5,372 matches
-
de Neamț, obținând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate. În 1932, devine pentru a doua oară parlamentar, candidând în județul Tutova, cu 5.600 de voturi. Codreanu a imprimat, ca trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelul Mihail, promovarea ortodoxismului naționalist, stabilind o legătură structurală între creștinismul ortodox și „românitate”, ca o deosebire de fascismul lui Mussolini, deși dorea transformarea României în stat fascist, după modelul italian. Ideologiile fascistă și nazistă erau folosite ca substrat de îndoctrinare în cuiburile legionare (titluri
Corneliu Zelea Codreanu () [Corola-website/Science/298726_a_300055]
-
1919-1945, în , unde cuvântul "nazi" provine de la prescurtarea numelui "național-socialism", în ) importat din Germania. În zilele de 4-6 septembrie 1920 a avut loc la Cluj primul congres al studenților din România Mare. Corneliu Codreanu, în fruntea unui grup de studenți naționaliști, a izbutit să impună congresului hotărârea de eliminare a evreilor din organizațiile studențești. La 10 decembrie 1922 Codreanu a organizat la Facultatea de Medicină din București un congres al studenților simpatizanți, care a emis o moțiune care cerea limitarea admiterii
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
Procesul care a avut loc în 1924 i-a achitat pe complotiști. În închisoare, Codreanu a pus bazele „Legiunii Arhanghelului Mihail”, organizație pe care o va lansa oficial peste 4 ani, și a „Frăției de Cruce”, organizație a tinerilor școlari naționaliști sub vârsta de 18 ani. În anul 1929, la o adunare a șefilor de cuiburi Codreanu a numit un comitet de sfetnici numit Senatul legionar. În anul 1930, din motive electorale, Codreanu creează „Garda de Fier”, „un gard împotriva expansiunii
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
deținut împreună cu un grup de simpatizanți în urma „Complotului din Dealul Spirii”, (8 Octombrie 1923), Codreanu a pus bazele „Legiunii Arhanghelului Mihail”, organizație pe care o va lansa oficial peste 4 ani, și a „Frăției de Cruce”, organizație a tinerilor școlari naționaliști până la 18 ani. Cu această ocazie ia ființă primul „cuib” de legionari, prin ordinul nr. 1: „Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca șef al gărzii de la Icoană
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
Mihail”. Specificul ML față de alte mișcări fasciste și fascistoide europene, cu care a avut în comun recurgerea la terorism, violență și asasinat politic, consta în fundamentalismul religios creștin-ortodox. Codreanu a imprimat, ca trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelul Mihail, promovarea ortodoxismului naționalist, stabilind o legătură structurală între creștinismul ortodox și „românitate”, ca o deosebire de fascismul lui Mussolini, deși dorea transformarea României în stat fascist, după modelul italian. Ideologiile fascistă și nazistă erau folosite ca substrat de îndoctrinare în cuiburile legionare (titluri
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
este făcută o distincție între partea estică și cea vestică; termenul "Kosovo" (Косово) este folosită pentru partea estică în timp ce partea vestică este denumită "Metohia" (Метохија). Formarea republicii Kosovo este rezultatul destrămării Iugoslaviei, în special Războiului din Kosovo din 1996-1999, renașterii naționaliste din Balcani sub dominația Imperiului Otoman din secolul al XIX-lea, în special al conflictului dintre naționalitățile albaneză și sârbă. În timpul epocii neolitice, regiunea Kosovo se află în cadrul extinderii culturii Vinča. Între secolul IV - I î.H., dardanii populau regiunea
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
tot timpul clară. Pe masura ce islamul a devenit religia cea mai răspândită, unii sârbi creștini s-au convertit la islam, pierzându-și identitatea națională. În secolul al XIX-lea a existat o renaștere a națiunilor în toată Europa de sud-est. Mișcarea naționalistă albaneză fiind centrată în Kosovo, acest lucru a condus la tensiuni etnice și o lungă luptă între sârbii creștini și albanezii musulmani. În 1871 la Prizren a avut loc o reuniune a sârbilor, unde s-a discutat posibilitatea recuceririi și
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
mare parte din Kosovo a devenit o parte din Albania controlată de italieni, alte părți au fost date Bulgariei și Șerbiei aflate sub administrația militară a Germaniei naziste. Regimul fascist italian a lui Benito Mussolini a fost exploatat de sentimentele naționaliste ale albanezilor, pentru a-l încuraja la crearea Albaniei Mari care prevedea includerea provinciei Kosovo, fiind obținută în cel de-al doilea război mondial. Zeci de mii de sârbi au fost alungați din Kosovo în timpul celui de-al doilea război
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
