26,035 matches
-
importantul curent care este dacismul, și care a dat o nouă coloratură și direcție gândirii social-istorice românești) Nicolae Iorga și Vasile Pârvan, și cartea sa foarte importantă „Getica”. Toți acești mari oameni de cultură sunt, cum spuneam, borne kilometrice care măsoară atât dezvoltarea și evoluția culturii românești, cât și profunzimea, bogăția și puterea de regenerare a culturii române. Aceste gânduri ne-au fost inspirate de lectura cărții scriitorului și profesorului de Psihologie și Pedagogie Ștefan Dumitrescu „PSIHOLOGIA ȘI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN
PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN de MARIA CANTUNIARI în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377390_a_378719]
-
ai un frate!? -Eu n-am frați, Măria voastră! Plângea bietul Mielușel, De se-ncrețea lâna pe el. -O bunică sau un tată, Ori o rudă-ndepărtată! -Nicidecum, Măria voastră! Niciunul din turma noastră! -Taci odată, obraznicătură! Îndrăznești să te măsori Să te iei cu mine-n gură? -Dar... -Nu mai plânge în zadar! Chiar de altul s-a scăldat, Singur tu ești vinovat! Din nou, Lupul a tunat Și pe Miel l-a înhățat. Fără altă judecată, L-a-nghițit dintr-o
LUPUL ȘI MIELUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377475_a_378804]
-
mi-a ascuns-o-n sân... Ca sângele năvalnic gându-mi porni spre ape, Să presure, pe unde, luciri din curcubeul zân. A coborât, apoi, în neguri de păduri, Răcoarea lor mi-aduse pe-a clocotului sânge... Gându-mi spațiul măsoară fiindu-i drept măsuri El timpul îl oprește în lacrima-mi ce plânge. Tu, dulce amintire te-ai închegat în suflet, Mărite Gând --- forță universală ! În orișice suflare-mi îți simt ușorul umblet, Când hoinărești cu mine în lumea cea
ODĂ GÂNDULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377524_a_378853]
-
ceea ce a făcut să fie reunit cu creatorii romantici. De la cosmologie la apocalipsă, de la începuturile lumii la sfârșitul ei, Eminescu a urmărit numeroase ipostaze ale vieții în mai toate elementele ei. Eminescu a exploatat cu închipuire uriașă spațiile intersiderale: a măsurat distanțele în anti-lumină ( vedem acest lucru în pezia La steaua ) și s-a cufundat în Hyperion în galaxii ajungând în centrul universului ( constatăm în poeziile Sărmanul Dionisos, Scrisoarea I, Luceafărul ). Împins de setea de cunoaștere, Eminescu a împărțit lumea în
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
simbolizează pentru Eminescu un regim al sensibilității, revărsând o teroare confuză. Muntele semnifică pentru el sublimul inaccesibil. Acela care vrea să dezlege enigma vieții, trebuie să urce pe muntele magului călător în stele, în locuri de piatră detunată, pentru a măsura de sus lumea din văi. Muntele, înseamnă pentru Eminescu acumulare, concentrare de forțe tainice. Eminescu este prin verticalitate o cale de a transcede spre firmament și de a trăi într-un univers al miracolelor. Pentru el apa, este ideia de
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
al miracolelor. Pentru el apa, este ideia de trecere , de desfășurare iar acvaticul este regimul ondulației materiei. Toată structura poeziei lui Eminescu aparține romanticului. Timpul, ezperiențele dureroase și boala au stins încetul cu încetul, impulsul acela de revoltă, i-au măsurat avântul activității lui constructive: ceva mai mult după anul 1882, spiritul său a fost dominat de o profundă tristețe, care n-a fost pesimismul rece sau sceptic, ci numai dimensiunea progresivă a energiilor creatoare și intelectuale, ceea ce i-a dat
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
dovadă De sârguință-n plină stradă, Fără măcar să-i fi chemat. Doar ne-am trezit cu angajații (Vreo șase inși, cu ustensile, Plus un dosar cu multe file), Veniți să facă operații. Au luat la țintă un copac, L-au măsurat dintr-o privire Și spre a tuturor uimire Ne-au spus că-i vor veni de hac. Cerându-li-se-o explicație Pentru decizia de-al tăia, Ne-au arătat că figura La ei, cu titlu de citație. Și ce să vezi? Era
'PROFESIONIŞTII' de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/377550_a_378879]
-
a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. TE-AȘTEPT ȘI-N ASTĂ
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. E NOAPTE Și încă e
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. Citește mai mult Am rămasAutor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377689_a_379018]
-
a ta frumusețe angelică neștirbită.Am rămas uitând că visul s-a închis,Eu care-n iarnă inima mi-am deschis.Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor,Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept,Pentru a fi un om ce judecă curat și drept.Am rămas de dorul tău străin pribeag,Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag....
