5,818 matches
-
în speță cu Mihai și cu Ionel Crăifăleanu, pe care abia mult mai târziu am aflat că-l chema de fapt Alecu Paleologu, numele de împrumut venindu-i de la un buletin de identitate fals, sub care se ascundea de urmărirea Miliției. În zilele însorite mergeam cu tot tribul la scaldă într-unul din cele două râuri, „al Doamnei“ și „al Târgului“, ce curgeau prin preajmă, de o parte și de alta a casei. După căldurile și plictisurile bucureștene, era o viață
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dânsa când, în dreptul județenei de partid, am fost opriți de o matahală de milițian, care ne pofti să-l urmăm. I-am dat ascultare, nedumeriți, până la o cameră destul de strâmtă de la etaj, în care se aflau mai mulți ofițeri de miliție, dar și urâtul din vagonul de cale ferată de la Zărnești. Atunci am înțeles totul. Am fost rugați să ne legitimăm. Eu - născut la Chișinău, în URSS; Mihai - la Torino, în Italia! Fiind băieți cu pretenții, eram îmbrăcați cam fistichiu pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
apoi vorbirea noastră într-o limbă străină, harta topografică a muntelui și a regiunii - totul pleda împotriva noastră, inclusiv ranchiuna tovarășului nostru de drum, care fără doar și poate simțise că ne amuzaserăm pe socoteala lui... Legătura cu secțiile de miliție din București, pentru a verifica dacă într-adevăr aveam domiciliile indicate pe buletin, a durat peste o jumătate de oră. În acest răstimp ni se mai punea din când în când câte o întrebare, dar în rest domnea o tăcere
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și 1942-1943, care în acei ani s-au ținut, cu totul întâmplător, tot la Liceul Matei Basarab. Lipsea anul de studiu 1940-1941, dar anii 1940 și 1941 ca atare erau prezenți! Astfel, cu sprijinul binevoitor al unui tânăr ofițer de miliție de la circumscripția de care depindeam, s-a tras în mod legal concluzia că, fiind prezent la studii în toți acești ani, nu putusem fi nicicând plecat în Basarabia... 19 octombrie 1953 Lucrurile merg spre normalizare... Nu-mi mai fac griji
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de la o cunoștință cu totul trecătoare, care îmi cerea cu totul dinadinsul un rendez-vous în oraș. L-am refuzat net, invocând plecarea de a doua zi. De fapt, după cum mi-am dat seama mai târziu, era o provocare montată de miliție... Dacă aș fi acceptat și m-aș fi dus, 213 aș fi fost arestat în stradă sub cine știe ce învinuire. Aș fi dispărut pur și simplu, spre disperarea părinților mei... Deci seara, pe la nouă și jumătate, s-au prezentat doi tipi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Vadim Sargani - vechiul prieten al familiei noastre. Ion, din fericire, lipsea de acasă. Mi s-au acordat câteva minute ca să mă șterg pe cap și să mă îmbrac. Afară aștepta mașina - un jeep, cu care am fost dus la Prefectura Miliției de pe Calea Victoriei. Ajunși la destinație, am fost urcat la etajul al patrulea și intro dus într-o cameră. După intrarea în temă, unul din cei doi milițieni care veniseră să mă aresteze și care era, după cum am aflat mai târziu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
căci are să-i comunice ceva de foarte mare importanță. Puțin cam mirat, Mihai se execută... Străbătu odăile și culoarele care-l separau de biroul direcției și intră. Înăuntru, alături de George Oprescu, cam palid și agitat, se aflau doi ofițeri de miliție în civil, care îl arestară... Toate aceste amănunte, precum și aproape tot ce va urma de acum încolo au fost culese de familie de la colegii de la institut, precum și de la deținuții eliberați din beciurile Prefecturii unde fusese închis și care, conform străvechii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
terminau percheziția, luau cu ei un singur obiect mărunt, fără însemnătate: un deșteptător, un ceas de mână, un tranzistor. și, înainte de a pleca de la locul faptei, îți stricau ușa de la intrare pentru a simula o spargere. Când te întorceai acasă, miliția se și găsea acolo. Unicul obiect lipsă servea în procesul-verbal al miliției la transformarea percheziției în furt. Mai târziu sosea și clipa când te chemau la procesul unui spărgător dovedit căruia îi strecuraseră printre bunurile furate și obiectul luat de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
deșteptător, un ceas de mână, un tranzistor. și, înainte de a pleca de la locul faptei, îți stricau ușa de la intrare pentru a simula o spargere. Când te întorceai acasă, miliția se și găsea acolo. Unicul obiect lipsă servea în procesul-verbal al miliției la transformarea percheziției în furt. Mai târziu sosea și clipa când te chemau la procesul unui spărgător dovedit căruia îi strecuraseră printre bunurile furate și obiectul luat de Securitate. Deținutul era adus în fața instanței și îl sileau să recunoască și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
