4,628 matches
-
aveau în mâini sacoșe și genți de mână în care aveau strictul necesar. De la poartă până la locul de cazare ce le-a fost pregătit la etajul doi al Divizionului au fost escortați de militari înarmați. Cine erau ei? M. M.: Naiba știe. S. B.: Erau ofițeri de securitate. M. M.: Atunci s-a luat o măsură, un fel de arest preventiv. Noi am fost încunoștiințați să pregătim locul de cazare. S. B.: Când a fost asta? Parcă a fost în ianuarie
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
fel de arest preventiv. S. B.: Da, așa este. Au fost condiții de arest. M. M.: S-au făcut verificări asupra activității lor. După câteva zile, Comandantul mi-a spus: "Măi, vezi și tu pe acolo, ăștia să se ducă naibii și ei undeva să se spele". Țineți minte că la vreo trei-patru zile îi scoteam, i-am dus la baie. S. B.: Știu, la spălătorie. Ne-au pus să-i păzim. M. M.: Da, dar cu toate că era interzis. Au zis
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
prevenit nimic". Iar cînd Stephen Dedalus este lovit de polițistul Carr spune "Tu să mori pentru țara ta. Să presupunem... Nu că aș dori asta. Dar eu spun: lasă țara mea să moară pentru mine. Nu vreau să mor. La naiba cu moartea. Trăiască viață"217. Joyce respinge naționalismul irlandez, persiflînd concepția etnocentristă a acestei doctrine: numai irlandezii pot considera Irlanda drept patria lor. Bloom era evreu, si cu toate acestea el consideră locul unde se născuse drept patria să, determinînd
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
2013b, dar în dezacord cu Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016) este că inversiunile din româna veche, care s-au păstrat în româna modernă în cazul imperativului (Du-te!), al imprecațiilor condiționale și subjonctivale (Lua-l-ar naiba!; Ducă-se pe pustii!), precum și în câteva alte contexte puternic marcate stilistic (Fi-mi-ar / Fi-ți-ar scârbă / silă) sau intenționat arhaizante (Făcutu-s-a! Cândva am trăit într-o românie democrată!, internet, http://comunitate.ziare.com (2011)), sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a mai mult de un centru, iar excorporarea este permisă pentru un singur centru 3. (10) a. Mai citește-mi scrisoarea! b. "mai citind, mai studiind, am găsit în Munții dintre Olt..." (internet) nemaivăzându-l c. Mai lua-l-ar naiba! (internet) d. Mai ducă-se pe pustii! Ambele probleme semnalate se susțin și diacronic și vor fi reluate și ilustrate în §IV. O problemă și mai delicată, fie trecută sub tăcere, fie minimalizată prin transferarea ei în componentul fonologic (Giurgea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
are loc încorporarea centrului adverbial mai prin adjuncție la stânga. Faptul că adverbul clitic se deplasează odată cu verbul în inversiunea condițională (93) reprezintă un diagnostic pentru încorporare (derivarea încorporării este aceeași ca în (82) supra). (93) a. mai lua-l-ar naiba! b. limba de lemn a acestui rinocer bolsevic !... mai duce-te-ai unde și-o-nțărcat dracu' ,,copchii(http://www.curaj.net/?p=27301) Din discuția de până acum rezultă că denumirile date de gramaticile tradiționale sunt destul de înșelătoare: valoarea principală a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
encliză pronominală apare și inversiunea subjonctivului și a condiționalului în imprecații (102) (101) a. văzându-l/nevăzându-l b. citește-l / du-te și citește-l/du-te și îlcitește (102) a. ducă-l pe pustii b. lua-te-ar naiba! - o situație specială de encliticizare prezintă cliticul de acuzativ feminin de persoana a 3-a singular (o), care se encliticizează atunci când auxiliarul începe cu o vocală ((103a-c) vs (103d)); encliza lui o este determinată fonologic în acest caz (fiind o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
schimb, în structura configurației modale putea + infinitiv, infinitivul scurt verbal se deplasează până la [Spec, vP/VOICEP] (Nicolae 2015d), neaccesând domeniul flexionar (deci nici ASPP), pe cale de consecință nici permițând încorporarea lui mai. (146) a. Aș maiciti o carte. a'. Mailua-l-ar naiba! b. *Poate mai citi. (cf. OK: Mai poate citi.) *** Pe baza analizei deplasării verbului în româna contemporană, ne putem îndrepta atenția asupra datelor limbii române vechi în capitolul următor, extinzând intuițiile privitoare la stadiul actual de limbă asupra limbii vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
