5,147 matches
-
contact vizual cu inamicul sau măcar informații clare despre localizarea acesuia iar marchizul de Grouchy nu se găsea în niciuna din aceste situații. Exelmans ar fi spus: „Împăratul e angajat corp la corp cu armata engleză, nu încape îndoială. Domnule Mareșal, trebuie să mărșăluim spre foc. Sunt un vechi soldat al armatei din Italia și l-am auzit de o sută de ori pe generalul Bonaparte emițând acest principiu. Dacă o luăm la stânga, vom fi într-o oră pe câmpul de
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Dacă s-a reunit cu Wellington, îl vom regăsi pe câmpul de luptă, iar din acel moment ordinul dumneavoastră va fi executat punct cu punct. Dacă nu e acolo, sosirea dumneavoastră va decide soarta bătăliei". Dornic să îndeplinească ordinele Împăratului, Mareșalul marchiz nu vrea să audă și ordonă ordonă înaintarea și apoi atacul spre sfârșitul după-amiezii, la Wavre. Totuși, mareșalul nu știe că nu are în față decât 20 000 de oameni, adică Corpul generalului prusac Johann von Thielmann, ariegarda armatei
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
va fi executat punct cu punct. Dacă nu e acolo, sosirea dumneavoastră va decide soarta bătăliei". Dornic să îndeplinească ordinele Împăratului, Mareșalul marchiz nu vrea să audă și ordonă ordonă înaintarea și apoi atacul spre sfârșitul după-amiezii, la Wavre. Totuși, mareșalul nu știe că nu are în față decât 20 000 de oameni, adică Corpul generalului prusac Johann von Thielmann, ariegarda armatei prusace, ce avea misiunea să îl repereze și rețină pe mareșalul francez. Ceea ce se întâmplase a fost că mareșalul
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
apoi atacul spre sfârșitul după-amiezii, la Wavre. Totuși, mareșalul nu știe că nu are în față decât 20 000 de oameni, adică Corpul generalului prusac Johann von Thielmann, ariegarda armatei prusace, ce avea misiunea să îl repereze și rețină pe mareșalul francez. Ceea ce se întâmplase a fost că mareșalul Grouchy s-a mișcat extrem de încet în urmărirea inamicului pe data de 17 și astfel, restul armatei prusace, generalii Pirch, Ziethen și von Bülow au câștigat 14 ore de marș asupra sa
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
mareșalul nu știe că nu are în față decât 20 000 de oameni, adică Corpul generalului prusac Johann von Thielmann, ariegarda armatei prusace, ce avea misiunea să îl repereze și rețină pe mareșalul francez. Ceea ce se întâmplase a fost că mareșalul Grouchy s-a mișcat extrem de încet în urmărirea inamicului pe data de 17 și astfel, restul armatei prusace, generalii Pirch, Ziethen și von Bülow au câștigat 14 ore de marș asupra sa, putându-și aduce corpurile de armată, ce totalizau
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
eroarea strategică pe care a comis-o, Grouchy își dă seama că nu mai poate face nimic așa că învinge corpul prusac ce se afla în fața sa și apoi se retrage rapid și în ordine spre Franța. După dezastrul de la Waterloo, Mareșalul Grouchy a fost informat despre rezultatul bătăliei și a primit ordin de la Împărat să organizeze imediat retragerea înspre Namur și apoi spre Givet, pentru a evita să fie încercuit. Mareșalul organizează o retragere extrem de rapidă, nu înainte de a da o
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
rapid și în ordine spre Franța. După dezastrul de la Waterloo, Mareșalul Grouchy a fost informat despre rezultatul bătăliei și a primit ordin de la Împărat să organizeze imediat retragerea înspre Namur și apoi spre Givet, pentru a evita să fie încercuit. Mareșalul organizează o retragere extrem de rapidă, nu înainte de a da o bătălie de arigardă la Namur, cu scopul de a da timp armatei să evacueze răniții spre Franța. Pe măsură ce resturile „Armatei Nordului” se retrăgeau în Franța, sub comanda lui Grouchy, armata
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
abdicase pe 22 iunie, generalii francezi nu mai vedeau niciun sens în a mai continua operațiunile și astfel au angajat negocieri pentru semnarea unui armistițiu. Cu toate acestea, Coaliția a refuzat să semneze armistițiul înainte de a ocupa Parisul, astfel că Mareșalul Davout, Ministrul francez de Război și comandant "de facto" al trupelor franceze, a ordonat generalilor săi să apere capitala. Scopul era de a-i sili pe Aliați să semneze încetarea focului fără a ocupa capitala, demonstrând că armata franceză, care
