60,569 matches
-
de abandonare a unui drum și de plecare pe altul. Mai grăbit, mai calm, mai absent, mai preocupat. Sînt trasee separate, individuale, care se intersectează, uneori, căutînd, parcă, o acțiune comună. Sînt nouă actori. Îmbrăcați în costum negru, cu vestă neagră, pantofi negri și cămăși albe. Par să aștepte ceva, pe cineva. Și iar fug, sar, cad, caută. Sunetele lamentației dor. Ca și gesturile. Ca și privirile. O ordine pare să se instaleze atunci cînd fiecare ia în mînă o cărticică
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
a unui drum și de plecare pe altul. Mai grăbit, mai calm, mai absent, mai preocupat. Sînt trasee separate, individuale, care se intersectează, uneori, căutînd, parcă, o acțiune comună. Sînt nouă actori. Îmbrăcați în costum negru, cu vestă neagră, pantofi negri și cămăși albe. Par să aștepte ceva, pe cineva. Și iar fug, sar, cad, caută. Sunetele lamentației dor. Ca și gesturile. Ca și privirile. O ordine pare să se instaleze atunci cînd fiecare ia în mînă o cărticică de rugăciuni
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
cu Luminița (așa o chema), și-n '72-'74 am scris Bunavestire, deci, la diferență de șase ani, ea a apărut în toată goliciunea ei de demimondenă. Am apăsat pe anumite tușe, am luat portretul ei, înaltă, cu meșa aia neagră, frumoasă. Săraca Luminița, cînd a citit cartea, a venit enervată la mama și i-a spus că "Nicolae m-a făcut aici... așa". Peste cîțiva ani, a înțeles că totuși a avut noroc că a intrat în nemurire, că altfel
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
un fel aparte, de parcă ar fi avut ceva nobil în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în șosete cafenii, iar pe frunte avea desenat un fel de contur argintiu, ca vârful unei coroane regale. Părea într-adevăr un lup distins, absolut deosebit și receptiv la percepția mea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
de prin crengi, aflându-se ori în lateral, ori în spate, ori chiar deasupra noastră, prin copacii înzăpeziți. Din când în când, se vedeau niște ochi sclipind intens, pânditor, și la un moment dat, ne-a sărit în față Pantera. Neagră, lucioasă, agilă și imprevizibilă. Am mârâit la ea amândoi: Ce vrei? Unde mergeți? s-a interesat ea dând din coadă, nervoasă, gata să sară. Ne-am zbârlit amândoi blana. Ce-ți pasă ție? Poate asta-i pădurea mea și n-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
aveam să-l reîntâlnesc. Cerul s-a întunecat apoi și eu am pornit mai departe, gândindu-mă că Regele ajunsese la Platou și aflase mai multe adevăruri... Am ajuns în valea de dincolo de deal, și acolo am întâlnit iarăși Pantera. Neagră, lucioasă, imprevizibilă și ascunsă în iarba înaltă. I-am sesizat prezența și am ciulit urechile, zbârlindu-mi blana albastră. Pantera mi-a sărit în față. Încotro mergi, Albastrule? Ce-ți pasă ție, am mârâit eu la ea. Iar ea s-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
înspre a relaționa cu oameni ce nu ne inspiră încredere Gândind haotic doar la a trăi îndestulați cu toate plăcerile. Murim înainte de a da din noi orice fărîmă de viață. Scobiți de ură neînțeleasă și excitantă emoțional. Cu toate că acei copii negri de pe continentul sărac Iubesc minusculul univers ce li se oferă; iubesc apa, viața, hrana! Cumpărați lucruri extravagante și scumpe Și totul se poate termina oricînd într-un accident. Dar Dumnezeu ne mai lasă să vedem ce mai putem aduce Și
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
și secure! (ciocănitoarea) Fundă roz are în moș, Iar în coadă are-un șorț. Rezemată stând pe scoarță Saltă capul ca de rață. Și cu ciocul târnăcop, Dă poc! poc! din loc în loc. OMIDA LACOMĂ O omidă cenușie cu picățele negre își ondula inelele și urca pe frunzele fragede din vârful unui prun. Bietele frunzulițe de-abia văzuseră lumina zilei și acum tremurau de spaimă. Copăcelul a început să suspine. Știa că dacă această omidă va gusta frunzele, vor veni și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
la zenit, vulture al regimului, doldora de bancnote. A cheltuit într-o seară, cu nonșalanță seniorală, salariul unui om angajat pe schemă ca medic: (...) Zaharia Stancu nu înțelege. El are mentalitate de iobag balcanic, ajuns senior feudal. Este o sotnie neagră, eternul huligan, fie de dreapta, fie de stînga". Poate contraria însă imaginea lui Petru Groza, care, sub pana devenită intempestiv clementă a moralistului, ar fi nu mai puțin decît "un realist, fiindcă păstrează tradițiile și tezaurul de experiențe al înaintașilor
