4,695 matches
-
de infanterie a putut să intre. Cu puțină zăpadă adunată în pumn spală cu grijă fața fetei apoi îi aranjează părul. O învelește cu grijă într-o foaie de cort și înainte să o coboare în groapă sărută buzele reci. Murmură rugăciunea pe care o spusese de atâtea ori în timpul anilor de război pentru mulți dintre camarazii săi. Niciodată nu se gândise că va face asta și la mormântul iubitei. O ciudată stare de confuzie pune stăpânire pe el, cuvintele sacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să se ridice. Își aude respirația sacadată, pulsul firav, mirosul sângelui care-i iese printre dinți. Totul devine ca un vis în alb și negru. Prin fumul țigării atârnată de buze, privește la umbrele ce curg prin ceața vederii sale. Murmură stins, strivit în negreala neantului: "In den stillen Hain hernieder, Liebchen, komm zu mir!...".162 Ce frumoasă ești Smaranda și cât de caldă îmbrățișarea ta! Brrrr, ce frig, ce frig!Simt că am fundul așa de înghețat că pot sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Rusia. Mulțumește lui Dumnezeu că ești întreg. Cât de curând toată gașca în frunte cu marele nostru Führer se duce în mă-sa și ne întoarcem acasă. Până atunci mai cu fereală, că e păcat să nu vedem sfârșitul. Acasă, murmură visător Helmuth. Așezat pe vine, își strânge mai tare mantaua veche și ponosită pe trupul subțire apoi duce la buze țigara și trage cu putere. Patul moale, cearșafuri curate, plapuma călduroasă, focul care duduie în sobă. Acum, la cină, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la pământ, învelit într-o foaie de cort. Revine cu privirea la cel din fața lui. Cum te numești? Sergent Cristian Lazăr. Și dumneata? Fascicolul de lumină se mută pe fața lui Novăceanu. Acesta clipește de câteva ori și începe să murmure încetișor, cu un zâmbet gol pe fața palidă: Putem să punem gloanțelor fundițe roșii? Ce este cu el, sergent? Nervii. Oboseală de război. A, da...răspunde indiferent căpitanul neamț. Leutnant Janke! Herr Hauptmann! Preia acești prizonieri. Jawohl. Fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de imagini, - noua expunere de la Roma le absorbea natural, fără vreun hiat. Priveliști antologic expresive, muri și pavimente cărora melancolia timpului, milenar depus peste ele, nu le împuțina un soi de provocatoare pugnacitate, - lîngă atîtea dintre aceste relicte ar fi murmurat vorbele cunoscute ale lui Tacitus, Major e longinquo reverentia. Depărtarea în timp părea să le sporească rațiunile de impact și pentru că proximitatea relațiilor pe simeză compensa inteligent efectele de entropie morală și de înstrăinare. Găzduită la Accademia di Romania, grăitor
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
dovadă puternică că Austria e pe deplin jidovită, ceea ce ne place a n-o crede în chiar interesul vecinilor și al luminatei clase domnitoare: On s'appuie, Sire, sur ce qui resiste. Nu elementele moi ca ceara, cari cedează fără murmură oricărei întipăriri, nu indivizi mânați de interese mici și lesne de îndoit după vânt, nu capete cari se pleacă cu înlesnire ori în ce parte, numai puternică să fie, ci inima neînfrîntă, rătăcită fie chiar, este temelia puterii unui stat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aboli monopolul și cum acea promisiune nu era decât o manevră electorală, făcută cu deplina conștiință că n-o vor putea ținea. Cel mai hazliu pasaj însă din articolul, menit a face epocă, al "Romînului" e următorul: Daca nimeni nu murmură în contra băuturilor spirtoase, care atinge un obiect ce adesea este de prima necesitate... cum ar avea dreptul să se revolte în contra impozitului indirect pus pe fumători. Noi credeam cum că băuturile spirtoase sunt arareori obiecte de primă necesitate, dd-lor zic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nimic... Am făcut și asta, nu mi-a fost rușine, dar mi-a spus cu ironie că ea a luat un bărbat, nu o fată în casă." Divorțul, Petrică, rezolvă totul. I-ai pus problema?" Un divorț e un eșec!'' murmură el și își ridică privirea spre nori și tăcu vreme îndelungată. Aha! Așadar el spera în îndreptarea ei, nu suporta gândul unui eșec? Un eșec, spune filozoful, poate fi, Petrică, premisa unei victorii. Pune-i problema. S-ar putea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e