4,987 matches
-
Partida începu. — Douăzeci de cupe! - cântă Domingo. — Ia zi! - exclamă brusc Antonio —. Ce-ar fi să mă-nsor? — Ar fi foarte bine, domnișorule - zise Domingo. — De la caz la caz - cuteză Liduvina, soția lui, să insinueze. — Păi tu nu te-ai măritat? - o interpelă Augusto. — De la caz la caz, domnișorule. — Cum adică de la caz la caz? Ia zi. — Să te căsătorești e foarte ușor; dar nu la fel de ușor e să fii căsătorit. Asta spune înțelepciunea populară, izvor al... — Și cum e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
jos în fața dulcelui reproș. Așa obișnuiau ei, și el, și ea. Da; va cânta la pian, pentru că e profesoară de pian. — Atunci nici nu se va mai atinge de el - adăugă Liduvina cu fermitate -. Și dacă nu, de ce se mai mărită? — Eugenia mea... - începu Augusto. — Ah! Deci o cheamă Eugenia și e profesoară de pian? - întrebă bucătăreasa. — Da, și ce? — Cea care locuiește cu unchiul și mătușa ei pe bulevardul Alameda, deasupra magazinului domnului Tiburcio? — Ea e. Ce, o cunoști? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Don...! Tot de rău augur e și acest don, aproape la fel de rău ca și domnule!“ Iar apoi, cu glas tare: — Ce, nu vă place muzica? — Câtuși de puțin, vă asigur. „Liduvina are dreptate - gândi Augusto -; fata asta, după ce se va mărita și dacă bărbatul o va putea întreține, nici nu va mai atinge clapele pianului.“ Și apoi, cu glas tare: — Cum vă merge vorba că sunteți o excelentă profesoară... — Mă străduiesc să-mi fac cât mai bine cu putință datoria profesională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să mă vezi și să mă răsvezi, să stai de vorbă cu mine și chiar..., ai văzut adineauri, chiar să-mi săruți mâna; am însă un logodnic de care sunt foarte îndrăgostită și cu care am de gând să mă mărit. — Dar ești cu adevărat îndrăgostită de el? — Ce mai întrebare! — Și după ce cunoști că ești îndrăgostită de el? — Don Antonio, nu cumva ți-ai pierdut mințile? — Nu, nu; spun asta pentru că cel mai bun prieten al meu mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zise Eugenia și, dând mâna cu Augusto, plecă. — Și ia s-auzim, cum merge? - îl întrebă mătușa pe Augusto, de îndată ce ieși Eugenia. — Ce să meargă? — Cucerirea, firește! — Rău, foarte rău! Mi-a spus că are logodnic și că o să se mărite cu el. — Nu-ți spuneam eu, Ermelinda, nu-ți spuneam? — Nu, nici vorbă, nu și nu, așa ceva nu se poate! Povestea cu logodnicul e o nebunie, don Augusto, o nebunie! — Dar, doamnă, dacă e îndrăgostită de el?... — Asta zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de fin, atât de bogat, atât de bun...! — Tocmai de-aia nu-l iubesc, pentru că e atât de bun cum zici dumneata... Nu-mi plac bărbații buni. Nici mie, fata mea, nici mie, dar... — Dar ce? Dar trebuie să ne mărităm cu ei. Pentru asta s-au născut și sunt buni, ca soți. — Păi dacă nu-l iubesc, cum să mă pot mărita cu el? — Cum? Măritându-te! Nu m-am măritat și eu cu unchiul tău...? — Mătușă, dar... — Da, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu-mi plac bărbații buni. Nici mie, fata mea, nici mie, dar... — Dar ce? Dar trebuie să ne mărităm cu ei. Pentru asta s-au născut și sunt buni, ca soți. — Păi dacă nu-l iubesc, cum să mă pot mărita cu el? — Cum? Măritându-te! Nu m-am măritat și eu cu unchiul tău...? — Mătușă, dar... — Da, acum cred că da, mi se pare că da; dar când m-am măritat, nu știu dacă-l iubeam. Vezi tu, dragostea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
buni. Nici mie, fata mea, nici mie, dar... — Dar ce? Dar trebuie să ne mărităm cu ei. Pentru asta s-au născut și sunt buni, ca soți. — Păi dacă nu-l iubesc, cum să mă pot mărita cu el? — Cum? Măritându-te! Nu m-am măritat și eu cu unchiul tău...? — Mătușă, dar... — Da, acum cred că da, mi se pare că da; dar când m-am măritat, nu știu dacă-l iubeam. Vezi tu, dragostea e subiect de cărți, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici mie, dar... — Dar ce? Dar trebuie să ne mărităm cu ei. Pentru asta s-au născut și sunt buni, ca soți. — Păi dacă nu-l iubesc, cum să mă pot mărita cu el? — Cum? Măritându-te! Nu