8,051 matches
-
darul, sau altarul, care sfințește darul? 20. Deci, cine jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; 21. cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în el; 22. și cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el." 23. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
care sfințește darul? 20. Deci, cine jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; 21. cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în el; 22. și cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el." 23. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
-l zidesc iarăși în trei zile." 62. Marele preot s-a sculat în picioare, și I-a zis: "Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?" 63. Isus tăcea. Și marele preot a luat cuvîntul, și I-a zis: "Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." 64. "Da", i-a răspuns Isus, "sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
stăteau acolo, s-au apropiat, și au zis lui Petru: Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol." 74. Atunci el a început să se blesteme și să se jure, zicînd: "Nu cunosc pe omul acesta!" În clipa aceea a cîntat cocoșul. 75. Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: "Înainte ca să cînte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori." Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ce vrea. Bologa însă urmă tot mai înfrigurat: ― Trebuie să se găsească un mijloc de salvare!... Mutați-mă la un regiment care rămâne aici!... Ori trimiteți-mă înapoi în Italia, oriunde, numai acolo nu!... Voi lupta ca și până azi, jur! Voi... Am trei medalii de vitejie, toate trei dobândite cu... Numai acolo nu pot merge... Acolo presimt că am să mor... Și nu vreau să mor! Trebuie să trăiesc! Căzu pe pat, cu obrajii în palme, biruit de lacrimi. Căpitanul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca de o primejdie necunoscută. Îi spuse că doctorul a umblat să-l ducă la spital, și numai ea s-a împotrivit, fiindcă tot mai bine poate fi îngrijit aici, că-i singur, decât acolo, unde-s mulți. S-a jurat că nu se va mișca de lângă patul lui, și chiar nu s-a clintit. Nici nu prea are ea multă treabă de făcut, că tatăl său n-o pune la greu, ci doar pe lângă casă, cât poate. Tatăl său e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fugit cu ungurul, ori ceva mai rău... Dar Domșa urmă grăbit, aruncîndu-și pălăria pe un scaun și ștergîndu-se pe obraji cu batista: ― Nu m-aș fi așteptat să-mi facă Apostol una ca asta, pentru nimica-n lume, doamnă, îți jur! Atâta încredere am avut într-însul, în cumințenia și în cinstea lui, că acuma parcă mi-a dat cu barosul în frunte, zău așa, dragă doamnă! Cu cât vorbea, se aprindea și asuda mai tare, fiind cam grăsun de la Dumnezeu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu i-au coborât din ștreang... Zice că-i porunca să atârne acolo trei zile și trei nopți, să-i vază toată lumea și să se învețe minte!... Doamne, Doamne, apără-ne! Până ce le-au pus lațul de gât, s-au jurat bieții oameni că nu-s vinovați... Parcă a vrut cineva să-i asculte?... Ordin și iar ordin!... Și uite-așa, a doua zi de Paști! Doamne, mare ești și mare-i mila ta, Doamne!... Și mai sunt patru închiși!... Porni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zugrăvea cum are s-o învețe carte, cum va îmbrăca-o mai frumos ca orice doamnă, și cum va fi ea cea mai frumoasă femeie din lume... Ilona, firește, asculta fermecată, se învoia la toate, dar îi cerea mereu să-i jure că o iubește și că niciodată n-are să se uite, nici cu coada ochiului, la altă femeie... Joi după-amiază, exact la ora patru, Apostol își întrerupse lucrul la birou și trecu la Ilona, să-i spuie c-a hotărât să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostol Bologa, cu buzele strânse, plecă fruntea. ― Atunci, înainte! strigă generalul și-i întinse mâna. Țigara i se stinsese. Aghiotantul, care nu fuma, dar purta veșnic chibrituri, se repezi, politicos și fericit, să aprindă țigara generalului... 