52,214 matches
-
cuprinde, Constantin Arcu, încă pândit de tentația anecdoticului, a senzaționalului din mass-media sau a facilelor reglări de conturi pe plan local, își confirmă vocația de prozator mai ales atunci când se implică în existențe aparent neînsemnate și resemnate, iluminate subit de mesaje dintr-o lume paralelă.
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
patriotică, n-au rezonanță de actualitate, lăsându-ne, în schimb, în seama unei parodii a patriotismului: țara noastră va avea un viitor de aur dacă vom muri cu toții pentru ea! În lectura noastră postmodernă, capabilă să ia totul în derâdere, mesajul este complet deturnat, nu doar deviat. În aceasta constă farmecul desuetudinii: să-și conțină propria parodie. Posteritatea lui Bolintineanu stă mai bine, e mai vie în Levantul lui Mircea Cărtărescu decât în textul reeditat al autorului. Manoil, personajul de roman
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
calm/ pomul cuprins de moarte se lasă tăiat/ împânzit de furnici și plânge/ înduioșarea lui umbrind un copil/ care vine revine să rupă cu gura decorul/ zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). Adică un soi de realism psihologic. Un mesaj al sfielii cu care poeta se apropie de cele ce ființează ca și de sine, o experiență a solitudinii mereu amestecate în demersurile deschiderii, ale dăruirii, dînd impresia a amîna, paradoxal-dureros, clipa de har... Corelația retractilității o reprezintă surdina afectivă
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
o condiționare cvasi-mecanică. Să fac și eu - în paralel cu autorul - o recapitulare, un bilanț critic. În sinusoida versurilor sale, pragul cel mai înalt, ca și cel mai de jos, erau atinse într-un același elan contestatar, al poeziei cu mesaj social. Eul devenea un receptacol al suferinței colective, iar indiferența factorilor de putere îl urca pe revoltatul poet pe un piedestal al geniului neînțeles și batjocorit. Abia posteritatea urma să-i facă dreptate. Deocamdată, adevărul umbla cu capul spart, iar
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
bine așa, Pidot. Separat s-ar putea să scăpăm cu bine, dar împreună... e prea riscant. Vine cineva, Pidot? întrebă glasul și pantalonii în dungi se mișcară pe loc. —Nu vine nimeni. —Ascultă, Pidot, te rog să-i duci un mesaj doamnei Carosse. Spune-i că sunt bine și că am plecat spre sud. O să încerc să trec în Elveția până se liniștesc lucrurile. Nu-i așa, bietul meu Pidot, că ți-ar prinde bine câteva sute de franci? —Firește. —O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am plecat spre sud. O să încerc să trec în Elveția până se liniștesc lucrurile. Nu-i așa, bietul meu Pidot, că ți-ar prinde bine câteva sute de franci? —Firește. —O să-i las aici, pe poliță. Ai să-i transmiți mesajul, da, Pidot? —Unde? —În același loc. Știi tu... la etajul trei. Sper că bătrânei nu i-a căzut părul. Tare mai era mândră de el. Ei, rămas bun, Pidot, și mult noroc! Se auzi puțin zgomot în toaletă, apoi foșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
trăiri își pierduseră conturul. Pentru un timp totul ar putea continua la fel ca până acum, dar, când puse mâna pe clanța ușii de la bucătărie și o auzi pe Thérèse trebăluind dincolo de ușă, bătăile inimii lui împovărate îi transmiseră un mesaj ce nu putea fi interpretat decât într-un singur fel. Ieși imediat din casă, încercând să-și limpezească gândurile și, vorbind straturilor din micuța grădină de zarzavat, rosti cu glas tare: „O iubesc“, ca și cum ar fi fost prima mărturie dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
limbii; singurul lucru autentic la el era teama. Dar și aceasta se afla sub control, precum un cal încălecat de un bun călăreț. Nu i se vedea decât pe buze și în ochi. Singura mea scuză este că aveam un mesaj pentru domnișoara din partea fratelui ei. Privirea stăruitoare, curioasă a lui Charlot părea să-l tulbure. — Am impresia că te cunosc de undeva, spuse omul. Fata ridică imediat ochii. — Așa ar trebui să fie. Și el a fost în aceeași închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