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
lumea rea/ Ascul-tă-mă numai pe mine.// Dacă ți se face dor, femeie,/ De mângâierea mea fierbinte,/ Strânge perna-n brațe cu tărie" (Alex Vâlcu); " Și-astfel din adevăr se născu molusca și pocnind începu să se vorbească - fargme � spermatozoidul varsă negru în extazul geamătului �admirați vaginul meu anal - ooooooîoîo - o!" (Ara Alexandru Șișmanian); " Femeia este lecția tragică a lui Dumnezeu că lucrul în sine există doar mulțumită nervilor noștri în erecție." (Aurel Curcă Udeanu); " Femeia care-ți face cadou săruturi delicate
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
de "optzeciști", fie un jet grațios de mică arteziană: "(la începutul nopții crâșma se ridică/ în aer propulsată de ventilatoare// acum simt cum se naște între noi/ armonia unui grup sanitar" (Apoteoză); "(în fiecare noapte beau/ un pahar de ceai negru/ mă așez pe pat/ cu fața în jos/ îmi ascult zvâcnirile inimii/ și îmi închipui că/ sunt îndrăgostit)" (Prima iubire). În sfârșit, în ultimul cerc din proximitatea centrului vedem poeme remarcabile, anunțând secvențele apoeticului copleșitor, dar care păstrează într-un
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Cosmin Ciotloș Primul și cel mai longeviv dintre atuurile Anei Selejan este credibilitatea. Ajunse, multe dintre ele, la a doua ediție, și promițând alte asemenea sistematizări stereoscopice, imposibil de ocolit atunci când se pune în discuție perioada neagră a primului deceniu literar sub comunism și trecute la loc de cinste în bibliografiile universitare, studiile autoarei sibiene atrag automat încrederea oricărui tânăr cercetător. Aproape magnetic și pe toate liniile de forță, concomitent. O dată cu seria - auctorială și tematică - începută de
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
A relatat trista corvoadă care a însemnat pentru el participarea la "marșul Victoriei", organizat de oficialitățile române cu prilejul cuceririi Odesei. Fusese unul din puținii civili printre numeroasele uniforme militare; numai Mihai Antonescu (zis Ică) mai era acolo în costum negru. Truelle l-a descris ca "Monsieur Loyal printre fiare". în primăvara lui 1943, ambasada a primit un film despre bombardamentele engleze asupra Parisului. începutul filmului îl arăta pe Pétain vituperând împotriva Aliaților. Ceea ce l-a făcut pe Truelle să observe
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
bătălie decât o altă bătălie. Apoi o scenă emoționantă: semnarea capitulării fără condiții, în fața rușilor, a statului-major german. Intrarea mareșalului Keitel învârtind amenințător bastonul de mareșal. înaintează ca un Mefistofel de comedie; sucește și învârte în juru-i vasta-i pelerină neagră. Se așează ca un mecanism bine reglat, semnează și își îndreaptă de două ori, foarte sigur, monoclul. Totul să se fi petrecut, într-adevăr, așa? Doar consecința unei educații tradiționale să fi strâns taliile într-un corset de fier? Ori
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
stihuri e desigur Blaga. Un Blaga tratat într-o cheie frustă, ușor recognoscibil și-n cîteva motive fundamentale, reluate explicit: "Se trage clopotul de început / Și se vorbește întîia neștiință / Descoperit stă universul orb / Întors cu spatele către Ființă" (Fluturii negri). Sau: " Și-un zeu ardea din cînd în cînd / Să ne-aducă aminte / Că ceru-i făcut / Din morminte" (Amintirea). Însă dacă autorul Laudei somnului făcea elogiul satului acordîndu-i o funcție cosmocentrică, Ioan Alexandru îi cultivă latura agonică, starea catastrofică
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
întrețin cu brio confuzia. Fiecare român este convins că știe totul despre Uniunea Europeană, dar câteva întrebări elementare sunt suficiente pentru a releva faptul că viziunile se bat cap în cap și ceea ce pentru unii este alb, pentru alții devine, invariabil, negru. Victor Iulian Tucă nu este un răsfățat al mass-media din România. Tânărul (n. 1972) reporter la Deutsche Welle (secția română), s-a specializat în probleme europene, iar din anul 2004 este corespondentul la Bruxelles al amintitului post de radio. În
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