10 Afară coborâse întunericul. Jur împrejur, de după dealurile negre, se înălțaseră nouri leneși, iar din pădure o ceață lăptoasă își întinsese peste Făget pânzele prin care de-abia licăreau stelele în creștetul încă senin al cerului. Ferestrele casei erau galbene, și găleata fântânii plutea în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că practica ne omoară cu zile, l-aș omorî pe deșteptul care a decis că antibioticele nu merg cu șprițul. Ce oameni, domnule, ăla sigur avea un ghimpe Împotriva bețivilor! Gicu a zis că nu va merge la vot, mă jur pe clanța ușii, vorba bagabonților, la europarlamentare, pentru că la noi ar trebui să se numească europalavrageală. Și ce credeți, că odată ajunși acolo, la cucurigu, sus, la ue, ai noștri or să se dea de ceasul morții și se vor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pribeagul nume. Să-ncunun capul unui iubit Cu vise d-aur în raiu țesute, Până ce ginii necunoscute Mi-ar rumpe lanțul d-a fi trăit. {EminescuOpIV 14} RESIGNAȚIUNE (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi dee bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. Odată numai Maiul vieței înflorește - La mine-a desflorit; Și zeul lin al păcei, - o lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumei dor și chin, Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin Se ridică pentru-o rugă cătră bolta înstelată. Ai surîs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-ași mira Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai sbura Privind lumea cea profană cum se pierde în abis. {EminescuOpIV 39} Înger venit din ceriuri, oiu plânge al tău nume, L-oiu sămăna-n flori palizi și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i grea, Ea se simte fericită, deși-afectă supărare. 125"Vrei să fugi? - - suspină dânsul - mă urăști atât de tare? " "Te urăsc! - surâde dânsa cu-innocentă șireție, Cum să nu te-urăsc, tirane, când tu vrei să-mi faci rău mie? El jură că nu, și cere botișor de împăcare. Cum să nu-i dea? Poate dânsa să refuze-o rugăciune, 130Spusă cu delicateță și poetic-formulată? S-ar cădea ca să reziste? șade bine? Înfocată, Fericită e că pierde ce-ndoiește prețu-iubirei. Ceru-ntinde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: "Mărire ție Satan, de trei ori ai învins! "Atuncea mă primește prin îngerii peirei, "Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei "Adînc, demonic, rece. Ți-o jur - astă știință 170" Eu aș striga-o-n lume c-o cruntă ușurință... "Atunci negrește soare... atunci să tremuri cer... "Atuncea saluta-voiu eternul adevăr... "Și liber, mare, mândri prin condamnarea lui, "A cerurilor scară în sbor am să o sui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stăpânește tot ce-a fost Și tot ce o să vie Și câte nu avură rost Și nu au fost să fie. Câte iubiri fără-nțeles, Cîte-nțelepte-asemeni, Câte cu moartea s-au ales A fi surori de gemeni. Câte amoruri se jurau Să ție pe toți vecii, Pe când de flori se scuturau Alături liliecii Și-au prefăcut pe-acest pământ A noastre vieți în stepe Și ne-au pătruns de-un farmec sfânt Ce nu-l putem pricepe. Dar cine e veți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jos lăsate, Dară prin somn stă țintă să privească: Un mândru vis în sufletu-i străbate. Da, când a fost copilul să se nască, Opri Orion ale sale pasuri Ca soarta-n lume el să i-o croiască. {EminescuOpIV 452} Jur împrejur se auziră glasuri Și s-au oprit Neptun din drumu-i sferic, Muțit-au limba de l-a vremii ceasuri. Șoptind ușor treceau cu pas feeric Pe lângă leagăn dând mereu ocoale: Trei umbre albe ies din întuneric, La cer ridică