glob golaș, gata să-l reducă la tăcere, și acum veni rândul lui Charlot să-și ferească privirea. Da, e Chavel, răspunse el. Dar foarte schimbat. O expresie de satisfacție trecu fulgerător peste chipul bărbatului, apoi dispăru. —Bun, și ce mesaj îmi aduci? întrebă fata. — Doar atât: că v-a iubit foarte mult și că gestul lui a fost cea mai bună dovadă pe care v-o putea da. În holul mare era foarte frig și bărbatul începu să tremure: —Noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Nu ți se pare că sunt un ratat? Sau pentru tine nu e suficient de evident? Ea își întoarse privirea către el cu o cumplită lipsă de interes. —Ba da, cred că da, răspunse fata. Michel ne-a trimis un mesaj prin el. —Cel puțin așa susține el. Nu văd ce motiv ar fi avut să mintă cu privire la un lucru mărunt, dar nu și cu privire la cel mai important. De fapt, continuă ea cu o naivitate sfâșietoare, nu mi-a făcut impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că s-ar putea întoarce Charlot. Ascultă cu atenție să prindă eventual scrâșnetul pietrișului. —A trebuit să mă întorc, Mademoiselle, insistă el rugător. Aseară n-ați vrut să mă lăsați să vorbesc. N-am apucat nici măcar să vă transmit tot mesajul de la Michel. (Ce dracu’? Am încurcat rolurile? Care mesaj?) Mi l-a încredințat în noaptea când a murit, continuă încercând să tragă de timp și totodată uimit de efectul vorbelor sale. — În noaptea când a murit? A murit noaptea? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să prindă eventual scrâșnetul pietrișului. —A trebuit să mă întorc, Mademoiselle, insistă el rugător. Aseară n-ați vrut să mă lăsați să vorbesc. N-am apucat nici măcar să vă transmit tot mesajul de la Michel. (Ce dracu’? Am încurcat rolurile? Care mesaj?) Mi l-a încredințat în noaptea când a murit, continuă încercând să tragă de timp și totodată uimit de efectul vorbelor sale. — În noaptea când a murit? A murit noaptea? — Sigur că da. În timpul nopții. — Dar Charlot mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din repertoriul romantic. „Dumnezeu să te aibă în pază!“ sau „Dumnezeu să te ierte!“ sau „Dumnezeu mi-e martor!“, toate formulele pompoase și tocite fâlfâiau în jurul cuvântului Dieu ca o perdea. Se întoarse încet, cu multă prudență, spre ușă. Și mesajul de la Michel? 16 Sprijinit de gard, Carosse privea cu atenție silueta care se apropia dinspre St Jean traversând câmpul. Stătea sprijinit de gard cu aerul relaxat al celui ce se află în propria sa grădină. Ideea care-i trecuse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
era o zi însorită, o oglindă și ne trimiteam unul altuia semnale luminoase. Uneori nu aveam altceva să ne comunicăm decât: „Nimic de semnalat“. Cu o urmă de îngrijorare în glas, Carosse întrebă: Și-acum ce faci? Semnalele astea transmiteau mesajul: „Ajutor, ne-au atacat pieile roșii!“. Ah, nu-nțeleg nimic din ce spui! exclamă fata. —Prietenul meu locuiește tot acolo, deși acum nu-mi mai este prieten. La ora asta își scoate vacile la păscut. O să vadă semnalele luminoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ce spui! exclamă fata. —Prietenul meu locuiește tot acolo, deși acum nu-mi mai este prieten. La ora asta își scoate vacile la păscut. O să vadă semnalele luminoase și o să-și dea seama că s-a întors Chavel. O să înțeleagă mesajul. „Ne-au atacat pieile roșii!“. Doar el îl poate descifra. Chavel observă că mâna lui Carosse apucă mai strâns revolverul ascuns în buzunar. Ceea ce spusese nu era suficient pentru a dovedi că omul este un șarlatan. Era capabil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe un scaun. În câteva clipe pata se va vedea pe haine. — Acum totul s-a sfârșit, spuse Chavel. De-acum n-o să mai aibă curaj să se întoarcă. Ești cu adevărat Chavel? întrebă fata. — Da. —Ce-ai spus în legătură cu mesajul tot minciună a fost, nu-i așa? N-ai făcut de două ori aceleași semne cu lanterna. Da, tot minciună a fost, răspunse el. Am vrut să-l fac să tragă. Acum nu se mai poate întoarce. El crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o fabrică de lângă Leipzig menită să producă un explozibil secret, îl pune, într-o anumită împrejurare, în conflict cu poliția locală. La Londra se află, dintr-o altă sursă, că B.720 este urmărit și i se trimite acestuia un mesaj de avertizare, dar mesajul ajunge prea târziu. La sfârșitul unui spectacol de operă pe muzică de Gilbert și Sullivan organizat de Societatea Anglo-Latesthiană în care Tripp joacă rolul principal, șeful poliției, care a urmărit spectacolul din rândul întâi, îi înmânează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