acces din imediata apropiere a baldachinului, o zonă sensibilă, oricum foarte frecventată de reporterii de televiziune, se uită îndelung la pass-ul meu de acces în zonă, se uită la mine, la felul cum sunt îmbrăcat, cred că se întreabă de ce naiba răsuflu așa de greu, plin de abur ca un cal de povară. Aș reacționa exact la fel în locul său. Mă întreabă, mai mult ca o confirmare a autorității decât altceva, dacă „nu l-ai făcut tu pe calculator ? Câte nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
diferiți de el) au încercat să mă elimine. Au reușit numai temporar și parțial. Le voi continua, sub o formă sau alta, altundeva. Dar chiar dacă reușeau, succesul lor tot parțial rămânea. Pentru că acest Copilaș va crește. Și va deranja al naibii în Epigonia. Michael SHAFIR Introducere Miza prezentei lucrări constă în analiza ideologică și descifrarea teoretică a politicii internaționale a comunismului românesc în perioada în care s-a aflat la putere, 1948-1989. Au fost consultate cu această ocazie diverse surse bibliografice
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Reghin, Weiss Baci. Și a ajuns acasă, dar era prăpădit. Și a venit la mine, la infirmerie, Învelit În hârtie igienică. „Ce-i cu tine, măi?” - „Mi-am pus fașă să creadă că sunt bolnav, că sunt rănit” - „Du-te naibii, stai acolo”. S-a căsătorit, a avut și o fetiță, dar apoi a murit. Fiecare cum Își vedea de el. La 60 de ani să te căsătorești și să faci copil... Muriseră toți ai lui... - Americanii vă furnizau alimente, medicamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
uși de mascați, te gândești ce minciuni să spui procurorului, unde să dai șpagă, ca să scapi, câți avocați să-ți angajezi, pe numele cărei rude de gradul opt să-ți mai treci furăciunile, ce mai, ești un amărât, du-te naibii! Acum, când maurul și-a făcut treaba, maurul a plecat, cum rămâne cu demisionara jumulită de onoare? Cine o apără ? Ar trebui s-o apere PDL-ul, premierul și președintele. Sigur, nu mor de grija Rițoaiei, se descurcă chiar și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
3%, așa-zisa rată de creștere hindusă - lentă, precaută și conservatoare. Pentru a avea beneficii mai mari, trebuia să mergi În America. Ei bine, trei ani mai târziu șdupă reformele din 1991ț, aveam o rată de creștere de 7%. La naiba cu sărăcia! Acum, pentru a avea succes, puteai să rămâi În India și să ajungi unul dintre cei mai bogați oameni din lume În topul Forbes... Toți anii de socialism și controale ne trăseseră În jos până În punctul În care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
avangardă burghezia evreiască și alte interese străine. În occident, evreii alcătuiau doar o parte (o mică parte doar) a acestui proces. Resentimentele nu puteau fi îndreptate numai împotriva lor. (Să ne amintim printre altele cuvintele lui W. H. Vanderbilt: La naiba cu naționalul ăsta!"). În România, tranziția de la economia națională la cea capitalistă ar putea fi cu ușurință identificată cu minoritatea neasimilată și nedorită. Problemele apărute datorită prezenței unei burghezii străine interpusă între clasele superioare și țărănime au echivalente și în afara
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
aceștia: "Muncitorii trebuie să aibă un singur lucru în cap: singurele lor remedii sînt răbdarea și resemnarea"182. Cînd lui W. H. Vanderbilt i s-a amintit că unele dintre acțiunile lui contraveneau interesului public, a izbucnit: "Să-l ia naiba de public!". Mochi Fischer nu era deloc mai rău. Oriunde au introdus națiunile occidentale industria și capitalismul în China, India, Indiile Olandeze au fost comise nedreptăți grave. Iorga însuși scria că "societățile industriale capitaliste conțin nedreptăți uriașe"183. Întreaga industrializare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
conducere. "Iașul este o lume diferită", continua el, "pentru care războiul nu există. Iașul nu trăiește în lumea speranțelor și a idealurilor celor din tranșee. Cei care trăiesc în confortul și siguranța relativă a Iașului gîndesc că "o să ne ia naiba în tranșee!"" Iorga avertiza asupra faptului că era ușor pentru tineri să identifice răul cu o singură persoană, încheind: "Identificăm tot răul acesta cu Ion Brătianu!" În timpul acestei memorabile întîlniri a țîșnit ideea mauro-asiatică a diferenței dintre țara legală și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Ele erau trăsături nefericite ale vieții românești și ale guvernului României, care și-a definit totuși clar poziția. Atîta timp cît ungurii pîndeau momentul propice, fiind ostili ideii de a trăi într-un stat guvernat de o majoritate românească, de ce naiba trebuiau românii să le facă vreo concesie importantă? La Cluj, un oraș magnific cu un caracter aproape pur maghiar și în ținutul secuilor (ca și în alte zone locuite de etnia maghiară) se întîmpla de prea multe ori ca o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
