KorAP: Find »[drukola/base=maimuță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...168 169 170 ...180 >

4,492 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

își spuse el. E momentul. Se așeză în genunchi pe fundul ambarcațiunii; pipăi până găsi mânerul gros al harponului și scoase un țipăt scurt, lovind cu mâna deschisă suprafața apei. Strigătului lui - care putea fi luat drept cel al unei maimuțe căzând în mlaștină dintr-un copac - îi urmă o lungă tăcere, de parcă toată selva ar fi fost atentă la acest incident. Apoi, apele se umplură de freamăt, începură să se agite aproape imperceptibil și, din cele patru puncte cardinale, ciudate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ca ai ei. Deși Kano i-a dat asigurări că era vorba despre o femeie, aproape că refuza să o considere făptură omenească. Era ca un animal ciudat, îndepărtat și nemișcat; o mică jivină doar puțin mai evoluată decât o maimuță araguato, cu care se simțea incapabil să aibă vreo legătură. Să facă dragoste cu ea, numai să o atingă ar fi ca și cum ar avea relații cu una dintre acele maimuțe mari cărora le făcea plăcere, în grădinile zoologice, să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nemișcat; o mică jivină doar puțin mai evoluată decât o maimuță araguato, cu care se simțea incapabil să aibă vreo legătură. Să facă dragoste cu ea, numai să o atingă ar fi ca și cum ar avea relații cu una dintre acele maimuțe mari cărora le făcea plăcere, în grădinile zoologice, să-și arate fundurile roșii la public. Încercă să se concentreze asupra cărții pe care o avea în mână, dar îi fu cu neputință și se strădui să-și amintească tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
să vă păstrați capul la dimensiunea asta. Nu răspunse. Ambarcațiunea începuse să se rotească încet și cârmaciul acceleră la maximum, îndreptându-se spre locul de vărsare a râușorului, pe unde veniseră. Papagalii și stârcii se ridicară în zbor. Familiile de maimuțe care se întorseseră se îndepărtară din nou, zbierând furioase. Aerul curat al lagunei se umplu de un fum gros și urât mirositor. Îi văzu îndepărtându-se și privirea lui se opri, cu neplăcere, pe pata de ulei ce rămăsese pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nici aer înecat de ploaie, nici foc, care refuza să ardă în lemnul udat ciuciulete. Selva își pierduse înfățișarea și culorile și nu era nici un alt zgomot, decât un picurat furios, și nici un alt miros, decât cel de pământ ud. Maimuțele dârdâiau pe ramuri, papagalii păstrau tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii dădeau un semn de viață. Uneori, la căderea serii, ploaia blândă se transforma în furtună și lumea părea că a înnebunit, cu trăsnete brăzdând orizontul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
selvă, să se întoarcă la oraș, la oameni, la trafic, la zgomote... Fir’ar să fie! exclamă el încet. Apoi se întoarse spre Correcaminos: — Mâine o să dau răspunsul, făgădui el. La cină, îi oferiră ciozvârtele din spate ale unei mari maimuțe araguato, cu o garnitură enormă de banane prăjite. Apoi, Kano îl instală într-o colibă mai departe, în care atârnaseră deja un hamac lat. Se lăsă să cadă în el, sleit de puteri din pricina marșului îndelungat, dar conștient că îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se întrevadă vârful sfârcurilor, linia trupului și a sexului. Părul îi aluneca pe spate, negru și lins, iar chipul, șiroind, căpătase o subită și de nedescris frumusețe, cu ochii strălucitori, dinții foarte albi și un râs spontan. Nu mai era maimuța goală, jivina de la grădina zoologică, care urina stând pe vine. Nu mai era copila fără forme care-și arăta inconștientă sexul fără păr. Era o femeie... Foarte tânără, de altă rasă, o „sălbatică“, dar femeie, la urma urmelor. Râdea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