beneficiau artiștii renascentiști. Atenție concretizată în două concerte și două mese rotunde dedicate exclusiv creației celor doi muzicieni. Portretul componistic Pascal Bentoiu - 23 noiembrie, la Altes Gymnasium Saal - a cuprins Eminesciana II - 3 Sonete pe versuri de Mihai Eminescu, Flăcări negre - 7 Lieduri pe versuri de Alexandru Miran, ambele cicluri fiind interpretate de soprana Ioana Bentoiu și pianista Steluța Radu, Sonata pentru pian și vioară, op.14 - Adriana Mayer la pian și Diana Moș la vioară - și Cvartetul consonanțelor, op.19
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
fugărit și flămând. Dau târcoale lăzilor de gunoi. O iau la goană de câte ori dă colțul un câine, chiar dacă nu se uită la ele. Inmulțirea peste măsură a câinilor "comunitari" a redus patrupedele rivale la umilința retractilă. Blana lor, tărcată sau neagră, e scurtă și scărmănată. Se furișează pe scările blocurilor, miaună prin curțile interioare, așteaptă la uși care nu se deschid". Năpăstuirea (și umilirea) pisicilor din București, deplânsă în Dilema veche de istoricul Andrei Pippidi, ne pare a fi încă un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
ușori vor pluti/ în semn de întrebare/ și în loc de răspuns/ se va risipi peste lac/ un stol ciudat de lebede seara/ tulburându-mi amurgul și apa,/ nu chipul". Ion Mureșan: "De-a lungul mâinilor treacă privighetoarea roșcată,/ umble nestânjenite prigoria, neagra/ și lacoma mierlă, printre cearșafuri,/ salte peste capul meu păunul și gaița,/ și ciocârlanul încâlcească-și picioarele/ în părul capului". Ioan Es. Pop: "să mă îngrop în pat cu șapte perne deasupra?/ pentru că-i crăciunul și ar trebui să dorm
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
băiat înalt, osos, cu fața lată, ochi îndepărtați, albaștri, feciorul primarului din Brașov - mare schior. în ultima clasă, după bacalaureat, unul câte unul, toți elevii fuseseră fotografiați, la tablă, iar ca "poet al clasei", eu le scrisesem, tot pe tabla neagră, câte o poezie, făcându-le un soi de portret. Lui Gelu, îi scrisesem așa: Când schiul său năvalnic o pornește, Distruge tot ce-n cale întâlnește, Pe lume, altul ca Gelu nu mai este!... De aceea i se spunea Gelu
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
tot!... Spărsese și lada de lemne a clasei a opta, de lângă soba înaltă ce trona în colțul clasei. Până în clasa a cincea, el învățase la liceul german "Honterus", bustul marelui umanist aflându-se și azi, alături, la intrarea în Biserica neagră, afară, în dreapta. Pe urmă se mutase la noi. Dar firea lui de "neamț" liber rămăsese. Era argintul viu al clasei. La mine, ținea... "Dichtung und Warheit". Poezie și adevăr - îmi spunea -, ca o parolă. După terminarea liceului, mai târziu, s-
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
Pre-Deal. Sus de tot, La înălțime... Iarna, la mareșal, se mânca românește. Chifteluțe cu pireu de cartofi, ardei umpluți, stropiți cu iaurt, sărmăluțe-n foi de viță, gogoși mici, perfect rotunde, și ca băutură, în ziua aceea, aveau un vin negru, Busuioacă de Bohotin...
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
pentru film, regizorul se află în căutarea acelei inimi, acelui element care însuflețește istoria, care-i dă viață, iar Frank reușește s-o pună în lumină o Americă ale cărei drumuri se pierd și se regăsesc, unde și alb și negru scot în evidență puterea, vitalitatea, visul american, un vis de opiu.
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
nici o deviere. Ba dimpotrivă, aș spune. Deodată, din sală, în șir indian, încep să-și facă apariția rudele. Familia îndoliată. Ș iritată. Se zvonea că Buoso a lăsat banii unei mînăstiri. Imaginația scenografei Lia Manțoc nu este îngrădită de culoarea negru. Costumele, pălăriile - mirobolante, cu un comentariu ludic extraordinar, machiajul investesc, ab initio, actorii cu anumite stări, cu o multiplicare a parodiei, a comicului de zile mari. Rudele defilează cu oale enorme, cu cratițe, cu sticle de băutură. Vin la priveghi
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
în fosă, la orchestră. "Gianni Schicchi" a început! Acest comentariu filmic de la început, non-verbal, pare inepuizabil ca umor. Iar figura lui Biro Jozsef, Buoso Donati, amplifică, de acum și pe tot parcursul acestei opere într-un act, ironia, fină, comedia neagră cu accente parodice, fantasticul și absurdul, pînă la urmă, al farsei lui Puccini, după libretul lui Giovacchino Forzano. Nu te mai miri că mobilele din casa mortului, bine ambalate, legate, împachetate, canapeaua se mișcă, înainte și înapoi, în latul scenei
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]