4,924 matches
-
podoabele circumstanțelor pasagere sau cele în care se irosește cel mai mult așa-numita atmosferă de spațiu și timp. Orice operă de artă vie și durabilă, chiar dacă în ea nu se consemnează particularități geografice și cronologice, după cum nici costume sau moravuri, posedă realitatea profundă a locului și timpului în care a fost zămislită. Tucidide, care disprețuia pitorescul lui Herodot, era conștient că-și scrie istoria pentru totdeauna, iar în Istoria mișcărilor, separării și războiului din Catalonia în vremea lui Filip al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
obiectul unei lecturi foarte personale din partea lui Unamuno în cartea sa Vida de Don Quijote și Sancho (1905), precursoare, prin numeroase propoziții teoretice, a Ceții. Luis Taboada (1848-1906), ziarist și scriitor spaniol, originar din Vigo (Galicia). Articole și proză satirică de moravuri. Francisco de Quevedo y Villegas (1580-1645), unul din cei mai mari scriitori și poeți spanioli ai tuturor timpurilor, satiric și moralist, adept al conceptismului. Vezi Don Quijote, I, 2. „La del alba sería“, primele cuvinte cu care începe Don Quijote, I, 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În privința frumuseții. Faptul că pentru a motiva războiul troian a fost de ajuns să se inventeze o poveste despre o soție frumoasă și infidelă nu e străin de cazul acelui apărător celebru care, pledînd pentru o femeie frumoasă dar de moravuri dubioase, a găsit argumentul suprem În a-i invita pe jurați să contemple ce sîni frumoși avea clienta sa. Însă nu ne putem explica istoria prin nasul Cleopatrei, ricanînd În stilul lui Stendhal care notează undeva cu un umor Îndoielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o propunere bărbătească lui Roman: — Hai să mergem la Albanez, până nu expiră oferta: plătesc eu. Cine știe cât mai avem de trăit? — Noi, răspunde sec Roman. Despre Lionel Lucrul cel mai greu de demonstrat în dosarul de naturalizare este respectarea bunelor moravuri. Nu există o evidență clară a bunelor moravuri, așa că respectarea lor e foarte interpretabilă. Ca să fie sigur, Lionel nu fuma, nu juca nici un joc de cărți la care se puteau câștiga sau pierde bani, nu se-mbăta criță decât de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la Albanez, până nu expiră oferta: plătesc eu. Cine știe cât mai avem de trăit? — Noi, răspunde sec Roman. Despre Lionel Lucrul cel mai greu de demonstrat în dosarul de naturalizare este respectarea bunelor moravuri. Nu există o evidență clară a bunelor moravuri, așa că respectarea lor e foarte interpretabilă. Ca să fie sigur, Lionel nu fuma, nu juca nici un joc de cărți la care se puteau câștiga sau pierde bani, nu se-mbăta criță decât de unul singur - la el în garsonieră, când îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zici „Bă, da’ ce afemeiat e ăsta!“ Dimpotrivă: întotdeauna fusese ponderat în privința femeilor, viața de șantier nepermițându-i relații mai lungi de o lună cu șantieriste fără mari pretenții sentimentale, dar cu considerabile pretenții fizice. Asta în România. În Franța, moravurile erau și mai relaxate, dar nu pentru candidații la naturalizare. De aceea, Lionel nu putea profita de promoțiile Albanezului, mai ales că toată lumea știa că acesta își rotunjea veniturile cinstite, din munca de proxenet, cu veniturile ilicite din munca de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
oameni, nici câinii nu o duc prea bine. Ați auzit probabil de ultimele zvonuridespre evacuarea câinilor din blocuri. Oamenii muncii să se poată odihni în liniște, să nu fie tulburați. Ce să mai vorbim de poluare, stres, decăderea generală a moravurilor? Toate îi afectează și pe prietenii noștri canini. Și răutatea oamenilor, bineînțeles. Șisuspiciunea generalizată și lașitatea și perfidia și teroarea, toate, toate. Dar Tavi e robust, nu-i așa? — Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Știu ce este o fată rea, hai să vorbim prietenește pentru a ne lămuri și fără a fugi de cuvinte grele. O fată rea este o poamă, o curvă, așa cum se spune În popor sau, mă rog o femeie de moravuri ușoare, iar o curvă este o femeie desfrânată, o fufă, o târfă. O curvă este cea care Își Înșeală nu soțul, ci amantul! Care din cele cu care zici că te-ai culcat aveau amanți? Niciuna... Și atunci de unde s-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dacă nu sunt obișnuite a trăi în libertate; iar pentru a domni asupra lor în deplină siguranță este de ajuns să faci să se stingă neamul principelui care le stăpânea. În ce privește celelalte lucruri, este destul să păstrezi vechile condiții, iar moravurile să fie asemănătoare, pentru ca oamenii să trăiască în liniște, precum am văzut că au făcut Burgundia, Bretagne, Gasconia și Normandia, care de multă vreme s-au unit cu Franta; și, cu toate că există unele nepotriviri de limbă, totuși moravurile sunt aceleași
