4,924 matches
-
al Creatorului - a creat fără motiv. Nicăieri în Biblie nu se spune explicit pentru ce anume a creat Dumnezeu Lumea. Poate din plictiseală. Dar se precizează curiozitatea, uimirea, bucuria și plăcerea creației. Atribute esențiale, cred. Celelalte, partea, să-i zicem, neplăcută a actului creator este clamată din „fandoseală“. Nu poate fi libertate în suferință. Greșesc, poate. Dar îmi place să cred asta și, mai ales, să cred că am trăit astfel. Nu știu dacă-i adevăr în asta. Dar e adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
semna pe o copertă oarecare. Este și nu este plăcut să simți că te scalzi în ficțiunea altuia. Plăcut este gândul că, astfel ordonată, viața ta devine coerentă, nimicnicia își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece de temniță, povara luminoasă a unor suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ales în zilele ca azi, când are pe față privirea aia care spune că nu-i deloc bine să stai și să te relaxezi în fotoliul tău. În plus, m-am gândit că o să mă ajute să scap de sentimentul neplăcut de plictis care îmi dă târcoale încă de la prânz. Indiferent cât de mult încerc să mă conving să scap de dispoziția asta - îmi fac în cap o listă cu toate lucrurile bune din viața mea, ca într-un articol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ridicolă de bani. Și, oricum, nu am timp. — Nu - și nici eu, oricum. Trebuie să îmi scriu notițele. —Despre ce-i vorba? Charlie se rezemă de blat și își încrucișă brațele pe piept, privind în jos încruntat. —E unul deosebit de neplăcut. Sunt la mijloc doi copii, iar mama lor s-a recăsătorit c-un tip spaniol, al naibii de dificil. E în joc o grămadă de spirit macho. Și mai e și distanța fizică, desigur. E destul de clar că tatăl nu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pustii ale culoarului din dreptul ei, descoperind sămânța de sensibilitate și înțelepciune îngropată în gramele de grăsime în exces. Kilogramele de grăsime, mă rog. Mi-am făcut rapid cumpărăturile și m-am așezat și eu la coadă, conștient în mod neplăcut că părea a fi neschimbată de când intrasem în magazin: aceiași cinci oameni erau aliniați cu cărucioarele și coșurile, deși cumpărătoarea de la casă tocmai își aranja restul și bonul în poșetă, pregătindu-se să se aplece să-și ridice sacoșele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încredere în ei. Și acum toate astea mă copleșeau într-o clipă. Brusc, eram sigur că-l vizitasem pe Ben noaptea trecută. Dispoziția relativ calmă în care coborâsem scările mă părăsi într-o clipă și am simțit un mic fior neplăcut străbătându-mi capul. Mi se reamintea în mod oribil de acele incertitudini din copilărie: oare ce făcuse de data aceasta domnul Hyde? Știam că trebuie să pășesc atent dacă voiam să aflu fără să produc mai multe probleme decât aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zis. Știam că n-are rost când îi ziceam - avea fața-aia care-nseamnă că are impresia că tot ce zic io-s tâmpenii. — Și de unde-ai auzit despre asta, Stacey? Operațiile de capsare au tot felul de efecte secundare neplăcute și eu chiar nu le-aș recomanda. Când i-am zis că de la prietena mea din America, zâmbetu’ i s-a mărit și s-a făcut mai ironic, de credeam că o să izbucnească-n râs. Scârba. A, da, prietenii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atât de șocantă. Pentru o clipă nu am știut cum să reacționez, oscilând între a râde cu voce tare și a-l plesni. Glumești, am zis eu în cele din urmă. Probabil că glumești. Ți-am suportat îmbufnarea nefondată și neplăcută încă de la povestea aia prostească de acasă, cu felicitarea; am ieșit să te găsesc și te-am înveselit tot drumul înapoi, ca să ieși dintr-una dintre dispozițiile tale proaste, obositoare, și-acum îmi zici să tac? De ce naiba trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mâna acoperită cu mănușa groasă. Am fost îngrozit să văd cum, privindu-mă la rândul ei, un mic zâmbet de recunoaștere - nu, nu zâmbet, mai degrabă rânjet - îi face colțurile gurii să tresară un pic. Trebuia să fac față faptului neplăcut că preferința mea pentru Stacey, atunci când alegeam casa de marcat la multe dintre vizitele mele recente la magazin, fusese observată chiar și de Brenda cea cu înfățișare