5,277 matches
-
o serie de succese și, datorită prezenței sale carismatice, contribuie la ruperea oricăror bariere rasiale, devenind unul din primii ""stars"" de culoare în muzica americană. În ultimii ani ai vieții, Louis Armstrong personifică la cel mai înalt nivel muzica de jazz și devine, împreună cu formația sa ""All Stars"", ambasadorul acestui gen în întreaga lume. Tendința comercializantă a unor impresari lipsiți de scrupule nu l-a scutit însă nici pe el de anumite concesii făcute succeselor ieftine, printre altele în unele filme
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]
-
în întreaga lume. Tendința comercializantă a unor impresari lipsiți de scrupule nu l-a scutit însă nici pe el de anumite concesii făcute succeselor ieftine, printre altele în unele filme pe care le-a turnat. Louis Armstrong, ""The King of Jazz"", cum a mai fost numit, se îmbolăvește, din păcate de cancer la gât. Deși medicul îi spune să renunțe la trompetă, Armstrong nu poate să o facă și în cele din urmă moare în ziua de 6 iulie 1971, în
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]
-
Nick Mason împreună cu Richard Wright, pianist, student la Conservator, alcătuiesc împreună o formație care se va numi pe rând "Sigma 6", "The Meggadeaths", "The Screaming Abdabs", "The Abdabs" și "T-Set" împreună cu "Juliette Gale" la voce și cu chitaristul de jazz "Bob Klose". Neavând succes, Waters apelează la prietenul său, Roger "Syd" Barett, student la arte plastice. Acestuia i se datorează nouă titulatura a trupei, provenită din combinația prenumelor a doi interpreți de blues: "Pink" Anderson și "Floyd" Council. Cei patru
Pink Floyd () [Corola-website/Science/298317_a_299646]
-
prin cuplarea la mixer a doua magnetofoane. Revenirea trupei pentru un concert în "Hyde Park" adună un public de peste 100.000 de spectatori. Pink floyd se bucură acum de o recunoaștere necondiționată din partea admiratorilor tuturor genurilor muzicale: de la clasic la jazz, pop și rock. Urmează experimentul muzical "Meddle". "Financial Times" îl caracterizează că un success nemaiîntâlnit al trupei. Piesă "Echoes" de pe album este semnificativă pentru evoluția în concert a trupei și va deveni nelipsita din repertoriul formației. Piesă cunoaște numai un
Pink Floyd () [Corola-website/Science/298317_a_299646]
-
mutat la Kobe, unde a absolvit și liceul. A studiat la secția „Teatru” la Facultatea de Litere a Universității private Waseda din Tokio, A cunoscut-o pe soția sa Yuko (n. Takahashi) în Tokio și au deschis un club de jazz în capitala Japoniei, care se numea "Peter Cat". S-a căsătorit la doar 22 de ani, o căsătorie din timpul facultății, care i-a inspirat povestea din romanul "Pădurea norvegiană". A locuit în străinătate între 1991 și 1995, predând printre
Haruki Murakami () [Corola-website/Science/297116_a_298445]
-
balet sunt reprezentate de compozitorii Emanuil Manolov, Pancio Vladigherov și Gheorghi Atanasov și de cântăreții Ghena Dimitrova și Boris Hristov. Interpreții bulgari au devenit cunoscuți și în alte genuri muzicale, cum ar fi rock progresiv (FSB), electropop (Mira Aroyo) și jazz (Milcio Leviev). Artele vizuale religioase cuprind fresce, picturi murale și icoane, multe produse de școala artistică de la Tărnovo. Vladimir Dimitrov, Nikolai Diulgheroff și Christo sunt printre cei mai cunoscuți artiști moderni bulgari. Industria cinematografică este însă mai slabă: în 2010
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
și sunt astăzi interpretate în opere din toată lumea. Opera La Scala din Milano este și ea una dintre cele mai bune din lume. Între celebrii cântăreți italieni de operă se numără Enrico Caruso și Alessandro Bonci. Introdus în anii 1920, jazzul a căpătat o bază deosebit de puternică în Italia, și a rămas popular în ciuda politicilor culturale xenofobe ale regimului fascist. Astăzi, cele mai notabile centre de muzică jazz din Italia sunt Milano, Roma și Sicilia. Ulterior, Italia a ajuns în avangarda
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
de operă se numără Enrico Caruso și Alessandro Bonci. Introdus în anii 1920, jazzul a căpătat o bază deosebit de puternică în Italia, și a rămas popular în ciuda politicilor culturale xenofobe ale regimului fascist. Astăzi, cele mai notabile centre de muzică jazz din Italia sunt Milano, Roma și Sicilia. Ulterior, Italia a ajuns în avangarda rockului progresiv din anii 1970, prin formații ca Producători și compozitori ca , laureat a trei Premii ale Academiei Americane de Film pentru muzica sa, au avut o
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