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când poporul puternic de jugu-i desfăcut Și-aduse-atunci a minte ce fuse în trecut, A desgropat din piatră bătrânul meu schelet Și, în cântarea dulce a unui blând poet, Poporul, ochi-n lacrimi, jură în ceasul sânt C-o Românie una esistă pe pământ Și au făcut Credința, Voința lor cea tare Din două țări mici, slabe, o Românie mare. Când oasele-mi albite, destul-îs și ajung {EminescuOpIV 469} Ca să deștepte-o țară din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu zeii, Doar ar pute să-l prindă, să-l pună în civica gardă Ba-n răsboiu l-ar mâna să se bată cu Bașibuzucii... Iată-l azi de cetățile vechi aproape-Odysseus, Unde-l primește divinul porcar iscusitul Ve Pogoros. Jur împrejur stă turma frumoasă culcată pe iarbă. Iată vierul cu c.... mari, plodiciosul Naumos, La-ngrășare e pus porculețul mărunt Io-Spacco Ca să fie trimis pețitorilor Penelopeii. Toate le spune pe rând divinul porcar Ve Pogoros Spre-a onora pre oaspete taie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Căci de încalare Și de jale mare Trebui să ni treacă orice chef. Oștiri să compunem, Pe Dospin să-l punem Să ni fie general en șef. El e mai cuminte, Intrepid prudinte, El ne va conduce în răsboiu. Să jurăm pe cruce Că unde ne-a duce L-om urma în luptă mândri, noi. Micul Zaharie, Crudul Pompilie Și Castan ce-a pus pe Moltke sub picior, Mintea să și-o pue Și să constitue Și să constitue stat major
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu, mătușa, nu am cap. Dară fost-au din iubire cea de-ntîiu căsătorie? Înclinare, simpatie - mai știu ce a vrut să fie? Dar destul c-acea simțire voi amor o botezarăți Și să vă feriți de dânsul de apururi vă jurarăți. Eu am-visat, nepoțică, multe și mai multe poate Decât tine, decât dânsul, dară vezi cu-aceste toate Eu îți spun că acel tânăr ce-n junie mi-a jurat Un amor fără de capăt, jurământul n-au călcat Și atuncea când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o botezarăți Și să vă feriți de dânsul de apururi vă jurarăți. Eu am-visat, nepoțică, multe și mai multe poate Decât tine, decât dânsul, dară vezi cu-aceste toate Eu îți spun că acel tânăr ce-n junie mi-a jurat Un amor fără de capăt, jurământul n-au călcat Și atuncea când bătrânul pe vecie-au adormit Eu numai știam în mine cât de mult m-au fost iubit. O escepție, mătușă... O escepție? Dar voi Poate nu sunteți tot astfel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vânt. Să! Plecăm întins catre creasta dealului Șorogarilor. Ajunși în capul de sus al uliții Moara de Vânt și nu Mori, de vânt cum s-a chemat, după cum am spus, mai înainte, ne oprim... Imaginația pornește hai-hui... Sunt gata să jur că aud scârțâitul roților morilor purtate de vântul care aici nu are hodină... Și... adie și acel miros anume al făinii calde de porumb ce curge pe uluc... Da’ ce faci, vere? Te văd cu privirea în zare și călcând
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vrut să facă o glumă”. „Un consumator observă că ospătarul servește cu băutură pe un cetățean care se plimba în fața restaurantului. La dumneavoastră se poate servi și pe stradă? Nu, nu se poate, dar dânsul este o excepție. S-a jurat acasă că nu mai pune piciorul în restaurant”. „Un elev practicant, aspirant la calitatea de ospătar, primise sarcina să numere în fiecare zi sticlele cu vin din depozitul restaurantului. Responsabilul localului observă de câteva ori că practicantul său numără până la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
răscolind trecutul Sau poate trenul care l-ai pierdut, Vei scrie și amintirea, cu litere mărețe Și care în iubire te-au ținut. Vei scrie, te vei ruga, vei plânge Însă, te rog un lucru, nu uita Că mi-ai jurat cu lacrimile de sânge Că alta după mine, nu va mai urma! O SERENADĂ LA BALCON Eva, femeie frumoasă, la fereastră se uită cu dor, Încă nu a venit prințul care să îi dea mai mult amor, Galbenă și delicată
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]