așa cum erau miile de oameni obișnuiți întâlniți în magazine, parcuri, tramvaie. Recunoșteam în jur numeroasele insule rătăcitoare de pe insula imobilă de asfalt. În acest oraș ținut sub supraveghere, nefericirea insulei se reflecta zilnic pe chipurile oamenilor. Am văzut razii ale miliției, arestări publice, fotografiile expuse în galantare cu fețele desfigurate de frică ale hoților de prăvălie prinși și, în replică la ele, de-a lungul aleilor din parc, panourile cu zâmbetul unsuros al muncitorilor fruntași și eroilor socialiști. Am văzut zăcând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și înțelege mai mult decât i se spune, iar ce înțelege nu i se spune, fiindcă ce i se spune nu înțelege, și așa mai departe“1. Iar cealaltă insulă era ștăbimea. Funcționari din aparatul economic, funcționari de partid, securitate, miliție, armată. Toți aceștia formau un stat în stat, dispunând pentru sine de cartiere întregi de locuințe, de magazine, spitale, cantine, terenuri de vânătoare, stațiuni de odihnă. Fericirea lor insulară poate că era reală în raport cu viața celorlalți, a oamenilor de rând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se prezinte îngrijiți, pentru că nu-și mai aparțineau. Gara pentru emigranți se afla în apropiere de granița ungară - o mică gară de frontieră. Eram vreo douăzeci de oameni care așteptam trenul în penumbra incertă a unei săli dosnice, sub supravegherea miliției. N-aveai voie să părăsești sala de așteptare, nici să urci pe peron decât după ce milițianul îți dădea voie. O ultimă amenințare pe scara vagonului: Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi. Apoi m-am trezit așezată în compartiment
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
L-am luat pe umeri, distribuind, pe cât posibil, în mod echitabil greutatea lui pe fiecare membru component al echipei, și am pornit spre casă în formație completă. În timp ce noi eram ocupați cu adunarea crengilor uscate de pe zăpadă, la postul de miliție al tinerei noastre comune lucrurile nu erau tocmai "limpezi". Șeful de post al ghetoului Bumbăcari își serbase cu mare fast ziua onomastică, tizul lui fiind după dorința expresă a nașului de botez cel care trăise o bună parte din viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Pui de viperă! O să dansați pe sârmă, bobocilor! Ne uitam la el încremeniți, neștiind ce se va întâmpla cu noi, ce are de gând să ne facă. Cum adică "să dansăm pe sârmă"? Atenție! Comanda la mine! Direcția postul de miliție, înainte, marș! Mergeam spre sat. Alături de noi pășea Leu, neliniștit și tulburat. Am ieșit din lizieră și am intrat pe cea mai frumoasă și cea mai frecventată arteră de circulație a ghetoului: strada numărul 8. Cu lemnul în spate, obosiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lemn, protejând pe cât posibil glezna bolnavă, căreia frații mei îi preluaseră o parte din sarcini. Înaintam pe strada numită "La voie royale" calea regală sau "Bulevardul victoriei deportaților". Aici, în acest perimetru, erau grupate toate instituțiile din sat: sfatul popular, miliția, școala, dispensarul și cooperativa de consum. Erau cele mai frumoase clădiri, acoperite cu tablă zincată, unde meșterii germani dar nu numai și-au valorificat în cel mai înalt grad măiestria în arta construcției. Vara, acoperișurile zincate reflectau lumina solară cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu fusese văzut niciodată un asemenea spectacol hilar, o asemenea defilare aiuritoare. Patru copii ordonați în șir indian, purtând pe umărul drept un copăcel uscat, firav, având un diametru de vreo 12-15 centimetri, mergând obosiți și timorați, erau duși la miliție încadrați fiind de doi reprezentanți ai ordinii publice, unul în față, iar celălalt în spate. La urmă, venea și cățelandrul nostru, Leu, complet dezorientat, neînțelegând o iotă din toată mascarada asta. Era spectacolul trist și dureros al degradării și umilirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
birou. Trebuia să suportăm rigorile asprei legi, precum și ale oprobriului public: judecata, condamnarea, disprețul oamenilor, al concetățenilor noștri, pentru un act înfierat în egală măsură și de biserică și de societate. Eticheta era degradantă, fără menajamente: HOȚI! De la primărie până la miliție erau cam o sută de metri care au fost străbătuți cu ultimele mele puteri. Am intrat în curte. Aici, ni s-a ordonat să lăsăm jos copăcelul, rezemat de gărduțul care delimita spațiul aparținător instituției respective. În apropierea gărduțului, două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