edili cu discursuri și declarații. Totodată, incepand cu anul 2000, „TV 5 Monde” și ambasada Franței organizează „Festivalul Filmului Francez”, în cadrul zilelor culturii franceze în Moldova. În fiecare an, în septembrie, are loc festivalul „Ethno-Jazz”, la care participă trupe de jazz din Moldova, Rusia, Israel, Polonia, Germania, India ș.a. „Orașul improvizat al etniilor își deschide larg ușile” A fost la 19 septembrie 2010, Biroul Relații Interetnice în colaborare cu Ministerul Culturii și Primăria municipiului Chișinău a organizat tradiționalul Festival al etniilor
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
în Franța, fiind comercializată în peste 200,000 de exemplare). La finele anului 1998 apare pe piată albumul de debut, "Mademoiselle chante...", care primește recenzii favorabile. Fiind produs aproape în totalitate de Didier Barbelivien, discul cuprinde elemente de muzică pop, jazz și blues. De pe albumul sau de debut mai sunt lansate două piese, „Elle voulait jouer cabaret” și „Quand Jimmy dit”. Ambele compoziții obțin clasări bune, iar "Mademoiselle chante..." ajunge pe locul secund în topul albumelor din Franța. La scurt timp
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
timp de zece săptămâni consecutive pe primul loc, primind ulterior un certificat de diamant pentru vânzări de peste un milion de exemplare. Deși are o abordare stilistica diferită, comparativ cu primul său disc, axându-se mai mult pe ritmuri de muzică jazz și blues, "Scène de vie" primește recenzii favorabile. În primăvara anului 1990, piesa „Leș hommes qui passent” este lansată pe disc single în Europa Centrală, fiind însoțită de un videoclip alb-negru. Deși se bucură de succes în Franța, cântecul nu
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
debuteze cu adevărat în industria muzicală din țările anglofone, odată cu lansarea unui nou album, intitulat "Black Coffee". Pe parcursul înregistrărilor pentru acest disc, care au loc la New York, Kaas colaborează cu producătorul Phil Ramone, alături de care imprimă douăsprezece piese clasice din jazz. "Black Coffee" conține preluări ale unor șlagăre celebre, lansate de Billie Holiday sau Bill Withers. Cu toate ca albumul fusese înregistrat pe vinil în 1995, el nu a fost niciodata lansat oficial, fiind imprimate doar trei mii de exemplare. Interpreta ia o
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
discului, printre ceilalți muzicanți prezenți numărându-se și Phil Ramone (producător american cunoscut pentru colaborările sale cu interpreți de renume, Sinéad O'Connor, Barbra Streisand și Frank Sinatra fiind cele mai importante nume). Apărut într-un stil pop cu influențe jazz și soul, albumul "Dans mă chair" reprezintă o reinventare a Patriciei Kaas, având un stil muzical nou, neutilizat în trecut de interpreta. Albumul conține o mixtura de muzică jazz-blues, care o plasează pe Kaas într-o categorie mult mai comercială
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
pentru producerea filmului " Un bărbat și o femeie" (lansat în 1966), îi propune acesteia un rol principal în viitoarea să peliculă de lung metraj. Patricia accepta să participe la preselecțiile filmului, câștigând ulterior rolul lui Jane, o cântăreață de muzică jazz. Peliculă, intitulată "And Now... Ladies and Gentlemen", a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Cannes în 2002. În ianuarie 2001, Patricia Kaas susține din nou organizația Restaurants du Cœur; purtând o perucă neagră, aceasta cântă în duet cu
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
său album de studio. Discul, care apare la finele anului 2008 este un tribut adus marilor cântărețe de șansonete din anii 1930, Greta Garbo, Suzy Solidor și Martha Graham. Purtând numele "Kabaret" (cuvânt provenit din limba germană), discul revitalizează ritmurile jazz consacrate în perioada interbelică. Deși a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate, albumul a promovat modest în clasamente. La data de 30 ianuarie 2009, televiziunile din Hexagon anunțau că Patricia Kaas va reprezenta Franța la Concursul Muzical Eurovision 2009
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
Nicolae Patrichi, Temistocle Popa și Elly Roman. Interpretarea aparținea soliștilor (în ordinea de pe afiș) Maria Tănase, Dorina Drăghici, Maria Sereea, Aida Moga, Mara Ianoli, Dorina Goga, Ioana Matache, Gică Petrescu, Nicolae Nițescu, Luigi Ionescu și Ciupi Rădulescu și Orchestrei de jazz „București”, condusă de Sergiu Malagamba. Coregrafia a fost realizată de Nuți Dona, decorurile de George Voinescu, costumele de Mia Steriadi, iar direcția de scenă a fost asigurată de Nicușor Constantinescu și de B. Fălticineanu. "București 500" a fost conceput în
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