uzul rațiunii. Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir. Își răsuci privirea de jur-împrejur, la ceea ce era regatul lui: selvă și lagună, copaci și papagali, maimuțe și orhidee. Dacă timp de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo indiancă, nici vreo albă, nici vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi și nici caimani, prin care alerga, cu părul în vânt, după fata cu tunică albă ce făcea reclamă pentru bere pe plaja de la Malibu. Se trezi cu primele raze de lumină, cu zarva papagalilor și a maimuțelor „față-neagră“ și rămase timp îndelungat în hamac, privind prin apărătoarea de țânțari rămurișul des al cedrilor-samanes, coroana falnică a palmierilor-moriche și coloritul intens al orhideelor. Mâncă alte ouă de broască țestoasă, și iuca, și banane prăjite și se scăldă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-l cu invadarea străzilor, a pieței, chiar și a caselor și, de aceea, în Santa Marta se bea whisky, în locul tradiționalului rachiu de trestie de zahăr, se aducea cu avionul carne de vacă, înlocuind-o pe cea de tapir, de maimuță sau de capibara, și se creșteau găini, pentru a se evita ouăle de broască țestoasă. Adevărul e că în Santa Marta, în calitatea lui de „capitală administrativă“, aproape că nu trăiau oameni din selvă sau de pe râul din „muntele“ amazonian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
serviciului militar pe „munte“. În Vizavi, dimpotrivă, nu existau străzi, nici piețe, biserici, hoteluri, prăvălii sau legi. Nu exista nimic altceva, decât colibe de paie și chirpici, trei crâșme cu rachiu de trestie de zahăr, o bombă cu carne de maimuță și ouă de broască țestoasă, două bordeluri și libertate absolută ca toți să facă orice le-ar fi poftit inima. Pungași, asasini, escroci, dezertori și renegați conviețuiau cu indienii huanga și cu ultimele rămășițe ale tribului „Yuma“, care a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
milioane de hectare de pădure pe an. Când a fost descoperită, țara era un întreg de păduri dintr-un capăt la celălalt. Unde sunt acum? Nu unde m-am născut eu, bineînțeles. Nu la Chicago. Căci, acum un secol, o maimuță ar fi putut străbate statele Pennsylvania, Ohio, Indiana, Illinois, Kentucky, Wisconsin și Minnesota fără să atingă pământul cu picioarele, doar sărind dintr-un copac într-altul. Și, pe vremea aceea, nu existau tractoare, nici fierăstraie mecanice, nici camioane mari. Imaginați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pustiu, văzând cum curge râul murdar, observând selva de pe celălalt mal, o selvă care părea diferită prin simplul fapt că era presărată cu vreo două duzini de cocioabe de chirpici. Nu erau stârci pe coroanele acelor arbori de capoc, nici maimuțe care să sară dintr-o ramură într-alta a cedrilor-samán. Nu erau papagali zgomotoși, nici guacamayos, curci sau tucani. Maimuțele, papagalii, guacamayos și tucanii din Santa Marta erau în cuști sau nu mai erau deloc. Iar în Santa Marta existau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
era presărată cu vreo două duzini de cocioabe de chirpici. Nu erau stârci pe coroanele acelor arbori de capoc, nici maimuțe care să sară dintr-o ramură într-alta a cedrilor-samán. Nu erau papagali zgomotoși, nici guacamayos, curci sau tucani. Maimuțele, papagalii, guacamayos și tucanii din Santa Marta erau în cuști sau nu mai erau deloc. Iar în Santa Marta existau multe cuști. Zeci, poate sute de cuști, pentru că în ele se păstrau miile de animale care erau trimise în fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
hectare pe care omul le-a nimicit pentru totdeauna. Cinci sute de milioane! Iar terenurile cultivate ale planetei se estimează la o mie cinci sute de milioane. Am distrus mai mult de un sfert din ceea ce aveam. Bieți papagali, biete maimuțe, bieți jaguari, oceloți și nutrii! Vor ajunge în curând să devină o amintire, iar selvele vor trece în categoria pământurilor nimicite, a deșerturilor. Într-o zi, bazinul Amazonului nu va mai fi decât o imensă zonă nisipoasă, așa cum e Sahara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
muri otrăvit... Cățelul dădu vesel din coadă, dovadă de netăgăduit că nu înțelegea engleza, și continuă să aștepte până când apăru metisul cu o farfurie de grăsime înnegrită în care pluteau două duzini de boabe de fasole și trei pielicele de maimuță. Aici se termină prietenia dintre om și câine, și animalul continuă să vagabondeze pe străzile încinse de soare ale orașului Santa Marta, fără să întâlnească vreun suflet în drumul său, căci nu exista nimeni în stare să se aventureze la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
din sprâncene, se oprea în colțurile gurii și lupta să-și găsească adăpost în gura uscată ca iasca. O muscă stăruia neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele verzi - se zbenguiau pe pielicelele de maimuță sau înotau cu disperare în grăsimea neagră și sleită. Înăuntru, cineva pusese o cumbia la patefon și suportă netulburat hărmălaia stridentă, fără să aibă energia să se ridice de pe scaun și să dea de pământ blestematul de aparat. Altădată ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