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377689_a_379018]
-
modelare? • Trăim în vremuri noi, cu vechile furtuni și mai vechile ploi. • Nu conteaă cine ești, ci câte femei au trecut prin patul tău. • Multă, puțină, dragostea te face țicnit. • Foamea de bani întrece de câteva ori foamea de mâncare. • Măsoară-ți grosimea obrazului, dar și lungimea nasului. • Manierele sunt bune la orice reuniune. • Păsările zboră fără pilot și nici una nu cade-n bot. • Există o zi a îndrăgostiților. Oare ce fac oamenii în restul timpului? • Nici un ou nu s-a
GÂNDURI REBELE (24) – AFORISME (7) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378484_a_379813]
-
schimbat. CÂND GLASUL INIMILOR TACE Nedrept, la groapa de uitare Se-aruncă zilnic amintiri, Se șterg din foi de calendare, Frumoase file de iubiri. Răspunde-mi, Doamne, la scrisori, În fiecare zi îți scriu, Aș vrea ca timpul să-l măsori, Și să nu fie prea târziu. Referință Bibliografică: Între Porți de univers de Virginia Vini Popescu / O cronică minuțioasă de restaurare a valorilor naționale / Daniela Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de
O CRONICĂ MINUȚIOASĂ DE RESTAURARE A VALORILOR NAȚIONALE de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378522_a_379851]
-
o stea cum pică. Acolo unde-i urmă de simplu trecător S-ajungă într-o lume ce-mi aparține mie. Acolo să trăiesc cu păsările-n zbor Să n-am acum eu teamă de ploi sau vijelie. Eu drumul îl măsor cu pasul pe-o cărare În tălpi simțind doar iarba și cât de ud pământul. Când se îngână-o zi cu noapte și-i răcoare Eu simt miros de brad trezit ce-l duce vântul. Căminul meu să aibă și-
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
pe boltă văzând o stea cum pică.Acolo unde-i urmă de simplu trecătorS-ajungă într-o lume ce-mi aparține mie.Acolo să trăiesc cu păsările-n zborSă n-am acum eu teamă de ploi sau vijelie. Eu drumul îl măsor cu pasul pe-o cărareîn tălpi simțind doar iarba și cât de ud pământul.Când se îngână-o zi cu noapte și-i răcoareEu simt miros de brad trezit ce-l duce vântul.Căminul meu să aibă și-o glastră
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
unul de un tip mai nou și mai ușor?... - Am luat și noi ce ni s-a dat! - Sfinte Sisoe! Ditamai hardughie de cutie pentru un biet detector!... Dar ce era să facem? Aveam totuși nevoie de o sculă ca să măsurăm radiațiile din zonă. Eram decis să nu mai expun pe nimeni la radiații, fără rost. Cu chiu, cu vai și cu mult năduf, am urcat muntele spre locul cu pricina, unde ajungem pe la sfârșitul amiezii. Și, pe măsură ce ne apropiam, chiar
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
începură să pară când mai însuflețiți, când să simtă ceva teamă, când să-i văd plini de curiozitate. Reușisem să le povestesc de-a fir-a-păr toată aventura mea. Ne-am apropiat cu mare precauție de groapa aceea plină de mister, măsurând des radioactivitatea. Deocamdată radiațiile erau foarte slabe, nici nu meritau să fie luate în considerare. Nici măcar în vecinătatea gropii n-am măsurat radiații intense, așa că am îndrăznit, pe rând, să ne cățărăm pe bradul cel tânăr căzut peste groapă și
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
de-a fir-a-păr toată aventura mea. Ne-am apropiat cu mare precauție de groapa aceea plină de mister, măsurând des radioactivitatea. Deocamdată radiațiile erau foarte slabe, nici nu meritau să fie luate în considerare. Nici măcar în vecinătatea gropii n-am măsurat radiații intense, așa că am îndrăznit, pe rând, să ne cățărăm pe bradul cel tânăr căzut peste groapă și să privim în adâncul ei. Eram nespus de bucuros că blocul acela luminos și cristalin era acolo, la locul lui, iar acum
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