Petterson. Petterson a părăsit trupa în 2002, după lansarea celui de-al doilea album și în prezent cântă alături de fomația Milestone Refinery. Simen Vangen a anunțat că părăsește trupa în 2005, spunând că vrea să se dedice mai multor proiecte jazz, de care îi era imposibil să se ocupă câtă vreme făcea parte și din Madrugada. Totuși, a păstrat legătura cu foștii săi colegi de formație și a avut o serie de colaborări cu Sivert Høyem pe primul album solo al
Madrugada () [Corola-website/Science/317587_a_318916]
-
și chitarist în proiectul blues Grup 74, susținând multe recitaluri la festivalurile de profil. În 1999 denumirea grupului se va schimba devenind Albiter Blues Company. Tot în ‘99 trupa scoate un disc live ce conține înregistrări din timpul Festivalului de Jazz și Blues din Brașov 1995. În 1996 apare pe piață și primul proiect solo. Sub titulatura Solomon Band, editează un album denumit sugestiv Solocaust. Succesul avut îl determină că după numai un an să înceapă lucrul la cel de-al
Victor Solomon () [Corola-website/Science/317676_a_319005]
-
împreună cu părinții săi adepți ai culturii hippie, SUA și Mexicul într-un autobuz școlar transformat în caravană, alături de cei 9 frați și surori: Gabriela, Samantha, Ayin, Sky, Miriam, Alex, Ben, Mischa și Eden. La 13 ani, Lhasa începe să cânte jazz într-o cafenea grecească din Sân Francisco. La 18 ani, a început să studieze cultură Greciei antice la Colegiul Sf. John din Santa Fe, program pe care il abandonează în martie 1991. Ulterior, se stabilește în Montréal, inițial "„pentru a
Lhasa de Sela () [Corola-website/Science/318038_a_319367]
-
ar fi Genesis, Yes sau Emerson, Lake and Palmer, însă au fost considerați printre cele mai experimentale formații ale genului progresiv. Muzica celor de la Gentle Giant era considerată complexă chiar și pentru standardele rockului progresiv, îmbinând stiluri precum folk, soul, jazz și muzică clasică.
Gentle Giant () [Corola-website/Science/318122_a_319451]
-
Lord, care studia poezia slavică de sud. Conform lor, poezia epică clasică a fost creată printr-un proces oral conform unei formule, unde scalzii creau direct, fără vre-un text prestabilit. Fiecare recitare recrea poezia, cam ca un concert de jazz impresionist în zilele noastre, dar această recreere era bazată pe o gamă largă de formule. În contradicție cu această teorie este mărturia lui Bede, cum că Cædmon și-ar fi creat versurile singur, și că el însuși (Beda) punea accent
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
lor, de origine americană, Matthew Sprouse și Melanie Wright erau profesori de limba engleză într-o școală din Toscana. Dylan a fost numit după poetul Dylan Thomas și este cu 15 minute mai mare decât Cole, numit după cântărețul de jazz și pianistul Nat King Cole. Băieții s-au mutat în Statele Unite după 4 luni de la naștere. Au crescut în casa părinților în Long Beach, California. În 1997 părinții lor au divorțat. După o sugestie făcută de bunica lor, Jonine Booth
Dylan și Cole Sprouse () [Corola-website/Science/319646_a_320975]
-
producătorul muzical Joe Solo. Cei doi au compus îmreună o serie de cântece, care au fost incluse pe un disc promoțional. Înregistrarea a stârnit interesul publicului din Los Angeles, iar interpreta a început să susțină recitaluri în cluburile de muzică jazz din regiune, alături de o mică formație. Concomitent ea a renunțat la numele său de naștere în favoarea pseudonimului , pe care avea să îl poarte de-a lungul întregii sale cariere. Într-un interviu Gray a mărturisit că numele său de scenă
Macy Gray () [Corola-website/Science/319781_a_321110]
-
Damasc, Alep, Atena și Salonic. În 1927, la Smirna, Petre Leșcenco s-a însurat cu Zinaida Zakit. După terminarea turneului, Petre și Zinaida se instalează la Chișinău și dau spectacole în fiecare seară la restaurantul “London” unde cânta orchestra de jazz dirijată de Michael Weinstein. Sfârșitul anului 1930 reprezintă sfârșitul primei etape din cariera lui Petre Leșcenco. Soția sa Zinaida a rămas însărcinată și în ianuarie 1931 s-a născut fiul său Igor Leșcenco. Deoarece nu mai putea dansa, Petre Leșcenco
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
și se comercializau pe sub mână. În timpul celui de al doilea război mondial, discurile lui Leșcenco erau ascunse și îngropate în pământ împreună cu alte posesiuni de preț. Aceasta a dus și la anumite falsuri. Astfel, în anii de după război, orchestra de jazz a muncitorilor tutungii din Moscova, condusă de Nikolai Markov, a pus pe picioare o întreagă industrie de producere a unor discuri clandestine, care ar fi fost cântate de Leșcenco. Discurile erau comercializate clandestin în RSFSR, RSS Ucraineană și RSS Moldovenească
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]