ternă. —A, da, mi-a zis. Vă referiți la asta? O felicitare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atinge. Să suni la soneria propriei uși de la intrarea din față și să fii primit ca un musafir de cineva alături de care ai trăit vreme de treizeci de ani bătuți pe muchie e o experiență extraordinară și nu cu totul neplăcută. Dat fiind că pluteam deja pe un tărâm al nimănui, unul de zbucium sufletesc de proporții uluitoare, faptul că mă aflam în fața propriei mele case stând ca Valetul Broscoi 1, nesigur pe care parte a ușii ar trebui să ciocănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fericit? Sănătate, dragoste și înțelegere, plus cele necesare pentru viață, pe care ei le aveau și de care se bucurau. Așa este, numai că viața, de multe ori, poate aduce surprize neașteptate, atât din cele plăcute, cât și din cele neplăcute. În urma schimbărilor din țară și a desființării colhozului, Iurie rămase fără muncă, iar la puțin timp după aceasta, se închisese și magazinul, care nu rezistă concurenței celor private, pe care le deschiseră cei veniți de peste hotare cu bani. Rămași ambii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
oriunde în altă parte, dar vreau să mă mistific. Îngăduie-mi, Doamne, să mă mistific! Nu doresc să fiu lucidă! Nu mi-ar servi la nimic." Șerbănică se apropie de profesor. ― Ce crezi c-o să facă Sandi? Ce crezi? Răsuflarea neplăcută îi atinse obrazul și Ioniță Dragu se dădu imperceptibil înapoi. ― Un singur lucru. Adăugă și mai încet: Și sânt convins că l-a făcut. Miga clipi nedumerit. ― Adică? ― A avertizat Miliția. ― O... prostie! Șerbănică Miga se congestionase brusc până în albul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să iasă din spital. Cum? Nu-l ții minte pe Doru Matei, sculptorul, care locuia cu noi, dincolo, în Crăiței? Ei, vezi, problema lui mă cam sâcâie, dar e prea frumoasă ziua asta ca s-o stricăm ocupîndu-ne de lucruri neplăcute. Melania Lupu își petrecu toată dimineața în bucătărie. În casă era cald și mirosea a vanilie și rom. Mirciulică dormea pe canapea lângă basmele lui Ispirescu. Se trezea din când în când și se uita la fulgii care pluteau lin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
căciulița de biber prinseseră în gerul de afară o strălucire metalică. Ridică surprins sprîncenele: ― Sînteți matinali astăzi... Valerica Scurtu arătă dezastrul de pe zid. ― Inundație! Nici nu vă imaginați ce balamuc a fost. Firește, a trebuit să închidem apa caldă. ― Da... neplăcut. Vâlcu îi privi circumspect și părăsi holul. "Ce-i cu ei?" Își consultă în oglindă chipul obosit, fără să se vadă. Repetă în șoaptă: ― Ce-i cu ei? Oamenii aceștia se disprețuiau sincer, evitau sistematic orice contact: în baie, la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
egoist cu pofte anemice, ușor de înfrînt." Se îndreptă în scaun și căută ochii bătrânului. ― Există în carnețelul dumneavoastră o indicație: "14 septembrie curent, V. S. manevră murdară. Se va plăti!" Grigore Popa căscă gura. I se simțea răsuflarea grea, neplăcută. ― Nu-mi amintesc... ― Încercați totuși. ― Imposibil... Bătrânii țin minte întîmplări de acum 50 de ani, dar uită ce au mâncat ieri. E un adevăr banal. ― Poate vă amintiți alt amănunt. Din agendă lipsesc două pagini. Au fost smulse. Nu știu ce s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de scos de la croitor, de achitat abonamentul la Paris Match. De altfel... Maiorul o urmărea cu buzele strânse. Doina Popovici își trecu degetele prin părul cărunt. Figura plină se întunecă de parcă și-ar fi adus aminte dintr-o dată de ceva neplăcut. ― De altfel? ― Nimic... ― Ce înseamnă "nimic"? Femeia aprinse încă o țigară. Părea nervoasă, neliniștită. Cristescu o examină contrariat: "O indispoziție bruscă și inexplicabilă. Ca și cum ar fi primit un semnal, ceva recepționat numai de ea, care o avertizează că s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de orice legiuire mare. 179Vremea cu vreme toate le schimbă: față, fire și noroc. 180Vremea când îți stă împrotivă trebuie să te supui ei, ca să nu te supuie ea. 181Vremea când te silește, sbiară și tu ca măgarii. 182Vremea meșter neplăcut că strâmbi din drepți ne-au făcut. 183Vremea numai arată adevărul în adevăr, dar cam zăbovește. 184Vremea poruncește, vremea rabdă, vremea săvârșește ceea ce noi nicicum gândim. 185Vremea pe vreme a născut. 186Vremea pe slugă călare-l pune și pe stăpân