menită să producă un explozibil secret, îl pune, într-o anumită împrejurare, în conflict cu poliția locală. La Londra se află, dintr-o altă sursă, că B.720 este urmărit și i se trimite acestuia un mesaj de avertizare, dar mesajul ajunge prea târziu. La sfârșitul unui spectacol de operă pe muzică de Gilbert și Sullivan organizat de Societatea Anglo-Latesthiană în care Tripp joacă rolul principal, șeful poliției, care a urmărit spectacolul din rândul întâi, îi înmânează un buchet de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
este dezamăgit. Șeful poliției se declară încântat de faptul că prezența lui Tripp va îndepărta alți agenți serioși și acceptă o mașină de cusut drept cadou pentru soția sa. El se obligă să asigure ieșirea din țară fără probleme a mesajelor transmise de Tripp și, pentru a evita nemulțumirea Ambasadei Germane, să le permită celor din ambasadă chiar să-și arunce o privire asupra lor pe parcurs. Imediat după această întâlnire, îi parvine lui Tripp avertismentul trimis de la Londra, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
incoveniente întrucât nimeni nu se pricepe prea bine să aranjeze banda în mașina de scris. O dată găsește o bandă aruncată în coșul de gunoi în loc să fie arsă în incinerator și, pentru a demonstra riscurile acestei neglijențe, se apucă să descifreze mesajul imprimat pe bandă. Singurul lucru pe care reușește să-l citească este: „Nicicând n-au existat buze mai fragede, nici ochi mai luminoși“, ceea ce se dovedește a fi un vers dintr-un sonet scris de Cobb cu gândul, firește, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de ușor. Pleacă la cumpărături și se întoarce cu o adevărată colecție de plicuri care, spune el, i-au fost date de sub tejghea: făcând un adevărat spectacol, verifică dacă niște scrisori complet nevinovate privitoare la mașini de cusut nu cuprind mesaje scrise cu cerneală invizibilă. Îl ia pe Cobb la o plimbare prin oraș și, din loc în loc, îi arată în câte un restaurant un agent de-al său. Un om foarte discret. Ai să constați că nu dă nici cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
German și Vaughan Williams. Măsurile de securitate ale domnișoarei Jixon sunt un pic prea eficiente, așa că nemții nu mai reușesc să citească rapoartele trimise de el. În loc să continue transmiterea rapoartelor prin intermediul șefului poliției, elaborase o metodă sofisticată de înscriere a mesajelor pe timbrele poștale cu o cerneală specială. (Domnișoara Jixon are chiar un moment când se gândește, cu destulă timiditate, să folosească drept cerneală excrementele de pasăre.) Din păcate, cerneala nu se developează cum trebuie și cuvintele devin vizibile, apoi dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vileag rețeaua, dar el n-are ce da în vileag. Aflat sub amenințare, are de ales între două căi: fie rămâne prizonier în interiorul ambasadei până la izbucnirea războiului și atunci va fi dat pe mâna Gestapoului ca spion, fie trimite un mesaj cifrat ticluit de ei, cu informații false, și în acest caz va putea fi pus în libertate la momentul potrivit. I se arată filme cu imagini din lagărele de concentrare, este împiedicat să doarmă, este închis într-o celulă împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
este împiedicat să doarmă, este închis într-o celulă împreună cu neamțul cel sentimental (căzut acum în dizgrație), care-l trezește ori de câte ori e gata să adoarmă și care-l mustră pentru că și-a înșelat nevasta. Ambasadorul Germaniei și atașatul militar compun mesajul pe care el urmează să-l trimită. Pe o foaie, atașatul militar trece datele secrete: ziua invaziei, numărul de divizii etc. Pe alta sunt trecute datele false ce urmează a fi comunicate de Tripp. O pală de curent de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Tripp. O pală de curent de la o fereastră deschisă zboară și încurcă foile. Lui Tripp i se dă din greșeală foaia cu datele corecte și i se cere să le transcrie cu o cerneală specială. Tripp cedează. Expedierea încă unui mesaj cu date false i se pare a fi un preț mic. Pentru a se asigura că totul este în ordine și că nimeni nu va mai avea încredere vreodată în mesajele trimise de Tripp, germanii îi cer șefului poliției să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]