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
condiții, iar moravurile să fie asemănătoare, pentru ca oamenii să trăiască în liniște, precum am văzut că au făcut Burgundia, Bretagne, Gasconia și Normandia, care de multă vreme s-au unit cu Franta; și, cu toate că există unele nepotriviri de limbă, totuși moravurile sunt aceleași și oamenii pot trăi ușor unii cu alții. Iar cel ce cucerește teritorii de acest fel, dacă vrea să le păstreze în stăpânirea lui, trebuie să ia seama la două lucruri, și anume: în primul rând, ca neamul
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
In anii studenției mergeam în ziua de spectacol la „un bilet în plus”. Actorii amatori de la facultățile bucureștene au montat o scenetă de avangardă. Textul era în permanentă schimbare.Actori deveneau pe rând dramaturgi.Subiectul era o fină alegorie la adresa moravurilor societății contemporane.Replici ca „Il lăsam să viziteze cetatea,doar pe unde s-a făcut curat!”, „Vântul vine obosit din țara voastră ,unde învârte 14 mori și nu poate să mai învârtă și cele 13 mori ale noastre!”,”Dați-i
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Oglindirea unei societăți în descompunere a impus un anumit mod de prezentare și - cum comicul înlesnește omenirii să se despartă cu voioșie de trecutul ei - comedia, vodevilul, farsa au predominat în această epocă, slujind, prin evidențierea aspectelor negative, la „îndreptarea moravurilor”. S-a afirmat că „în zorii literaturii noastre moderne, primele întrupări ale genului comic se suprapun celor dintâi exerciții de caracterologie, îngemănare menită parcă să confirme teza 10 bergsoniană care susține că într-un anume sens, adică sub specia automatismului
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
să se inființeze mai târziu, primele texte dramatice. În 1834, debutează ca autor dramatic Matei Millo „o vocație incipientă de moralist clasic”<footnote Ibidem. footnote>. Comediile sale - Un poet romantic, Postelnicul Sandu Curcă, Gâciturile, Asupra istericalilor - cuprind savuroase tablouri de moravuri satirizând conservatorismul, exagerările tinerilor franțuziți, prezumțiosul cu succese imaginare, conflictul dintre bărbați și femei („cel dintâi ecou comic al conflictului dintre bărbați și femei”<footnote Ibidem, p. 65. footnote>), avarul (fiind și prima întruchipare a „provințialului”). Caracterurile lui Mumuleanu cuprind
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
franțuziți, prezumțiosul cu succese imaginare, conflictul dintre bărbați și femei („cel dintâi ecou comic al conflictului dintre bărbați și femei”<footnote Ibidem, p. 65. footnote>), avarul (fiind și prima întruchipare a „provințialului”). Caracterurile lui Mumuleanu cuprind momente de comedie de moravuri. Lingușitorii, Muierile, Nobilul vechi și sărac, alcătuind o amplă galerie de portrete în gustul clasic, anticipând comicul caragialesc. Tipurile fundamentale ale epocii apar în Comedia vremii (1833), cunoscută mai ales sub titlul de Franțuzitele, aparținând lui Costache Facca. Este prima
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
clasic, anticipând comicul caragialesc. Tipurile fundamentale ale epocii apar în Comedia vremii (1833), cunoscută mai ales sub titlul de Franțuzitele, aparținând lui Costache Facca. Este prima piesă românească destinată interpretării pe scenă și realizată ca atare. Comedia vremii, inspirată din moravurile epocii, constituie o satiră îndreptată împotriva cosmopolitismului claselor dominante, care, părăsind moda fanariotă, au devenit în scurt timp admiratoare necondiționate ale apusului Europei, disprețuind tot ce era românesc. Franțuzitele, aducând vag cu Prețioasele ridicole a lui Molière, este ancorată adânc
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
reprezentate, se situează printre realizările de seamă: comedia în două acte O soaré la mahala sau Amestecul de dorințe, vodevilul Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt și „comedia vodevilă” Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc. Satire ale moravurilor vremii, ele ridiculizează încercările proaspeților îmbogățiți de a imita „naravurile boierimii”. Amănuntul focului izbucnit la biserica Amzei, pe care plăpămarii se reped să-l stingă, devine o mică obsesie viitoare pentru I. L. Caragiale, care-l introduce aluziv în O scrisoare
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
treptat înainte. În rândul precursorilor lui Caragiale, locul lui Alecsandri este bine stabilit. Observația a fost făcută de mult de marii critici și istorici literari: Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu. Între Alecsandri și Caragiale s-au găsit asemănări în ce privește observația tendențioasă a moravurilor timpului (ambii au trăit în epoci de prefaceri sociale). Referinduse la înrudirile dintre cei doi dramaturgi, Ștefan Cazimir notează că „tematic, filiația se poate sprijini pe două repere esențiale: asimilarea culturii apusene și moravurile politice”.<footnote Ibidem, p. 70. footnote