Mihalache a renunțat la funcția de președinte al partidului în favoarea lui Maniu, cu cuvintele „d-le Maniu ia comanda și dă porunca” . Campania electorală care a urmat a fost una dintre cele mai virulente, plasându-se sub spectrul ascensiunii partidelor naționaliste, de extremă dreaptă, și al tendințelor de instaurare a dictaturii regale. PNȚ a încheiat, la 25 noiembrie 1937 un pact de neagresiune electorală cu PNL (Gheorghe Brătianu)și Garda de Fier, un act controversat, dar care a fost justificat de
Partidul Național-Țărănesc () [Corola-website/Science/299660_a_300989]
-
spaniolei Castiliane, erau interzise. Ambele cluburi, însă, dețineau membri proeminenți ale căror credințe politice dezaprobau această teorie. În timpul Războiului civil spaniol președintele lui Real Madrid, Rafael Sanchez Guerra, era un proeminent republican și a fost întemnițat și torturat de către suporterii naționaliști. Tot ei i-au arestat și ucis pe vice-președintele și trezorierul clubului. În anii 1950 rivalitatea exacerba în continuare, motivul fiind și transferul controversat al lui Alfredo Di Stéfano, vare inițial s-a transferat de la Millonarios la FC Barcelona, dar
Real Madrid CF () [Corola-website/Science/299666_a_300995]
-
aceeași noapte în curtea casei. S-a dovedit apoi în fața Tribunalului Poporului că masacrul a fost comis la îndemnul contelui Albert Wass, care îl ura pe părintele Bujor din cauza unui teren de vânătoare și pentru că vedea în el un român naționalist. Seria crimelor împotriva populației românești din Transilvania ocupată a fost reluată în toamna anului 1944, imediat după ce România a încheiat armistițiu cu Aliații. Atrocități au fost săvârșite și în câteva localități din partea de Ardeal care aparținea României, acele așezări aflându
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
când localnicii, evacuați de autorități, au revenit la gospodăriile lor. După ocuparea Ardealului de Nord în toamna anului 1940, pentru populația românească a început unul dintre cele mai întunecate capitole ale istoriei recente. La acțiunile de răzbunare ale unor maghiari naționaliști ardeleni împotriva românilor s-au adăugat abuzurile militare, măsurile polițienești de teroare impuse de noile autorități, arestări ilegale, execuții sumare și aroganța agresivă a reprezentanților noilor structuri administrative. În cursul unor acțiuni de depistare erau vizați, în primul rînd, etnicii
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
românilor s-au adăugat abuzurile militare, măsurile polițienești de teroare impuse de noile autorități, arestări ilegale, execuții sumare și aroganța agresivă a reprezentanților noilor structuri administrative. În cursul unor acțiuni de depistare erau vizați, în primul rînd, etnicii români considerați naționaliști, în primul rând preoți și învățători. Aceștia au devenit victimele unor cetățeni maghiari zeloși, ale trupelor ungare și ale unor formațiuni paramilitare: au fost batjocoriți, torturați și unii linșați. Într-un raport statistic al Secretariatului de stat pentru naționalități, din
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
sfârșitul monopolului atomic american, în 1949, administrația Truman a reacționat rapid, extinzând Politica de stăvilire a comunismului. Apoi, oficialii Statelor Unite au extins politica de stăvilire a expansiunii comunismului în Asia, Africa și America Latină, în scopul de a contracara mișcările revoluționare naționaliste, de multe ori conduse de partidele comuniste finanțate de către URSS, care luptau împotriva restaurării imperiilor coloniale ale Europei în Asia de Sud-Est și în altă parte. La începutul anilor 1950 (o perioadă denumită, uneori, „Pactomania”), SUA a oficializat o serie de alianțe
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Truman și Eisenhower, dar care, mai târziu, a fost văzut de administrațiile ulterioare ca ambivalent, temându-se că o Europă independentă ar crea o destindere separată cu Uniunea Sovietică, ceea ce ar folosi la exacerbarea lipsei de unitate a Vestului. Mișcările naționaliste din unele țări și regiuni, în special în Guatemala, Indonezia și Indochina au fost, adesea, aliate cu grupuri comuniste, sau percepute în Occident ca fiind aliați ai comuniștilor. În acest context, în anii 1950 și începutul anilor 1960, când mișcările
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
amenința să distrugă destinderea. Deși Egiptul, înainte de Sadat, a fost cel mai mare beneficiar al ajutorului sovietic în Orientul Mijlociu, sovieticii au avut, de asemenea, acțiuni de succes în stabilirea unor relații strânse cu Yemenul de Sud (procomunist), precum și cu guvernele naționaliste ale Algeriei și Irakului. Asistența sovietică indirectă pentru partea palestiniană a conflictului israelo-palestinian a inclus și un suport permanent pentru Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) - condusă de Yasser Arafat. Din 1973, CIA a colaborat cu guvernul iranian pentru a finanța
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
să instruiască musulmanii din întreaga lume să participe la jihad împotriva Uniunii Sovietice. Papa Ioan Paul al II-lea a oferit susținere morală anticomunismului, vizita sa în Polonia, țara sa natală, în anul 1979, a stimulat o renaștere religioasă și naționalistă centrată pe sindicatul Solidaritatea, care a galvanizat opoziția și, poate, că a dus la tentativa sa de asasinare doi ani mai târziu. În 13 decembrie 1981, generalul Wojciech Jaruzelski, noul prim-ministru al Poloniei, a reacționat la criză prin impunerea