p. 180 225 O viață de om..., vol. III, p. 8 226 Doamna Liliana Pippidi-Iorga către autor 227 Un ziar maghiar din Transilvania ("Brassói Lapok" din 2 mai 1924) a atacat violent cartea lui Iorga. Ziarul nu putea înțelege cum naiba de i-au încredințat nemții lui Iorga o asemenea sarcină. Ungaria este o țară occidentală, nu balcanică; prin urmare, Iorga nu poate înțelege istoria poporului maghiar! Autorul articolului își bate joc de inexactitățile minore (sînt citate cîteva zeci); urmează o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
eu sunt vinovatul, și am convingerea că nu eu port răspunderea. Îndrăgisem obiectul acela urât, era ca un câine bătrân și credincios. Am adunat cioburile, cu intenția vagă de a le lipi, dar, fără îndoială, e un lucru imposibil. Cum naiba a putut să sară singură de pe locul ei? Sunt total nedumerit. — Dar, domnule Arrowby, toate scrisorile dumneavoastră se află în cotețul de câini. În cele din urmă m-am dat bătut și m-am dus să mă interesez la oficiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chemând, un tiran gelos, să fie el pricina nefericirii ei? Și dacă-i așa, atunci poate că...? În cele din urmă am hotărât că dacă a doua zi nu găsesc nici o scrisoare de la Hartley, să mă duc la bungalov și naiba să le ia de consecințe! Pentru că... trebuia să aflu... răspunsul... la această întrebare. Pe urmă am descoperit că nu mă mai gândeam la Hartley, ci la mama mea. Îl vedeam fața săpată de ridurile grijii, dezaprobării și dragostei. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și în mine, făcându-mă să vreau să intimidez lumea, determinând-o să mă accepte la valoarea pe care mi-o asumasem singur. Pe urmă am văzut, ivindu-se de sub o fotografie oribilă a lui James pe poneiul lui (de ce naiba oi fi păstrat-o?), o imagine a unchiului Abel dansând cu mătușa Estelle. Am scos-o. Erau amândoi în costume de seară, și se țineau oarecum la depărtare unul de celălalt, distanță, evident, întâmplătoare. Simțeai că în următorul moment aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-o jachetă neagră de piele, a intrat înăuntru, fără să ne arunce măcar o privire, s-a dus direct la bufet, l-a deschis, a scos o sticlă și a ieșit din cameră închizând ușa în urmă-i. — Cine naiba mai e și băiatul ăsta? — Nu-i băiat, Charles dragă, asta-i fiică-mea vitregă Angela, în vârstă de șaisprezece ani. — Dumnezeule! Ultima dată când am văzut-o era o gâgâlice cu zulufi de aur. — Nu mai e o gâgâlice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am să vin să-ți fac o vizită la casa ta de la mare, o să vin de Rusalii dac-o fi vreme bună, și-o să ne îmbătăm iar... La revedere, Peregrine, îmi pare rău de Irlanda. — Ești beat criță. Dă-o naibii! Când ieșeam pe ușă, l-am auzit bombănind: „Așa de curat, afurisit de curat!“, în timp ce capul i se lăsa încet pe fața de masă pătată de vin. După ce am terminat de scris cele de mai sus, ajungând astfel cu jurnalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi răspunsul? Dacă va spune „nu“ sau dacă nu-mi va da nici un răspuns, am să deduc, desigur, că frica o inhibă. Și atunci ce va trebui să fac și cât va trebui să aștept până la următoarea mișcare, și cum naiba îmi voi omorî timpul pe parcursul așteptării? Acel interimat nu va fi calm. Așadar, e preferabil să-l prelungesc pe acesta de acum. De când am surprins teribila conversație, mă simt în mult mai mare măsură și mult mai înfricoșător preocupat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vorbind în același timp cu sinceritate, am adăugat: — Hartley, nu trebuie să fii atât de înspăimântată de el! M-am săturat până peste cap de atitudinea ta față de omul ăsta mârșav. De ce simți nevoia să-l minți tot timpul? De ce naiba n-ai voie să fii aici cu Titus, e lucrul cel mai natural și mai onest! Titus îi aruncă lui Hartley o privire plină de interes și grijă, apoi se uită la mine ironic. Și l-ați invitat aici? Iisuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]