnate la existență vană și iluzorie. Dacă eroul urmuzian, asemenea "clovnului supralucid care ia în derâdere propria sa tragedie"152, răbufnește orgolios împotriva sorții, dar nu izbutește să transforme gestul în act, stadiul latent, provizoriu, de "cadavru viu"153 este depășit chiar de creatorul lui. Paradoxal, acesta continuă să trăiască, deci să înfrunte absurdul, prin opera sa, devenind, astfel, el însuși, eroul cel mai absurd, în termenii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a fragmentelor de scrisori, telegrame sau jurnale întregește palimpsestic portretul eroului și rotunjește semnificația ironică a textului. Modelul inițiat de Caragiale este urmat îndeaproape și de Costache Olăreanu care îl exersează în Telegramele incluse în colecția Portrete și alte scrieri, izbutind să obțină chiar o comică fallacia figurae dictionis: "Îngrășat mult. Mănânc din lipsă de activitate serioasă. Te rog slăbește-mă." În paginile jurnalului său, precum și în cele ale Falsului manual de petrecere a călătoriei, inserțiile de "avize" sau de anunțuri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o diversitate de modalități, de la calmul andante, la precipitatul allegro, izbutind să redea, prin extinderea analogiei sonore, însăși mișcarea în progresie a "strașnicei invenții, trenul". Ca pasiune comună celor doi scriitori melomani, muzica este cel mai bun conductor al fluxului imaginației prozatorului târgoviștean înspre universul armoniei caragialiene. Sonata lui Beethoven idolul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pornind de la aceasta, de orice valoare de explicație.8 Așadar, cu umilința necesară și conștientă în fața unei astfel de încercări, trebuie stabilit din primul moment ce anume își propune prezenta lucrare, ce încearcă să fie rămânând de văzut în ce măsură și izbutește dar mai ales ceea ce nu este și nici nu intenționează. Poate că în majoritatea cercetărilor este mult mai important de subliniat ceea ce nu se urmărește, ceea ce nu intră în orizontul (cel puțin nu imediat) al lucrării, decât strict ceea ce se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
atitudinea, încercând să îmblânzească stihiile, considerate manifestări ale unor ființe supranaturale, fază care corespunde gândirii religioase, dar care lasă omul într-o stare "adolescentină", naivă. Maturitatea deplină survine, în această schemă, doar odată cu dezvoltarea gândirii științifice, singura prin care omul izbutește într-o oarecare măsură să-și dea seama de realitatea mediului în care trăiește, și singura care îi poate oferi o oarecare putere asupra acestuia. Nu e de mirare că Frazer își încheie lucrarea menționată pe un ton lipsit de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și le împart, posedând doar câte una, el devenind astfel arhetipul super-eroului, fondul său mitologic fiind permanent reinventat (puterea sa imensă este și handicapul pe care trebuie să-l înfrunte, scenariștii fiind nevoiți să conceapă amenințări pe măsura amplorii personajului, izbutind totuși să placă publicului chiar și în timpul în care alți eroi dispar Captain Marvel, Captain America etc., ajungând chiar să prindă în siajul său personaje similare și o întreagă menajerie Supergirl, Superboy, Super-câinele, Super-pisica, Super-calul, ceea ce îl determină pe Mort
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Dan Petrescu vede în protocronism manifestarea unui complex de inferioritate al unei națiuni aflate la marginea imperiilor și care tânjea să fie "în centrul lumii", iar dacă Ceaușescu nu s-a putut impune pe plan global ca lider luminat, a izbutit totuși să fie recunoscut ca unul întunecat și foarte vizibil (deținea un potențial belicos pe care nu și-l putea defula în exterior, recuperându-l pe plan intern, prin demolarea satelor și impunerea condițiilor "de război": foamete, frig, curbe de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Vasile, vremea era geroasă și cu viscole care nu mai conteneau... ca un adevărat vifor. Anton Chiuariu, pădurar peste o bună parte din codrii Fălciuilui până în hotarul Tutovei, cu greu a răzbit prin omătul gros până la pieptul calului, și a izbutit s-o aducă pe bătrâna moașă de acasă, înfofolită în cojoace ca o momâie... Ea trăia într-un cătun, pe Valea Elanului, peste deal de Brăițenii de Sus, - într-o casă veche, batrânească, cu streașină lată, lăsată pe-o rână