m-am măritat și eu cu unchiul tău...? — Mătușă, dar... — Da, acum cred că da, mi se pare că da; dar când m-am măritat, nu știu dacă-l iubeam. Vezi tu, dragostea e subiect de cărți, ceva născocit doar ca să ai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Păi dacă nu-l iubesc, cum să mă pot mărita cu el? — Cum? Măritându-te! Nu m-am măritat și eu cu unchiul tău...? — Mătușă, dar... — Da, acum cred că da, mi se pare că da; dar când m-am măritat, nu știu dacă-l iubeam. Vezi tu, dragostea e subiect de cărți, ceva născocit doar ca să ai despre ce vorbi și scrie. Prostii de-ale poeților. Pozitivă este căsătoria. Codul civil nu vorbește despre dragoste, dar despre căsătorie, da. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de care vorbești, mătușă, dar poate chiar de-asta îl iubesc. Și-acum, după galantonia lui don Augusto..., să vrea să mă cumpere pe mine, pe mine!... după asta sunt hotărâtă să joc totul pe o carte și să mă mărit cu Mauricio. — Și din ce-ai să trăiești, nefericito? Din ce-o să câștig! O să muncesc, și încă mai mult ca acum. O să accept lecții pe care le-am refuzat. Oricum, am și renunțat la casa asta, i-am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
persoană, prietene Víctor, care s-a căsătorit doar pentru ca statul să nu economisească o pensie de văduvie. Ăsta da civism! — Dar dacă don Eloíno a respins cu indignare o asemenea propunere, închipuiește-ți ce va fi spus patroana. „Eu? Să mă mărit eu, la vârsta mea, și pentru a treia oară, cu boșorogul ăsta!? Mi-e scârbă!“ S-a consultat însă cu medicul, a fost asigurată că lui Eloíno nu-i mai rămâneau decât foarte puține zile de trăit și, zicând: „Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care Emilia o adusese ca zestre la căsătorie -, că ea, pentru cei treisprezece duros de văduvie, l-ar fi îngrijit la fel de bine ca și baba aia?“ Și umblă vorba că Encarna a adăugat: „Aveți dreptate, domnișoară, m-aș fi măritat și eu cu el, și pentru treisprezece duros l-aș fi îngrijit câte zile ar mai fi avut, că n-or mai fi multe.“ — Toate astea îmi par o scorneală, Víctore. — Ei bine, nu. Există lucruri care nu sunt scorneli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
boscorodea. „Și nerușinatul n-o făcea decât ca s-o pipăie...! S-a mai văzut una ca asta...!“ Și-a venit după aceea, firește, ruptura. „A fost o înșelătorie, nimic altceva decât o înșelătorie, don Eloíno, căci, dacă m-am măritat cu dumneata, am făcut-o pentru că m-au asigurat că urma să mori, și încă foarte curând, că de nu... nu m-ai fi îmbrobodit ! Am fost înșelată, am fost înșelată!“ „Și eu am fost înșelat, doamnă. Ce voiai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dat sfatul ăsta, mi-a spus de-o sută și una de ori că nu, și nu, și nu; că pe dumneata te prețuiește ca prieten și așa cum ești, dar că nu-i placi ca soț, nu vrea să se mărite decât cu un bărbat de care să fie îndrăgostită... — Și că de mine nu va fi niciodată, nu-i așa? — Nu, n-a spus asta... — Ei, ba da; și asta e diplomație... — Cum? — Da, căci dumneavoastră veniți nu doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sufletul.” Și când spunea asta, Tămaș se uita la cer, nu se mai uita pe stradă. „Nii, bă, țoapele!” Țoapele pășeau apăsat, râdeau zgomotos, se îmbrăcau fără gust, aveau puține idei, dar fixe. „Astea vin la facultate numai ca să se mărite mai bine. Sunt ca găinile alea care, alergate de cocoș, se gândesc că dacă fug sunt proaste, dacă stau, zice lumea că sunt curve, și atunci se împiedică. Nii la ele, cum pășesc, ce mers împiedicat au!” Ore întregi stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să dezumanizez ce scriu, din cauza accentului pe evenimente politice. - Ai auzit ce a spus femeia asta (Walizada)? Toată copilăria a lucrat pe străzi spălând și vânzând pâine și că asta o face paria, îi e rușine și nu se poate mărita acolo, că o arată lumea cu degetul. Poți să înțelegi de ce are depresia asta nenorocită de care nu se poate elibera? Puteam, dar numai teoretic. Îmi dădeam mereu seama că îmi scapă printre degete orice formă de înțelegere empatică. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
