5,029 matches
-
sol regal, fiind adăugată la spațiul „civilizației” arpadiene. Dată de episcopul ultrasilvan Wilhelm, în ea se preconizează o serie de măsuri pentru a nu fi asuprit poporul autohton: Prin această se stabilește ce fel de dijme să se ia de la localnici. Emisă la Laterano (Romă), o întărește pe cea din 1213 în ceea ce privește dijmele. Această adaugă: Acest document demonstrează faptul că Țara Bârsei nu era, la acea vreme, populată cu unguri sau secui, iar aceștia nu aveau nici măcar în intenție așa ceva. Prin
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
vânzare, cumpărare și transport. Aceasta a fost deosebit de important pentru centrele industriale emergente, dintre care cele mai multe se aflau în Renania, și în văile Saarului, și a Ruhrului. La începutul secolului al XIX-lea, drumurile germane erau extrem de deteriorate. Călătorii, atât localnici cât și străini, se plângeau de starea "Heerstraßen", drumurile militare pentru mișcarea trupelor. Pe măsură ce statele germane au încetat a mai fi câmp de dispute militare, însă, drumurile și-au îmbunătățit calitatea; lungimea drumurilor cu suprafață tare din Prusia a crescut
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
gazdă să le ofere lucrurile necesare — sau măcar să le vândă la prețuri rezonabile. Părăsind repede Europa Occidentală, nu au putut profita de recolta îmbelșugată a acelei primăveri, precedată de ani de secetă și de recolte slabe. Din nefericire pentru cruciați, localnicii nu erau întotdeauna darnici, lucru care a dus repede la lupte și conflicte. Coborând pe Dunăre, adepții lui Petru au jefuit teritoriul maghiar și au fost la rândul lor atacați de aceștia, de bulgari, și chiar de o armată bizantină
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
clerici, nu de cavaleri, și par să idealizeze nobilii semnatari ca pe niște creștini pioși interesați numai de îndeplinirea jurămintelor sfinte ale pelerinajului. În ceea ce privește cazul cavalerilor săraci ("minores", spre deosebire de cei bogați "principes"), aceștia puteau să supraviețuiască călătoriei numai mulțumită pomenilor localnicilor, sau intrând în serviciul unui cavaler bogat, așa cum a fost cazul Tancred, care a fost de acord să devină vasalul unchiului său, Boemund. Cruciadele de mai târziu au fost organizat de cavaleri bogați sau de regi și împărați, sau au
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
O dată așezați, cavalerii colonizează în aceste zone populații de origine germană (sași), care s-au așezat printre autohtoni (români și pecenegi) și au asigurat ordinului militar cele necesare. Noii veniți construiesc fortificații și revigorează viața economică a regiunii, asigurând securitatea localnicilor. Treptat, după ce puterea acestora a crescut, cavalerii teutoni s-au desolidarizat de regele maghiar, având un conflict cu acesta încă din anul 1221. Aplanat cu ajutorul papei, peste trei ani va reizbucni din nou, maestrul ordinului vrând să treacă teritoriul stăpânit
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
comuniști suspecți”. Comandamentul armatei germane și-a oferit serviciile propunând trimiterea la fața locului a unui batalion SS ca să ajute la „dezactivarea minelor” și curățarea Odessei „de evrei și bolșevici”. Însă autoritățile române au decis să acționeze singure. Ostaticii și localnicii care nu ascultaseră ordinele au fost executați, fără judecată, prin spânzurare de balcoanele de pe străzile principale. "După explozie, lungi șiruri de evrei au fost spânzurați pe stâlpii de electricitate ale troleibuzelor. Circa 10.000 evrei, deja arestați, au fost băgați
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
a dorit niciodată să se ducă la curtea imperială, deși vara ei era soția principelui moștenitor al Austro-Ungariei. Maria Henrietta se simțea bine în special la reședința ei din Dolná Krupá unde putea să se dăruiască pasiunii sale: creșterea trandafirilor. Localnicii își mai aduceau aminte de ea, multă vreme după moartea ei, considerând-o ca o persoană prietenoasă în relațiile ei cu sătenii, vorbind limba slovacă și participând la serbările din sat, unde se îmbrăca în costumele populare locale. Contesa Maria