26 mai 2016 Toate Articolele Autorului visări naiade nude dizolvate-n seară, infante silfice, regine caste, plutesc sfios în aerul de vară în vicii dulci și în miresme faste. ca umbrele alunecă, se clatină, cu ochii lor nimic nu se măsoară, au părul un fuior de platină, scăldate în lumina cea de vară. m-a mângâiat o mână de femeie și-a dispărut pe înstelatul cer, și umbra ei n-a vrut ca să mai steie, ca toate umbrele se duc și
DOUĂ POEZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378972_a_380301]
-
vreun acquis communautaire. Dincolo de separația dintre Biserică și Stat, moștenire unanimă a modernității, modul în care aceasta se instituie este extrem de divers. A spune că o anumită relaționare încalcă „normele europene“ este riscant. Care norme ar fi încălcate? În raport cu ce măsurăm deviația? Există astăzi acreditate trei-patru modele „europene“ pentru relația Stat-Biserică, cu deosebiri însemnate inclusiv între exemplele care intră în aceeași categorie. Nu există, prin urmare, un model, pentru că această relație s-a constituit în timp, printr-o chimie socială și
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/378919_a_380248]
-
lumină, doar pădurea de cuvinte tremură de teamă, îngrădită în noapte. Numeri orele durerii și secundele chinului prin care, într-o liniște virgină, ți se derulează imagini dulci-amărui. Te-ntrebi “cât arată măsurătoarea apei?”, acel timp în care orele se măsurau cu o clepsidră. Fiorul melodiei îți scapă, simbol și serenadă, gardenia din părul ei, - floarea sufletului - mireasme subtile persistă în tine. O inimă rănită plânge, privești stelele și respiri aerul nopții, - Abisul fecundând veșnicia Tăcerii - până când auzi un cântec de
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
crescut aproape exponențial datorită descifrării hieroglifelor egiptene, dar și găsirii unor piramide în America Centrală, China, Balcani, etc.În plus, prin noi tehnici s-au identificat piramide îngropate în pământul cumulat dîn secole. Pe lîngă universalitatea piramidei, câțiva englezi curioși au măsurat cea mai celebră dintre aceste monumentele geometrice, desigur a lui Keops, construită în jurul 2570 î.H. din 2,3 milioane pietre șlefuite, aduse de la zeci de km depărtare și clădită în 20 de ani. Astfel, Piramida are un unghi uniform
PIRAMIDA ...MIT ȘI TĂMĂDUIRE de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379019_a_380348]
-
loc care aduce verbul într-un ritm personal, bine țintit, având în vedere că imaginile, uneori nostalgice ale copilăriei, fac parte dintr-un album integru, dedicat mamei, într-o enumerare filmică. Cineva îți lărgește cărarea. Prunii, nucii, amiaza, noaptea Te măsoară lung. Într-un târziu, stai pe un răzor, Ciuperci, greieri, vântul aspru, Menta, curelușa de pe brâul tatălui Adorm lângă cărare. (Cărarea) Un postmodernism rezumat ar fi aceste mici sclipiri poetice, menite încântării lirice ca însuși titlul ales, Eudemonia, pentru care
EUDEMONIA- ANA POP SÂRBU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379122_a_380451]
-
Second Day of Creation - Jacek Yerka) mă împiedic zi de zi de mine și atunci cânt mă ironizez ascult totul ca printr-o pâlnie de sare în care am uitat bucăți mari de vise neîmplinite le tot reconturez până la saturație măsor timpul pierdut. tac. tac între mine și sine aștept incubația nădejdii în verbul a fi între timp încropesc cina de taină a simțurilor pentru o liniște cât mai aproape de adevăr adevăr... spun adevăr dar nu știu ce și cât este de profund
ÎMPIEDICARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379947_a_381276]
-
lână roșie, mițoase, cu care erau acoperite cele două canapele, își schimbaseră demult culoarea aprinsă pe care o ținea el minte, iar covorul era atât de rărit pe margini, încât acum arăta ca o rogojină. Pendula veche se mișca mecanic, măsurând timpul sec, cu un zgomot liniștitor. Pierduse deja noțiunea timpului când se auzi o voce din veranda lungă: - Am venit, tanti Florica! Radu putu vedea cum mama lui își șterse imediat ochii. Părea că vocea cristalină, de femeie tânără, era
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]