avea aproximativ douăzeci de centimetri înălțime peste care era fixată ușa cu respectivul prag de lemn, care te introducea în coridorul despre care am vorbit. Cu mare dificultate am depășit această barieră, sub privirea disprețuitoare și dușmănoasă a organului de miliție. Ce i-am cășunat? Cu ce l-am provocat? Care să fi fost cauza mereu crescândei antipatii împotriva mea? Nu știu. Starea lui de irascibilitate, ura lui împotriva mea creșteau proporțional cu diminuarea îngrijorătoare a puterilor mele. În mod cert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ambulanța" care transporta un copil într-un mod atât de puțin obișnuit. Doreau să afle ce s-a întâmplat. Ți iasti? Ți iasti?(Ce este? Ce este?) Ți s-adară? (Ce s-a întâmplat?) Ficiorii ale teta vădanii îi bătură la miliție. Cțe? Cțe? (De ce?) Ficiorili furară un salcâm dit plantație. O, po, po, po!(Vai, vai, vai! ) Tora ți va s-adară? (Acum ce se va-ntâmpla?) Dumnizale, Dumnizale! Se văitau privind starea jalnică a grupului de infractori minori care se întorceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
starea jalnică a grupului de infractori minori care se întorceau la căminul lor. Pe întinsa și frumoasa câmpie a Bărăganului, acoperită acum de un strat gros de zăpadă, patru copii obosiți, înfrigurați și flămânzi, bătuți și terorizați la postul de miliție pentru un fapt disproporționat cu pedeapsa primită, se îndreptau cu anevoie spre casă. Ne dureau umerii, brațele, spinarea, capul, tot corpul, acolo unde bastonul cauciucat al milițianului se abătuse fără milă peste noi. Nasul cel frumos al lui Mircea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oamenilor grăbiți și nepoliticoși. În Gară de Nord, la întoarcere, Tăvi a luat decizia să nu mai revină în București și s-a hotărât să dea examen la Iași, mai ales după ce am fost insultați și de un subofițer de miliție. Hotărârea lui Tăvi Loghin a fost benefică, întrucat la Iași, după absolvire, s-a realizat deplin, a devenit profesor universitar, a fost Decan al Facultății de Drept și Prorector al Universității din Iași. Păcat că s-a stins prematur. Tratatul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
buteliile, ciocolata, cafeaua etc., și, în același timp, în casele românilor se instalau bezna și frigul. Cine își mai aduce azi aminte de cartela de 300 de grame de pâine, de dușmanul numit mașină de scris, care trebuia înregistrată la Miliție, de pachetul de Kent sau de săpunurile Lux și Rexona, care serveau ca monedă de schimb atunci când doreai o favoare din partea unei secretare, a unui conțopist, a unui medic? Dar oare ne mai amintim de întreruperea frecventă a luminii electrice
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
realizator, Sorin Roșca Stănescu, Sergiu Nicolaescu și un ofițer din armată. Era perioada în care oamenii mai mergeau prin ceață în ceea ce privește Evenimentele din ’89, și pentru prima dată s-a vorbit atunci despre o scrisoare găsită la un subofițer de Miliție pe la Buftea. S-a difuzat și un film despre subofițerul respectiv care era terorizat, iar viața îi devenise un calvar. În scrisoarea respectivă găsită de subofițer din întâmplare înainte de ’89, se vorbea nici mai mult nici mai puțin decât despre
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
jandarmi în Cârțișoara care însă se desființează curând, mai precis în 1942. În sfârșit, în 1949, după desăvârșirea preluării puterii în stat de către orânduirea comunistă, când poliția și jandarmeria sunt desființate, se instituie ca instrument de păstrare a ordinii publice Miliția, instituție care-și organizează puncte de lucru ce vor acoperi toate cotloanele țării. Atunci în 1949 se înființează primul post de miliție în satul nostru, într-o casă particulară. Abia în 1957 se face loc acestei activități într-una din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de către orânduirea comunistă, când poliția și jandarmeria sunt desființate, se instituie ca instrument de păstrare a ordinii publice Miliția, instituție care-și organizează puncte de lucru ce vor acoperi toate cotloanele țării. Atunci în 1949 se înființează primul post de miliție în satul nostru, într-o casă particulară. Abia în 1957 se face loc acestei activități într-una din încăperile Sfatului Popular Comunal, ca mai apoi să primească un sediu în imediata apropiere a Primăriei în care funcționează și astăzi. 8
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]