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
totodată și cel mai înalt punct din Siberia - Muntele Beluha, 4.506 m. Rezervele de apă reprezintă fără îndoială cea mai importantă resursă a republicii. Izvoarele tămăduitoare de apă minerală sau termală sunt puncte de atracție pentru turiști și pentru localnici deopotrivă. Ghețarii din Munții Altai sunt rezervoare de apă dulce de primă importanță. Volumul general de gheață calculat pentru ghețarii din Altai este de aproximativ 57 km³, 52 km³ find apă pură. Rezervele totale de apă ale ghețarilor depășește suma
Republica Altai () [Corola-website/Science/305583_a_306912]
-
apa Jiului și nepăsarea oamenilor. La o dată incertă, cel mai probabil în urma unei mari inundații, cînd apele Jiului s-au revărsat, perioadă în care se crede că a apărut și Balta Craioviței, castrul a fost lăsat în paragină. Mai tîrziu, localnicii au folosit cărămizi din castru pentru construirea mănăstirii Coșuna. În ciuda faptului că au existat multe inițiative, nici pînă astăzi, castrul nu a fost, în întregime, recuperat din aluviuni deși înalțimea de 4 m din unele zone, oferă speranța descoperirii a
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
locuitorilor. Mahalalele își mai luau numele de la numele moșiei pe care întindeau, de la numele proprietarului, dacă acesta nu corespundea cu al moșiei, de la numele unei personalități marcante a cărei viață, ale cărei calități și activități lăsaseră amintiri trainice în amintirea localnicilor (personalitate laică sau eclesiastică), de la anumite îndeletniciri sau meșteșuguri care dominau preocupările locuitorilor mahalalei, de la unele toponimice anterioare, de la unele evenimente istorice marcante din viața localității sau a mahalalei, precum și de la diverse amintiri sau legende de sorginte laică sau religioasă
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
european care a debarcat pe „Morro de Săo Paulo” a fost Martim Afonso de Sousa, în 1531, conducând o expediție ce explora coasta noului continent.[5] În 1510 o navă care îl avea la bord pe colonistul portughez numit de localnici Caramuru, a naufragiat în apropiere de cartierul Rio Vermelho. În 1549 o flotă a adus coloniști portughezi conduși de Tomé de Sousa, primul Guvernator-General al Braziliei, care au fondat Salvadorul. Construit pe o stâncă mare, cu vedere la Golful Todos
Salvador, Bahia () [Corola-website/Science/305740_a_307069]
-
populată de circa 600 de turci. era pentru locuitorii din regiune un punct turistic îndrăgit datorită prețurilor (fiind scutită de impozit) mai scăzute, pentru cumpărarea delicateselor turcești, bijuterii și tutun. Insula a fost renumită și pentru creșterea trandafirilor din care localnicii obțineau uleiul și parfumul de trandafir. Insula a fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de "Cyraunis", despre care scrie că "lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică". Prima atestare documentară este
Insula Ada Kaleh () [Corola-website/Science/305754_a_307083]
-
980 m), Ciuta (975 m), Cetățuiei (941 m), Frăsinet (935 m) și Știmbavului (922 m). Înălțimile enumerate sînt depășite cu peste 300 m de proeminența Măgurii Codlei, al cărei versant calcaros, luminat de Soare la prînz, a fost denumit de localnici ”Piatra de la Amiază”. Râurile Șinca, Holbav și Hoapec și-au săpat văi adînci de aproape 200-300 m cu versante intens erodate, care despart culmi rotunjite. De aceea așezările Poiana Mărului și Holbav evită în general văile înguste și umbrite, care
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
1841 peste râul Timiș, la intrarea în Caransebeș, în timp ce al doilea pod a fost construit în 1833 la Lugoj și s-a prăbușit doi ani mai târziu sub greutatea unei cirezi de bivoli. Acest pod a servit inițial, după spusele localnicilor, pentru circulația căruțelor. Localnicii cu denumit pasarela "Podul minciunilor". Autoritățile orașului au amenajat o promenadă superioară pe pod și una pe sub pod, ambele fiind luminate de felinare. Felinarele de pe promenada superioară și-au schimbat forma în decursul timpului. La început
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