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Davout cedează și retrage toată armata franceză dincolo de Loara. Pe 7 iulie, prusacii au intrat în Paris, pregătind scena pentru revenirea lui Ludovic al XVIII-lea. La sfârșitul lunii aprilie, pentru a bloca o ofensivă a Coaliției în sud-estul Franței, Mareșalul Suchet primește comanda celui de-al VII-lea Corp de armată, numărând aproape 25 000 de oameni. Mareșalul reorganizează aceste trupe cu eficiența sa obișnuită și apoi invadează Savoia, la începutul lui iunie 1815, capturând Evian și Saint-Jean de Maurienne
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
scena pentru revenirea lui Ludovic al XVIII-lea. La sfârșitul lunii aprilie, pentru a bloca o ofensivă a Coaliției în sud-estul Franței, Mareșalul Suchet primește comanda celui de-al VII-lea Corp de armată, numărând aproape 25 000 de oameni. Mareșalul reorganizează aceste trupe cu eficiența sa obișnuită și apoi invadează Savoia, la începutul lui iunie 1815, capturând Evian și Saint-Jean de Maurienne, dar, aflând de înfrângerea de la Waterloo, Suchet este nevoit să se replieze. Sud-estul Franței este invadat de o
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
a fost o bătălie purtată pe 16 iunie 1815 între armata anglo-olandeză, condusă de Wellington, și aripa stângă a Armatei Nordului, condusă de Mareșalul Michel Ney. Scopul bătăliei a fost controlul intersecției cruciale a patru drumuri, din dreptul localității belgiene Quatre Bras. Deși, la începutul bătăliei, mareșalul francez se bucura de o superioritate numerică semnificativă, acesta a dat dovadă de o precauție necaracteristică, amânând
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
16 iunie 1815 între armata anglo-olandeză, condusă de Wellington, și aripa stângă a Armatei Nordului, condusă de Mareșalul Michel Ney. Scopul bătăliei a fost controlul intersecției cruciale a patru drumuri, din dreptul localității belgiene Quatre Bras. Deși, la începutul bătăliei, mareșalul francez se bucura de o superioritate numerică semnificativă, acesta a dat dovadă de o precauție necaracteristică, amânând atacul până după amiază, moment în care ducele de Wellington tocmai primise întăriri. Ney a reușit totuși să cucerească intersecția esențială, dar contraatacul
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a dat dovadă de o precauție necaracteristică, amânând atacul până după amiază, moment în care ducele de Wellington tocmai primise întăriri. Ney a reușit totuși să cucerească intersecția esențială, dar contraatacul anglo-aliat l-a împins pe pozițiile sale inițiale. Atunci când mareșalul a organizat un nou atac, a găsit poziția neapărată, întrucât Wellington începuse retragerea după ce a aflat de înfrângerea prusacilor la Ligny, înfrângere care punea toată armata anglo-aliată într-o poziție precară, riscând un atac în flanc din partea armatei franceze principale
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
vești suplimentare dinspre flancul stâng cum că forțe ostile considerabile erau vizibile la Quatre Bras. Împăratul i-a scris de îndată lui Ney, spunându-i că acelea nu puteau fi altceva decât o parte din trupele lui Wellington și că mareșalul trebuia să-și concentreze soldații pentru a zdrobi ce se afla în fața lor, adăugând că trebuia să trimită toate rapoartele la Fleurus. Apoi, lăsându-l provizoriu pe Lobau la Charleroi, Napoleon s-a grăbit să ajungă la Fleurus, unde a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
s-a grăbit să ajungă la Fleurus, unde a sosit în jurul orei 11:00. Quatre Bras era un sat foarte mic localizat în apropiere de importanta intersecție aflată pe drumul către Bruxelles. În acea perioadă, acesta avea numai trei-patru case. Mareșalul Ney a sosit la Quatre Bras în jurul orei 14:00. A recunoscut imediat importanța intersecției de lângă acest sat și pădurea Bossu. Era imposibil de mărșăluit pe drumul spre Bruxelles atâta timp cât inamicul se afla în pădure. Aceasta era alcătuită din copaci
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
era o armată proastă, însă nici nu s-a distins foarte mult, cel puțin nu la începtul campaniei; dar și-a îndeplinit datoria. La începutul Bătăliei de la Quatre Bras, prințul de Orania avea nouă-zece batalioane de infanterie și 16 tunuri: Mareșalul Ney dispunea de Corpul al II-lea de armată al lui Reille (diviziile de infanterie 5, 6, 9 și Divizia a 2-a de Cavalerie), precum și de Cavaleria Ușoară de elită a Gărzii, formată din Lăncieri și Vânători Călare. Contele
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a 2-a de Cavalerie), precum și de Cavaleria Ușoară de elită a Gărzii, formată din Lăncieri și Vânători Călare. Contele Reille luptase împotriva trupelor lui Wellington și a gherilelor spaniole încă din 1810 până la sfârșitul Războiului peninsular. Relația sa cu mareșalul Soult era atât de încordată, încât Reille și-a abandonat postul în 1814. Lăncierii Roșii francezi s-au apropiat de Frasnes și au fost întâmpinați cu foc artilerie din partea unei baterii ecvestre olandeze și cu foc de muschetă din partea Batalionului