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
în Stavropol. Cel puțin 4 milioane de oameni au murit în timpul Marii Foamete din Ucraina. Mulți istorici au caracterizat acest fapt drept "un genocid împotriva ucrainienilor". Vina pentru neîndeplinirea planurilor de achiziții a fost aruncată pe seama chiaburilor și a "elementelor naționaliste burgheze", luâindu-se imediat măsuri de epurare a conducerii ucrainiene a partidului comunist și a intelectualilor ucrainieni. Presa sovitică nu a publicat nimic despre această mare foamete. Însă, jurnaliștii britanici Malcolm Muggeridge #1 și Gareth Jones #2 care au călătorit separat
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
Europei); în 1929 a fost redenumit oficial „Regatul Iugoslaviei”. Regele Alexandru I a interzis, în 1929, partidele naționale politice, a preluat puterea executivă și a redenumit țară în Iugoslavia. El speră să reducă astfel tendințele separatiste și să atenueze pasiunile naționaliste. Totuși, politica lui Alexandru a întâmpinat, mai tarziu, opoziția unor puteri europene, ca Italia și Germania, în care fasciștii și naziștii au ajuns la putere, si Uniunea Sovietică, în care Stalin a devenit președinte absolut. Niciunul din aceste trei regimuri
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
lagăre de concentrare pentru antifasciști, comuniști, sârbi, rromi, evrei și croații care care se opuneau ideologiei. Încă de la începutul ocupației, forțele de rezistență au fost formate din două facțiuni: una condusă de comuniști - partizanii iugoslavi - și a doua a regaliștilor naționaliști - mișcarea cetnicilor. Partizanii iugoslavi pro comuniști au beneficiat de recunoașterea tuturor Aliaților doar după Conferința de la Teheran din 1943, după ce gradul de colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii au inițiat o campanie de gherilă, ce a
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Occidentale. Inițial, cetnicii erau susținuți de guvernul regal exilat, precum și Aliați, însă imediat s-au axat pe combaterea partizanilor, în timp ce colaborau cu forțele ocupate către o extindere mai mare. Până la sfârșitul războiului, mișcarea cetnicilor se transformase într-o miliție sârbă naționalistă colaboraționista, complet dependența de puterile Axei, în timp ce grupurile de partizani din munți, conduși de comunistul Iosip Broz Tito și-au continuat războiul de gherilă cu succes enorm. Victoriile cele mai cunoscute împotriva forțelor ocupante au fost bătăliile de la Neretva și
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
fost construită împotriva unui fundal dublu: un război inter-iugoslav, care a fost dominat de clasă de guvernământ sârbă; și o diviziune pe timp de război a țării, cănd Italia fascista și Germania nazistă au dezintegrat statul și au sprijinit grupul naționalist croat numit ustași, care comiteau genociduri împotriva sârbilor. Un grup mic de naționaliști bosniaci s-au alăturat forțelor Axei și au atacat sârbii, în timp ce naționaliștii extremiști sârbi s-au implicat în atacuri asupra bosniacilor și croaților. Violențele etnice s-au
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
a țării, cănd Italia fascista și Germania nazistă au dezintegrat statul și au sprijinit grupul naționalist croat numit ustași, care comiteau genociduri împotriva sârbilor. Un grup mic de naționaliști bosniaci s-au alăturat forțelor Axei și au atacat sârbii, în timp ce naționaliștii extremiști sârbi s-au implicat în atacuri asupra bosniacilor și croaților. Violențele etnice s-au încheiat doar când partizanii iugoslavi au recâștigat țară la sfârșitul războiului, iar naționalismul promovat în public a fost interzis. Peste tot, pacea a fost menținută
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
croaților. Violențele etnice s-au încheiat doar când partizanii iugoslavi au recâștigat țară la sfârșitul războiului, iar naționalismul promovat în public a fost interzis. Peste tot, pacea a fost menținută numai sub conducerea lui Tito, deși au avut loc proteste naționaliste, dar de obicei acestea au fost reprimate și liderii naționaliști au fost arestați iar unii dintre ei au fost executați de oficialii iugoslavi. Cu toate acestea, în Croația a avut loc un protest în anii 1970, numit „Primăvară Croată” ce
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
au recâștigat țară la sfârșitul războiului, iar naționalismul promovat în public a fost interzis. Peste tot, pacea a fost menținută numai sub conducerea lui Tito, deși au avut loc proteste naționaliste, dar de obicei acestea au fost reprimate și liderii naționaliști au fost arestați iar unii dintre ei au fost executați de oficialii iugoslavi. Cu toate acestea, în Croația a avut loc un protest în anii 1970, numit „Primăvară Croată” ce a fost susținută de numeroși cetățeni croați, care susțineau că
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]