la intrarea în Caransebeș, în timp ce al doilea pod a fost construit în 1833 la Lugoj și s-a prăbușit doi ani mai târziu sub greutatea unei cirezi de bivoli. Acest pod a servit inițial, după spusele localnicilor, pentru circulația căruțelor. Localnicii cu denumit pasarela "Podul minciunilor". Autoritățile orașului au amenajat o promenadă superioară pe pod și una pe sub pod, ambele fiind luminate de felinare. Felinarele de pe promenada superioară și-au schimbat forma în decursul timpului. La început, pe suporții de la marginile
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
de Piața Huet este denumită popular „"podul minciunilor"” sau „"podul mincinoșilor"”. Deoarece podul nu era construit pe piloni, el a fost denumit în , ceea ce însemna în traducere "podul culcat". Această denumire este aproape omofonă cu "Lügenbrücke" , motiv pentru care unii localnici au început să-l numească "podul minciunilor" și așa au apărut legendele care-i justifică denumirea. Cu privire la această denumire circulă patru legende și anume: este construit din fontă și are două balustrade metalice formate din 8 panouri cu cercuri cu
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
alunul (Corylus avellana), cornul(Cornus mas), lemnul câinelui(Lygustrum vulgare), dârmozul(Viburnun lantana),lemnul râios (Evorynus verrucosa), păducel (Crataegus monogyna) iar printre acestea se întind lianele curpenului ( Clematis vitalba). De asemenea există diferite plante, unele dintre ele medicinale, folosite de localnici: podbal, nalba, lumânărica, sunătoarea, măselarnița, izma creată, creasta cocosului, cimbrișorul. Primăvară, in padure se formează un „covor” de brândușe(Colchicum autumnale), ghiocei și toporași. Pe pajiști și fânețe apar plante ierboase comune pentru întrega țară și anume: gramineele furajere, diferite
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
râului se numără: ursul (Ursus arctos), mistrețul(Sus Scrofa), vulpea(Caniș vulpes), lupul(Caniș lupus europaeus), iepurele(Lepus europaeus), viezurele(Meles meles), căprioara (Capreolus capreolus), ariciul(Erinaceus europaeus), nevăstuica (Mustela nivalis), dihorul(Mustela putorius). Unele dintre aceste animale atacă gospodăriile localnicilor, provocând pagube. Dintre păsările caracteristice zonei amintim ciocănitoarea verzuie (Picuș canus), gaița (Garrulus gladorius), pupăza (Upupa epops) și corbul (Corvus corax), pasăre cuprinsă că piesa principala și în blazonul Huniazilor. În zona pădurilor de șes până la cele de munte se
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
română, că stăpânea un stat româno-slav. Menumorut și Glad erau de origine bulgară, iar ducatele lor erau sub suzeranitate bulgară sau bizantină. Nu sunt pomeniți românii între locuitorii țărilor lor. Ungurii care au ocupat țară lui Gelu au coabitat cu localnicii. Prezenți de la începutul secolului X până la cursul Someșului Mic, la Cluj și la Alba-Iulia, pe Mureș (după anul 1000), pe cursul râului Târnava Mare (anii 1100), pe linia râului Olt (1150) și ulterior linia Carpaților Orientali și Meridionali (1200), conducătorii
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
volume redactate de Shlomo David reiese că majoritatea locuitorilor erau înspăimântați de ceea ce se întâmpla. Câțiva tineri, cunoscuți în oraș pentru atitudinea lor antisemită, i-au însoțit pe soldați și le-au arătat unde erau casele evreilor mai înstăriți. Dintre localnicii tineri: Emil Pomârleanu, Mateescu, I. Gorincu, avocatul Marcel Adam. În general, românii au stat ascunși în casele lor, speriați că puteau fi omorâți și ei, mai ales că se răspândise zvonul că sovieticii ajunși în Pomârla ar fi putut intra
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
au consumat alcool cel putin o dată în decurs de o lună, spre deosebire de cei 45% din Nashville sau Tennessee, aflate pe locurile următoare. Autoritățile locale din Milwaukee au menționat că cifra indicată de Forbes nu e alarmantă, având în vedere că localnicii sunt mari consumatori de bere, băuturile țări nefiindu-le pe plac. Studiul a ținut cont de numărul de alcoolici din zonă, de cantitatea de băutură consumată și de frecvență consumului de alcool.