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
II-lea de Armată: „Nu se mai află aproape nimeni în pădurea Bossu, trebuie să o ocupăm imediat.” Pădurea Bossu era foarte importantă, însă atacul principal a fost direcționat la est de pădure, de-a lungul drumului către Quatre Bras. Mareșalul Ney a conchis că, odată cu atacul de-a lungul drumului, inamicul din pădurea Bossu va fi obligat să-și retragă liniile pentru a evita să fie învăluit. În jurul orei 14:00, francezii au înaintat în forță, iar avanposturile aliate s-
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
condus voluntarii din Batalionul 2/Regimentul I de Infanterie din Nassau și două companii ale Batalionului 7 de Miliție într-un contraatac și i-a alungat pe francezi din pădure. Pe la ora 16:00 a ajuns divizia lui Jérôme Bonaparte. Mareșalul Ney i-a ordonat imediat acestei mari unități să ocupe pădurea Bossu. Nassauerii s-au retras în ordine destul de bună. Încă mai aveau în posesie partea nordică a pădurii și erau sprijiniți de focul trupelor olandeze ce apărau Gemioncourt. Între
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
forțelor franceze al căror număr creștea continuu, ignorând ordinele lui Wellington. Încercările lui Siborne de a imputa lașitatea trupelor olandeze era un mijloc de diversiune pentru a distrage atenția istoriei de la performanța ineptă a ofițerilor de stat-major britanici.) Între timp, mareșalul Ney a ordonat diviziei lui Bachelu și unei jumătăți din divizia lui Foy să avanseze. Cinci baterii au fost postate între Gemioncourt și Pireaumont pentru a oferi sprijin. Wellington a poziționat șapte batalioane britanice la 500 de metri sud de
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
I al lui d'Erlon în urmă). Ney a rămas fără cuvinte, surprins și alarmat atunci când Delcambre l-a informat că, în conformitate cu un ordin de la Napoleon, Corpul lui d'Erlon mărșăluia spre Saint Amand pentru a ataca prusacii la Ligny. Mareșalul trebuia să rețină o armată cu trei divizii măcinate de luptă. Ney a decis să contramandeze ordinul lui Napoleon către d'Erlon. Între timp, contele d'Erlon se mutase de pe drumul înalt dintre Gosselies și Frasnes pe drumul roman ce
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
lui Napoleon către d'Erlon. Între timp, contele d'Erlon se mutase de pe drumul înalt dintre Gosselies și Frasnes pe drumul roman ce ducea spre Wagnele iar avangarda sa tocmai putea vedea câmpul de bătălie, când a primit contraordinele de la mareșalul Ney (au existat multe dezbateri cu privire la ce s-ar fi întâmplat dacă Corpul I al lui d'Erlon ar fi participat ori la bătălia de la Ligny, ori la cea de la Quatre Bras). Din cauza focului intens de artilerie, trupelor hanvovriene li
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
cinci-șase pași de ei. După ce Ney a aflat de avansarea puternicului Corp I de armată spre Ligny, acesta și-a dat seama că nu mai putea dispune de întăriri, fiind astfel depășit numeric și în imposibilitatea de a zdrobi inamicul. Mareșalul a trimis brigada de cuirasieri a lui Guiton într-o ultimă încercare de a obține victoria. Cavaleria grea a șarjat cu săbiile scoase, însă fără sprijin și fără artilerie ecvestră. Regimentul 69 britanic a tras o salvă de la 30 de
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
istoria britanică. În ceea ce privește mahmureala, legenda belgiană spune că Ney și statul său major s-au cazat în reședința unui demnitar belgian care era faimos pentru pivnița sa cu vinuri și pe care aceștia au explorat-o amănunțit. La Quatre Bras mareșalul Ney a pierdut între 3 400 și 4 250 de oameni. Francezii au capturat de asemenea un drapel britanic. Ney a reușit să oprească orice forță de-a lui Wellington care încercase să meargă în ajutorul prusacilor lui Blücher. Ducele
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Józef Antoni Poniatowski (n. 7 mai 1763 - d. 19 octombrie 1813) a fost un prinț polonez, om de stat și militar căruia i s-a acordat demnitatea de Mareșal al Primului Imperiu Francez. Nepotul ultimului rege ales al Poloniei, Stanisław August Poniatowski, și fiul al unui feldmareșal polonez din armata austriacă, și-a început cariera în armata austriacă, devenind rapid colonel și aghiotant al împărătului. În 1789 a părăsit
Józef Poniatowski () [Corola-website/Science/312433_a_313762]