lume. Visul de aur al Piei. Zâmbi când și-o aminti pe fată. O revăzu cu cearșaful ei îmbibat, cu părul ud, gura deschisă pe jumătate și cu ochii strălucitori. O văzu și în ziua sosirii ei, stând ca o maimuță, cu picioarele desfăcute, capul plecat și cu o înfățișare mai mult de animal de grădină zoologică decât de ființă omenească. Se schimbase mult în puțin timp! Se schimbase, sau era doar un cearșaf vechi ceea ce o făcea să pară schimbată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cerul strălucitor începeau să se deseneze trăsături roșiatice și în coroanele de serrapias și în arbuștii de pe margini se trezeau papagalii, care la rândul lor trezeau gaițele din subarboret, și acestea, curcanii din arborii de capoc, care strigau la somnoroasele maimuțe araguatos... Își aminti, în sfârșit, alt răsărit de soare de la poalele vulcanului Liniștit, când s-a oprit peste noapte la cocioaba de pe Trecătoare, în drum spre Amazonia, și soarele a apărut la patru mii de metri mai jos, la capătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
împrejurimile satului. Poate că nu erau copiii cei mai curați și mai instruiți din lume, dar se vedea că sunt fericiți și bine hrăniți. Respirau aer curat, se scăldau în bălți, pescuiau în mlaștină, se cățărau în copaci și urmăreau maimuțe sau capibara printre hățișuri. Creșteau puternici și sănătoși, pentru că acela care nu era sănătos și puternic nu ajungea să crească. Dar acolo, în acele suburbii urât mirositoare, între gunoaie și vicii, copiii creșteau înfometați și bolnăvicioși, susținuți doar cât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
multe ori ca să se convingă că nu putea să se apere, și ridică acul spre cer, arătându-l ajutoarelor sale, care se strânseră în jurul lui. Se făcu o liniște impresionantă și s-ar fi zis că și păsările din pădure, maimuțele, chiar și vântul amuțiseră. Bătrânul începu atunci să coasă gura cu acul, pe când cei patru războinici intonau la unison un cântec monoton. Ce spun acum? „El coase gura mortului...“ „Niciodată nu va mai vorbi acest mort...“ Încheiată macabra sarcină, Xudura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
zumzet îndepărtat, ca de țânțar care luptă să se strecoare sub cearșaf. Apoi, un huruit inconfundabil care creștea în intensitate pe măsură ce se apropia și, în sfârșit, un vacarm uitat, care a răzvrătit papagalii, a speriat stârcii, le-a făcut pe maimuțe să țipe de frică și pe toți patru să sară din hamacuri. Alergară la malul lagunei și îl văzură îndepărtându-se spre Sud-Est, verde, rapid, metalic... Câteva minute mai târziu, se auziră exploziile, stinse, îndepărtate, metalice. Și, la urmă, țăcănitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
peste colibele pustii. — Bombe de mână, spuse el. Avionul trecu o dată și încă o dată până când se sătură să aibă drept țintă satul singuratic și lansă grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că bombele explodau în aer, izbindu-se de ramurile copacilor. Apoi, aparatul se îndepărtă spre locul de unde venise și liniștea reveni în selvă odată cu căderea serii. Se înnopta când începură să sosească războinicii. Distanța de la care trebuie că auziseră exploziile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
căutarea perechii cu care să-și petreacă noaptea. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească și coroanele stejarilor și ale arbuștilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În ramurile de sarrapia urlau, lugubru, maimuțele araguato și, din când în când, se auzea șuierul de nedescris al păianjenului-maimuță. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci... Soarele a răsărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se înfioră, agitat. Făcu un ultim efort. Yubani-i vor pleca, adăugă el. Vor pleca yubani-i și nimeni nu va mai apăra aceste selve. Și vor lua cu ei copacii, și se vor duce și stârcii, și se vor duce și maimuțele, și papagalii - tuși din nou - și florile... Închise ochii și adormi. Simți că un zăgaz uitat i se rupea în adâncul inimii și plânse în tăcere pentru fiecare copac din selvă, pentru fiecare stârc, fiecare maimuță, fiecare papagal... ...Și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]