Milwaukee, Wisconsin () [Corola-website/Science/306462_a_307791]
-
ascensiune solitară fără oxigen suplimentar, pe timp de iarnă. Se presupune că denumirea de ""Makalu"" provine de la cuvântul tibetan ""mahakala"", care înseamnă ""marele negru"", un alt nume dat zeiței Shiva. Cine se apropie măcar o dată de acest vârf înțelege de ce localnicii l-au botezat în acest fel. În anul 1921, pe vremea când excaladarea vârfurilor de peste 8.000 de metri înălțime era încă un vis, unul dintre alpiniștii cunoscuți ai epocii a pronunțat următoarele cuvinte: În acea perioadă, alpiniștii se familiarizaseră
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
valea din secolul 5. Triburile Aburrá au dat numele văii pe care o populau. Ei trăiau din agricultură (porumb, boabe and bumbac), textile, meșteșuguri, comerț cu sare și prelucrarea aurului. Dominația spaniolă, prin introducerea sistemului feudalist, i-a deposedat pe localnici de proprietăți și i-a forțat la muncă silnica în mine. Muncă grea, bolile și tratamentul inuman au dus la exterminarea, aproape în întregime, a populațiilor susnumite. Descendenții acestor etnii mai pot fi întâlniți în regiunea Urabá. Medellín are un
Medellín () [Corola-website/Science/306470_a_307799]
-
de tânără răpusă de o boală. Așezarea a fost atestata sub un alt nume, Anfisofca, în anul 1823. "Asfalt de Moldova" a facut o incursiune in istoria satului, reportajul il puteti regasi aici. http://www.youtube.com/watch?v=yZxPcJR9mwI Localnicii care s-au stabilit in sat, lucrând pe lângă curtea boierească, au venit din 3 sate diferite de unde și provin numele mahalalelor: Strâmbeni, Bădiceni, Mândiceni iar ce-a de-a patra mahala era populată de ruși de unde și denumirea de Ruși
Sofia, Drochia () [Corola-website/Science/305768_a_307097]
-
doar de sectorul privat, pentru că asistăm la destrămarea a ceea ce odată se numea "colhoz". Domeniului producției îi atribuim: În rest putem vorbi de oferirea de servicii cum ar fi: educaționale, medicale, îngrijire, aprovizionarea cu produse alimentare, materiale de construcție. Deplasarea localnicilor către orașele vecine și capitală le este asigurată atît de transportul rutier, cît și de cel feroviar. În ceea ce privește modalitățile de comunicare, preferată rămâne telefonia fixă, care este prezentă în proporție de 90% în casele sofienilor. Nici telefonia mobilă nu rămâne
Sofia, Drochia () [Corola-website/Science/305768_a_307097]