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ori pe cuptor, sforăind, ea asculta urletul sinistru al vântului împletit cu urletele jalnice de lupi înfometați. Era sinistru și înfricoșător. La început se temea, dar, cu timpul, s-a învățat... nu-i mai era frică, așa ca altădată... frica, izbutise s-o alunge din sânul ei, cum ar fi gonit un câine râios. Creștea trupește și se schimba sufletește surprinzător de repede. După o vreme, după ce-a adus-o Domnica acasă, într-o zi, l-a întrebat dintr-o dată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cuprindea o durere cumplită. Până la urmă reuși să se plaseze pe prima treaptă. În loc să încerce să se ridice, lucru pe care nu l-ar fi putut face deocamdată, se târî până sus, din treaptă în treaptă. Apoi, încet și dureros, izbuti să se pună pe picioare și să deschidă ușa de la etajul douăzeci și cinci. Femeia de la recepție o privi îngrozită cum se poticnește în hol, ținându-și încheietura stângă cu mâna dreaptă. Sună imediat după un doctor și apoi o ajută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bun ce le sunt, spuse hotărât uriașul cal și îi puse pe șaua strălucitoare, se înălță peste pădurea deasă și, ca-ntr-o clipă, ajunseră la marginea unei stânci. Cei doi flăcăi încercară să urnească bucata de piatră, dar nu izbutiră nicicum. Văzând aceasta, bătrânul fluieră o dată din fluier și, pe loc, apăru Sfarmă Piatră. Ce primejdie, fraților? Ia, ne-o rupt spatele haramu” ista de chiatră! răbufni, ciudos, Vasilică. De ne-om opinti toți deodată, om slăbi-o! îndemnă Sfarmă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Tudor și Condică pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Roman. Cu ei poposiră și o mulțime de slujitori, așa că se umpluseră și locurile de popas dimprejurul târgușorului. Domnul era bucuros că noua Curte, deși costisitoare, izbutise să farmece trimișii împăraților străini. „Bine s-a mai potrivit îndemnul ca nimeni din boieri, până în cei de-al treilea rang, cu haine proaste să nu hie, că este de scârbă.” Înaintea domnitorului, postelnicii, copiii de casă, cu mari podoabe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
urmă. Omul nu se dădu bătut, iscodind, cu viclenie, gurile ferecate ale slujbașilor Primăriei, rugându-se în genunchi sau bătând cu putere, ca erou de război ce era, în fața vreunui conțopist fără suflet. În sfârșit, cercetările prinseră a da roade. Izbutise să pună mâna pe o copie a actului de înfiere. Fata lui, Măriuca, era în grija unui inginer din Coarnele Caprei. Mare bucurie pe fața suptă a bărbatului! Ar fi vrut să zboare ca să privească chipul neștiut al copilei! Dar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vânzare înainte de sărbătoarea morților? Sau un afiș în geamul unei brutării pe care scrie " Aici pâine adevărată a morților". Ori gestul incredibil de a trimite ființei iubite un mic sicriu de zahăr, pe care e scris prenumele ei. Mărturisesc, nu izbutesc să înțeleg aceste relații ciudate cu moartea. Dacă tot ce se povestește e adevărat (eu nu le-am văzut cu ochii mei), se petrec lucruri curioase de sărbătoarea morților. Prin case sunt puse mâncăruri în jurul fotografiilor celor defuncți. În sate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
putea altfel... Așteptând, nu știam cum să ne omorâm timpul. Într-una din săli se desfășura o reuniune internațională, ceva în domeniul apelor. Am intrat în sală și am încercat să-mi compun un interes de circumstanță, dar n-am izbutit. Poate din pricina grijii că mai aveam de făcut câteva ore cu autobuzul până la Veracruz. O fată m-a invitat să mă apropii și să iau loc. " Nu, mulțumesc" i-am zis, speriat că mă aud vorbind în spaniolă. În camera