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
găsit asemănări în ce privește observația tendențioasă a moravurilor timpului (ambii au trăit în epoci de prefaceri sociale). Referinduse la înrudirile dintre cei doi dramaturgi, Ștefan Cazimir notează că „tematic, filiația se poate sprijini pe două repere esențiale: asimilarea culturii apusene și moravurile politice”.<footnote Ibidem, p. 70. footnote> Ibrăileanu identifică în Coana Chirița din Chirița în Iași, Chirița în provincie, și Gahița Rozmarinovici din Iorgu de la Sadagura - Zițele epocii respective. Gahița Rozmarinovici, persoană „voiajată” și bănuită a fi citit piese de Florian
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
a cuvintelor cuiva de către o altă persoană (Marița recită frazele lui Jorj în fața lui Hagi-Pană, așa cum Chiriac va spune frazele Vetei în fața lui Dumitrache). Caragiale a prețuit opera dramatică a lui I. Negruzzi, cu care a scris împreună Hatmanul Baltag. Moravurile politice l-au inspirat și pe I. Negruzzi în comedia O alegere la senat, care are similitudini în ceea ce privește tipurile și situațiile cu O scrisoare pierdută. Acțiunea se desfășoară în timpul alegerilor. Panaite Dudulea, avocat și jurnalist, este un Cațavencu hotărât să
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
statului, ci și fața nebănuită a aplicării unei ideologii și doctrine cu care cochetaseră în tinerețe burghezii noștri colegi de generație din Occident, foști maoiști, troțkiști, actanți ai mișcării 68-iste, promotori și profitori ai revoluției sexuale pe care noile moravuri și pilulele contraceptive au pregătit-o, ducând-o mai departe, în cele mai inedite forme. Mi s-a părut o ironie a destinului emiterea în România a decretului de interzicere a întreruperii de sarcină cu doi ani înainte de istoricul 1968
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lui generale, încît rămâneam uimit. Unul din cele mai puternice sentimente pe care le aveam era acel al cinstei (excepție în dragoste), pe care-l împingeam la exces, și pentru care aveam toate scrupulele. De aci, o veșnică persiflare a moravurilor celorlalți și de cele mai multe ori dezgust. Poate că totul pornea din același instinct de a mă diferenția și de a avea motivele unor noi mândrii personale. Nu admiteam deci nu numai necinstea fățișă, dar nici aranjamentele cele mai nuanțate care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
explicat eu. „Nu e deloc un lucru ușor. E foarte greu“. Agnes își pierde răbdarea și onorariul. Eu mi-ara scos picioarele pe geamul Boomerangului, când se aud palme grele căzând pe capota mașinii. Mi-am zis: tribunalul. Poliția de moravuri! Mi-am îndreptat gâtul. O gospodină frumoasă, îmbrăcată cu un capot se uita la noi prin geamul deschis, fața fiindu-i încadrată de pantofii mei. — Grăbește-te, amice, îmi spuse ea. Ești pe drumul de acces în curtea mea! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dezgustătoare și înfricoșătoare, motiv pentru care se apropie de tărâmul monstruosului. Multe dintre caricaturile lui Daumier, Grandville sau George Grosz sunt de acest fel. Satiricul, ca element esențial al satirei, începe să însemne ridiculizarea aspectelor negative, prin ironia mușcătoare la adresa moravurilor și a viciilor din viața socială și individuală. Satiricul se raportează subînțeles la un model moral, criticând incisiv și deseori batjocoritor, cu singurul scop al îndreptării morale. Perceput ca o variantă extremă a comicului, satiricul presupune o maximă detașare de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
între ironic și satiric, sarcasticul provine din grecescul sarkasmos și înseamnă ironie aspră, mușcătoare. La fel ca și satiricul din care derivă, sarcasticul realizează o critică severă a defectelor și viciilor, condamnând fără menajamente lipsa de demnitate a viciilor și moravurilor de orice fel. Vizând eradicarea răului, sarcasticul nu se dă în lături de la nimic: supraaccentuarea trăsăturilor negative, tonul jignitor, batjocoritor și limbajul dur, violent chiar. Grav în esență, sarcasticul presupune o reacție simultană de râs disprețuitor, dar amar. Rosenkranz arată
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
la un “altădată” îndepărtat, când cârmuitorii erau “plini de inteligență și cu o experiență bogată”. Pe de altă parte, una dintre consecințele afirmării spiritului critic și autonomiei gândirii promovate de umanism a fost critica societății feudale, a instituțiilor și a moravurilor ei, a teologiei și a clerului. Aceasta este întruchipată în opera principală a umanistului Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei - 1511. Asociată cu regretul vârstei de aur, tema nebuniei și a “lumii pe dos” constituie o altă indicație asupra pesimismului Renașterii
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]