o bogăție, o revărsare de daruri, un râu cu ape bogate și veșnice, să ajungă pentru toți... noi ne facem ziduri, ne închidem în ele, ne urâm, ne detestăm și uităm prezentul, astfel bucuria vieții ne scapă."' "...Da, doamnă! murmurai într-un târziu. Așa este..." Tot gîndind: e și filozoafă pe deasupra; s-o fi molipsit de la Petrică, dar într-un sens exact contrariu, văzând viața ca pe-un ospăț, în timp ce Petrică era un idealist auster, amenințat de scepticism agresiv. Am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mai toarnă-mi, te rog..." Sugestia acestui împreună făcu să crească în mine dorința ca un val înverzit și învinețit de sarea mileniilor, nu-i mai turnai, mă pomenii la picioarele ei sărutîndu-i genunchii cu patimă... "Ce hotărâre, care hotărîre", murmuram, iar ea, cu mâinile în părul meu, mă mângâia și îmi șoptea, pierdută, numele, ca o chemare de demult, o melancolie, o spaimă fericită, un fior terifiant... "Să nu-mi ascunzi nimic, iubitul meu, îmi spunea, să nu fugi de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încît să sporești singurătatea mea." Rămăsei surprins. Cum mă exprimasem? Îi pusesem doar o întrebare... A, da, se discută în oraș, și nu în favoarea lui, de ce n-a pomenit nimic de Marx la deschiderea cursurilor. "Vorbești ca și când orașul... hm! Petrini, murmură el, vin vremuri grele, pentru noi, filozofii... Am citit Das Kapital demult și niciodată nu mi-a trecut prin cap că într-o zi va trebui să-l tratez pe Marx altfel decât ca pe un economist și doctrinar genial
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de oricine ar fi încercat să-i dea sfaturi; Petea se arătă și el concesiv, ba chiar cunoscător al unor realități... "Vezi că pe urmă tu rămâi aici singură cu el, cu noi..." zise el. "Dar ce s-a întîmplat?!'' murmurai eu nedumerit "Mai întrebi ce s-a întîmplat? zise Matilda. Mai întrebi ce s-a întîmplat? repetă ea cu voce crescută. Mai întrebi ce s-a întîmplat?"' reluă paroxistic. Da confirmai eu senin, ce s-a întîmplat?" și vrusei să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ridicai glasul: " Nu am mai multe de spus decât ceea ce ați auzit și alte dovezi nu pot aduce." "Mai gîndește-te", îmi răspunse. "N-am la ce să mă gândesc. Dați-mi drumul acasă, sânt nevinovat." "O să ți se dea drumul, murmură el absent și întunecat, dacă se va dovedi că n-ai nici o legătură cu Sumanele negre, și o să explici detailat ce este cu aceste ordine... Am văzut noi alții care se declarau și mai nevinovați decât tine și în realitate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
corpului ce mi se transmise și mă turbură și o pace adâncă se lăsă asupra mea, o încordare ascunsă se despleti în mine, neliniștea, privind această minune care nu sperasem să arate astfel, mă părăsi. Fetița asta nu e proastă", murmurai răgușit de o emoție copleșitoare, nemaiștiind ce spun, căci nu ăsta era gândul meu din acea clipă, ci un altul, pe care nu vroiam să-l exprim, de recunoștință pentru cea care o făcuse și o învățase în lipsa mea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce spun, căci nu ăsta era gândul meu din acea clipă, ci un altul, pe care nu vroiam să-l exprim, de recunoștință pentru cea care o făcuse și o învățase în lipsa mea să spună tată, pentru Matilda... "E frumoasă, murmurai mai departe, e atât de frumoasă... Și e blondă..." "N-o să rămână așa, zise Matilda, dar s-ar putea să rămînă..." Dar cu cine seamănă, fiindcă nu seamănă nici cu tine, nici cu mine."" Nu știu, zise Matilda, încă nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care lumina vie a felinarelor de carbid îl împrăștia ici-colo... Oameni liberi, zeități ale acelor adâncuri, cu căști pe cap, își înfigeau pistoalele în zidurile de minereu și strigau ceva, nedeslușit... răcnete de oameni victorioși, stăpâni unici ... Da, da, murmurai, libertatea e un triumf uman chiar în adâncuri... sânt adâncuri acceptate... pentru semenii lor... în timp ce noi, tot semeni ai noștri, fără să ne întrebe dacă acceptăm..." Și mă svîrcolii în pat, dădui la o parte ceașca Matildei și adormii iar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dacă Tamara te-ar fi plăcut, sau mai bine zis dacă n-ai fi fost grosolan cu ea, ați fi și trecut amândoi la fapte, fiindcă Tamara o fi ea... dar nu e desmățată..." "Te pomenești că o fi sentimentală?!" murmurai. Da, zise Matilda cu un glas sfidător, e o femeie demnă. Îmi imaginez cât de murdară a fost prima ta iubire cu acea Ninetă de-ai putut s-o jignești astfel chiar pe-o rudă de-a mea apropiată. Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu putuse. Mă așezai pe marginea patului și, prefăcîndu-mă că n-o privesc direct, o contemplai în tăcere, cu pleoapele pe jumătate închise. "Ta-taaa!" zise. Era o chemare, de astă dată am simțit că vrea să spună ceva." Da tată!" murmurai. "Ta-taa, reluă, eu când te văd că vii la mine și te așezi pe pat, mă uit la tine... și... și nu știu ce să-ți mai spun..." De câtva timp nu mai dormea pe brânci, se făcuse mai vioaie și abia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
În sfârșit, muntele de inerție care mă strivise și de sub greutatea căruia ea credea că n-o să mă mai eliberez niciodată mă părăsise, se dădea la o parte și inima îmi bătea iarăși cu puterea de altădată. În același timp murmuram ca într-un vis cu o stranie duioșie: "Cum ai îndrăsnit, Matilda?... Cum ai putut îndrăsni?" Așteptam să-mi răspundă: Am îndrăsnit fiindcă pe atunci nu era nimic între mine și Mircea. Dar știam că n-o să răspundă, fiindcă așa cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a tot ceea ce există... Mama însă credea în moartea ei, și abia acum îmi mărturisi spaima prin care trecuse. "Bine că ai scăpat, zise. Moartea e dată și nu iartă pe nimeni". Și ce-mi pasă mie de chestia asta, murmură tata răsfoind Scânteia. M-a întrebat cineva pe mine dacă vreau să vin pe lume? De ce m-ași întreba eu atunci când o să plec. Că, aoleo, mor, că, aoleo, ce-o să fac... Ce să faci?! Întoarce spatele la lume și mori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai mai lăuda tu prin secție și m-ai șantaja, ba cu una, ba cu alta... Ei și? De ce nu te-ași proteja? Ei, ce zici?'' "Ași fi bucuros, zisei, dacă m-ați sprijini în drepturile mele." " În drepturile tale, murmură el cu un glas de parcă era mirat că aveam și eu drepturi, aaaîîîaaa..." În timp ce eu mă și ridicasem, o luasem spre ușă și abia închizînd-o rupsei coada acestei exclamații care fusese cea mai lungă și mai batjocoritoare dintre toate, ca și când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea într-un târziu, tot mai vrei să mă iei de nevasta?" Da, zisei, ar fi atât de bine! Tu ai copii, am și eu o fetiță și viața noastră s-ar împlini prin iubirea care ne-a lipsit." " Da, murmură și ea, ar fi atât de bine... Pentru că, să știi, și eu te-am iubit pe tine și te mai iubesc și acum, nu-mi vine să cred că nu te-am putut uita, dar să știi că te-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nemernic, fără scăpare. Un animal de cocină! Și încă animalul ăla îl tai și îl mănânci, fiindcă așa a lăsat Dumnezeu, tu n-o să fii de folos decât viermilor, fiindcă o să mori și tu, n-o să trăiești cât lumea!" Da?! murmură tata lovit pentru întîia oară de violența unui dispreț atât de total și neașteptat. Va să zică n-am fost de folos nimănui!" zise el cu milă pentru el însuși, ca și când pentru întîia oară ar fi avut revelația că munca, strădaniile lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în absolut, dincolo de timp și de spațiu, unde cadourile și florile trăiesc în spirit iar sufletul e etern, mama era ea însăși această eternitate, ea n-avea zi de naștere și nici nu va muri vreodată..." Da, mamă, da, mamă, murmuram, sîntem niște sălbatici, sîntem vinovați față de tine! Dar și tu ești, fiindcă ne-ai lăsat să credem că nu ai tu nevoie de toate astea!" "N-am avut și nici acum n-am, florile mele o să crească singure pe mormînt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fie, dar îmi rămăsese în amintire, ca o scamă, această ciudățenie: de ce mă felicitase și de ce ținuse să știu ziua când... Iar floarea din vază nu mai apăru. Bronzul nu-i stătea bine, îi dădea un aer întunecat de... "Hm! murmurai când se prezentă la mine cu hârtii, la Jaffa și Beyrut mai sânt femei arabe..." Nu se miră de această remarcă, ca și când ar fi găsit-o firească, își amestecă în tăcere mâinile cu ale mele, mâini, și ele, bronzate, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]