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
străină mie, ți-aud glasul șoptit la urechea mea fierbinte, recunoscându-mă, mi-aud buzele atât de încet rostind numele tău, încât nu mai știu dacă, și mâna ta fierbinte și rece se strecoară vie pe sub bluza mea, descheindu-mă, izbutind fără gesturi să mă lepezi de veșminte, invitându-mă, așteptând ca eu la rândul meu, mi-e aproape teamă să te ating ca nu cumva sub atingerea mea arzătoare trupul tău să se prefacă în aer, de-afară doar pâlpâirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo cât și la părintele Ioan, printre călugări surprind frânturi de cuvinte, cine va fi succesorul părintelui, ce se va întâmpla cu cartea, părintele Ioan nici n-a murit și, semnul așteptat de mine de la Dumnezeu întârzia să apară, Theo izbutea să picteze tot mai puțin în biserică, nu înțelegeam de ce se încăpățânează să picteze fără ochelari dacă doctorul, Dă-i dracului de doctori! îmi striga cu furie neputincioasă, tu ai face mai bine să te grăbești cu vopseaua decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de Marcus Valentine. Simțea presiunea unei vizite la Cork. Cel puțin trebuia să îi sune. Mai ales dacă sora ei mai mică, Janet, reușise să treacă de diferența de fus orar și îi sunase din California și fratele ei, Owen, izbutise să le trimită o scrisoare tocmai din bazinul Amazonului. A aruncat un ochi către fotografia pe care o ținea pe televizor. Stătea acolo de atât de multă vreme încât deja nici nu o mai vedea. Dar emoțiile provocate de mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trecut la pagina a treia și am citit numele din coloana numită „Anturaj cont.“. Îmi sări în ochi un nume, „Sally Stinson“, care era în agenda neagră a lui Betty Short, dar nici una din cele patru echipe de anchetă nu izbutise capabilă să-i dea de urmă. Sub numele ei, între paranteze, un polițist de la Moravuri scrisese cu creionul „Lucrează în zona barului Biltmore - agață participanții la convenții“. Fritzie înconjurase informația cu pixul. Mi-am impus să raționez ca un detectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să-l reducă la tăcere, în așa fel încât să nu poată vorbi nici peste o sută de ani. Întinsă într-un colț pe perne, Agrippina asculta și tremura continuu de frig. Neliniștitul Creticus spuse: — Mă tem că Piso o să izbutească să fugă pe la vreun mic tiran din apropierea graniței cu Syria, în Decapolis sau la parți. Cu banii lui... Nu se poate, răspunse calm Cremutius. Tiberius nu-și poate îngădui riscul ca Piso să vorbească. Nu există bogăție care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la terme, urca și se ducea să se întindă în exedra, locul cel mai inaccesibil din vilă, situat deasupra mării, unde, simțindu-se protejat de abis, reușea chiar să adoarmă. Se spunea totuși că un pescar cu temperament napolitan, capricios, izbutise să se cațăre pe stâncă până sus, înșelând vigilența paznicilor, și să ajungă pe terasă pentru a-i oferi mândru împăratului cel mai frumos sparus auratus, un pește teleosten, din care nu mai fusese prins vreun exemplar în marea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le dă Marin Mincu În capitolele teoretice („Un posibil Început de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“), În care naratorul se autosupraveghează, ironizând toate clișeele consacrate ale genului, dând cu tifla cititorului dornic de identificare, de iluzii. Aici, prozatorul izbutește să prindă În aceeași frază fragmentul de real și reflectarea lui simultană În text. Așadar, procesul constituirii propriu-zise a textului. ș...ț Flacăra, nr. 49, 6 decembrie 1985 Emilia Parpală: Romanul postmodernist Semantic, antiromanul Intermezzo (Editura Albatros, 1984, 437 p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]