talibanii să mă întrebe. Am avut și o revistă socială, scrisă de mână, care era copiată și transmisă de la una la alta. Închide ochii și continuă: - Am avut noroc că unii dintre frații mei nu m-au forțat să mă mărit, deși talibanii țineau o evidență a fetelor nemăritate, altminteri acum nu m-aș fi putut întoarce la universitate. Fetele pe care le-am învățat, multe sunt acum studente. Și spune cu mândrie: Deja la Universitatea din Kabul 3% dintre studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
căsătoriei și mai secrete a lui Dragoș cu Adina. Nick l-a forțat sentimental pe Dragoș, că nu vrea să plece dintre noi și să îl lase pe tânărul său prieten neînsurat. Cu un pic de imbold de la mine: da’ măritați-vă odată, că sunteți adulți în toată firea, se pare că evenimentul va avea loc la City Hall în Bloomington, sâmbătă la prânz. Un moment foarte plăcut sunt cele două prânzuri pe săptămână, la 11,50, când mă întâlnesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o fi întâlnit, și, cu toate că nu existaseră relații de prietenie cu familia ei, Algorii, tatăl și fiica însoțiseră la cimitir funeraliile defunctului Joaquim Estudioso, căci al lui era numele prin care Isaura, care venise dintr-o localitate îndepărtată ca să se mărite aici, începuse și ea, cum e obiceiul la țară, să fie cunoscută. Cipriano Algor își amintea că își exprimase condoleanțele la ieșirea din cimitir, în același loc unde câteva luni mai târziu s-au întâlnit din nou ca să schimbe impresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mă gândesc că am vrut așa ceva, Și acum, În ultima vreme am învățat de la tatăl tău câte ceva din ce mai trebuie să știu, poate n-ai observat, dar e de datoria mea să te anunț că bărbatul cu care ești măritată e mult mai bătrân decât pare, Nu-mi spui o noutate, am avut privilegiul să asist la îmbătrânire, spuse Marta, zâmbind. Însă apoi chipul ei deveni grav, E adevărat că ni se strânge inima la gândul că trebuie să abandonăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adineauri a fost simțit și gândit, ai iubirea, Iubirea nu e casă, nici haine, nici mâncare, Dar mâncarea, hainele și casa, singure, nu sunt iubire, Să nu ne jucăm cu cuvintele, un bărbat nu-i cere unei femei să se mărite cu el dacă nu are mijloace să-și câștige existența, E cazul dumitale, întrebă Isaura, Știi bine că da, olăria s-a închis și eu n-am învățat să fac altceva, Dar vei trăi pe socoteala ginerelui dumitale, N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vorbesc singură, de altfel eu sunt cea care a făcut totul până acum. Când ai părăsit curtea, am pus câteva Întrebări legate de tine, am aflat unde locuiai, am lăsat să se Înțeleagă că mergeam să stau la o verișoară măritată cu un negustor bogat din Samarkand. De obicei, când mă deplasez Împreună cu curtea, Îmi găsesc un loc de dormit Împreună cu haremul, am acolo câteva prietene, ele Îmi prețuiesc tovărășia, sunt Însetate de istorisirile pe care li le povestesc, nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va conduce. Numita strajă se prezentă, iar emisarul se ridică spre a o urma, când vizirul continuă, pe un ton neutru: — Presupun că, fiind un om chibzuit, ți-ai plătit datoriile, ți-ai Împărțit averea Între fii și ți-ai măritat toate fiicele! Emisarul se așeză la loc, sleit de puteri dintr-odată. Ce mă sfătuiești? — Califul nu ți-a lăsat nici o altă instrucțiune, nici o posibilitate de Înțelegere? Mi-a spus că, dacă n-ar exista cu adevărat nici un mijloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ani era o femeie senină, o femeie matură, stăpână pe sine. La fel de zveltă ca În prima zi. Știuse să reziste tentației femeilor de rangul ei: lacomă și gurmandă, să se prăvălească, până la capătul zilelor, pe un divan al belșugului. Se măritase, era divorțată sau văduvă? N-am discutat niciodată de asta. Aș fi vrut să rostesc, cu glas cutezător: „Te-am iubit Încă de-atunci, de la Istanbul”. Buzele mi-am tremurat, apoi s-au pecetluit, fără să scoată cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]