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Bourbon, așa că a putut să aranjeze asta. Știi, ea ar fi regina Franței dacă nu s-ar fi Întâmplat toată tărășenia aceea cumplită În 1789. —Milton, tu te vezi cu Lauren? l-am Întrebat, schimbând subiectul. Menționarea Sophiei Îmi era neplăcută, plus că aveam alte lucruri pe cap. Trec pe la ea diseară, Înainte să plec la Paris. Poți s-o rogi să mă sune neapărat? Am nevoie să mă ajute cu ceva legat de serviciu, dar nu reușesc niciodată să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a lui Lauren. Nici nu a Început decât abia la miezul nopții. —Du-te să dormi și hai să vorbim când te trezești, spuse Hunter. —Hunter, mi-e dor de tine rău de tot, i-am zis. De la discuția aceea neplăcută din urmă cu câteva săptămâni, când Hunter fusese absent fără justificare de la hotel, totul revenise la normal. Aproape că uitasem Întreaga poveste, iar Hunter fusese mai dulce ca niciodată, În ciuda absenței sale, și mă suna de câte ori putea. Mai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Unicul meu copil trăiește pe lume de douăzeci și nouă de ani și nici măcar o dată n-a venit cu o observație originală, cu ceva care să fie absolut și ireductibil al ei. Da, presupun că, uneori, am ceva într-adevăr neplăcut. Dar nu tot timpul, și nu ca o chestiune de principiu. În zilele bune, sunt cel mai drăguț și mai prietenos om din lume. Nu poți să vinzi asigurări de viață cu succesul pe care l-am avut eu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vederea încântării ei mi-a dat o stare de spirit atât de bună, încât am decis pe loc să o sun pe Rachel chiar în seara aceea și să o anunț că demult rătăcitul ei văr fusese regăsit. După vizita neplăcută și conflictuală pe care mi-o făcuse în aprilie, încă eram pe lista neagră a fiicei mele, dar acum că reluasem legătura cu Tom, acum că surâzătoarea Marina Gonzalez îmi trimisese un sărut în timp ce mă îndreptam spre ieșirea din restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acesta îi venea Marinei atât de perfect, încât deja era parcă al ei. În același timp, dacă lăsam impresia că mă dau la ea (ceea ce făceam, bineînțeles, dar fără speranță), ar fi putut să se simtă pusă într-o situație neplăcută și să refuze să îl primească. Nu, nu, am spus. Nu-l ține doar așa, la distanță. Pune-l la gât, ca să fim siguri că stă bine. În timp ce ea moșmondea la încheietoare, în spate, am încercat să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
De-acum, și Tom știe totul, dar nici el nu dorește să pomenească renghiul urât care ni s-a jucat. Honey și Lucy cântă cântecele fără sens în timp ce desfac homarii, ce rost ar avea să le întrerupem cu o relatare neplăcută despre resentimente de clasă și animozități provinciale? După ce o duc pe Lucy sus, la culcare, îmi dau seama că sunt mult prea ostenit ca să mai stau până târziu a doua seară la rând, dând peste cap pahar după pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un mozaic de fapte mărunte și trivial-neutre. Desigur, acest risc există, dar el ține tot de o „manipulare” morală, inversă de data aceasta, a unui instrument cognitiv : folosirea contextului pentru a demonstra ceva, și nu pentru a înțelege ceva. Este neplăcută astfel, dacă nu chiar de-a dreptul îngrijorătoare, această neacordare a prezumției de nevinovăție unei perspective epistemologice și metodologice cu state vechi de funcții și cu merite greu de contestat în formarea viziunii noastre actuale despre lume și oamenii care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la grămadă, mama lor ! Așa este, unii chiar așa au făcut. Vom introduce acum niște criterii care nu vor mai permite așa ceva ! Foarte bine și asta, doar că aceste criterii au la rîndul lor niște „efecte colaterale” cel puțin la fel de neplăcute : tot ce nu se conformează acestor criterii este sortit dispariției - sau, în cel mai bun caz, unei toleranțe disprețuitoare. Și astfel, discipline întregi devin cenușăresele universităților, iar slujitorii lor de excepție niște fosile premature. Ce să mai vorbim de unele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]