6,179 matches
-
în treacăt, în drum spre stația de autobuz, l-am recunoscut imediat. L-aș fi putut recunoaște dintr-o mie. Avea fruntea teșită, fața alb-pământie și, ca și atunci, un fel de zumzet în jurul lui, ca și cum un roi de maimuțe nevăzute i-ar fi scormonit întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de neprețuit : certitudinea că Dumnezeu, iubirea, Poezia existau. Și chiar dacă nu vedem manifestarea nici uneia dintre aceste forțe în viața mea ajunsă stearpă și pustie, după ce fusese pârjolită de focul inimii și al trupului, ele continuau să iradieze discret o lumină nevăzută, dar nu mai puțin vindecătoare. Și mai iradiau forță călăuzitoare și imaginile întipărite adânc pe retina copilăriei, când timpul încremenea în loc : vântul mișcând frunzele prin care se întrevăd razele soarelui ; sau un anumit fel în care cad razele pe o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în jur a devenit alb și înghețat. Cineva bătea într-o tobă. Știam și cine era bărbatul care bătea toba făcută din piele de ren, din ce în ce mai repede, cu spatele la mine. Era un angalok. Unul dintre aceia care pot vorbi cu forțele nevăzute. Nu îi vedeam fața. Stătea complet dezbrăcat pe zăpadă, cu o piele de caribou în jurul mijlocului, iar vântul îi șfichiuia pielea. Toba lui răsuna din ce în ce mai aproape, bum bum bum, asurzitor. mi-am pus mâinile la urechi. În clipa aceea angalok-ul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a vă arunca în această aventură boreală. la noi, în Arctic, spunem la om inuk - adică cel care are suflet. Noi, inuiții, cei care avem suflete, credem că fiecare detaliu al existenței, de la naștere până la moarte, e guvernat de forțe nevăzute. În nuna - tundra arctică -, acolo unde turiștii merg ore în șir fără să observe nimic, inuiților le sar în ochi zeci de lucruri nebăgate în seamă de alții, de la forma și poziția pietrelor până la direcția în care zboară păsările. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
obsesiv- compulsiv... Însă el nu a fost niciodată dia gnosticat oficial... Dar eu... la șaptesprezece ani... mama m-a dus la doctor pentru că nu mă mai putea opri din vorbit, nu dormisem de trei nopți și mă certam cu cineva nevăzut pentru că refuza cu obstinație să mă ajute. Și doctorul i-a spus mamei : „Doamnă, e ca și cum băiatul ăsta ar fi înghițit tot manualul de psihiatrie. Este maniac, psihotic, depresiv, obsesiv-compulsiv, schizofren - pe toate le are. Uite aici niște litiu“. Oftă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din urmă, viața celor doi tineri, ca două răsărituri de luceferi, Într-o Înserare ce cădea, peste lume, ca o tainică favoare. În pofida faptului că ambii fuseseră gata, din primul moment, să sară În laturi, unul din fața celuilalt, dimpotrivă, ceva, nevăzut, dar, asemuitor unui atotputernic magnet, Îi lipise și mai mult. Panica generată de seism trecu, vuietul acestuia se stinse către nord, iar cei doi tineri (asemeni imaginii dintr-o frumoasă poezie rusească, de pe la sfârșitul celui de-al doilea război mondial
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a apei, cărăbănind punga În care, capturatul, nu se mai zbătea demult. Prostovolul, Încărcat, Îl urma, asemeni unui fulg, mângâiat de briză. Bătrânul lotcan opri. Abandonă, dând hrană, peștilor, captura din prostovol. Revenind În desișuri, ușor - ușor, s-a făcut nevăzut, către punctul cunoscut, de istoricii localnici, pe cale de dispariție, din Deltă, purtând denumirea de Cotul Bâtlanului Aripat. Sărut mâna Cocuz Cocuz, nepotul fostului mare politician din Nord Estul județului, era un om care se deosebea fundamental de restul neamurilor dumisale
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Cu privirile, undeva, prin podele. Ca niște sfinți; ori ca niște copii neștiutori, neprihăniți, cuminți, asemeni unei superbe perechi de flori. Fiecare - cu gândurile sale. De unde să știe, ei, că, gândurile le erau identice? Ei, iată, de unde. Pentru că, de parcă un nevăzut suport, magic, declanșase, ceva, În raiul profundei lor intimități, privirile li se ridicară, tresărit, indecent de flămânde, Întâlnindu-li-se, ca două săbii de dor, la nivelul umerilor. Și, În aceeași clipă, se ridicară În picioare. El Înaintă către ea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ca un porumbel alb, o adiere de umbră. Ridicându-și-i, aceștia se agățară, agresiv, de spațiul, În formă de triunghi, din jos de care străluceau, ca două pere de aur, țâțele Corinei Coresi. El țâșni În sus, ca dintrun nevăzut arc, și-și Înfipse buzele, fierbinți și cărnoase, ca două pulpe de caise, În acel triunghi. În același timp, trupul i se alungi, duse În sus, ca un nevăzut cârlig de viță-de-vie, mâinile Îi cuprinseră, Corinei, mijlocul, subțire și ademenitor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de aur, țâțele Corinei Coresi. El țâșni În sus, ca dintrun nevăzut arc, și-și Înfipse buzele, fierbinți și cărnoase, ca două pulpe de caise, În acel triunghi. În același timp, trupul i se alungi, duse În sus, ca un nevăzut cârlig de viță-de-vie, mâinile Îi cuprinseră, Corinei, mijlocul, subțire și ademenitor, de deasupra coapselor, și și-l lipi, blând și elegant, de al său. Ea, atrasă de nevăzutul liant al iubirii, se lipi, strâns de tot, de el. Buzele lui
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În același timp, trupul i se alungi, duse În sus, ca un nevăzut cârlig de viță-de-vie, mâinile Îi cuprinseră, Corinei, mijlocul, subțire și ademenitor, de deasupra coapselor, și și-l lipi, blând și elegant, de al său. Ea, atrasă de nevăzutul liant al iubirii, se lipi, strâns de tot, de el. Buzele lui se mutară, involuntar, pe ale ei. Îmbrățișarea deveni materializarea unei nemaipomenite flăcări. O, de când, poate, de mai bine de un an, se urmăreau, se doreau, se sorbeau din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sa ființă se revigora și era cu neputință să nu-și atingă scopul propus. Au urmat anii de facultate. La universitatea de marină. De marină militară. Disciplina de acolo a fost un suport extraordinar, pentru el, În a-și măiestri nevăzuta meserie, pe care și-o perfecționa, În continuu, și anume, meseria de a domina totul Împrejur. Faptul a fost lesne continuat. Și, surprinzător, apreciat ca atare. Însărcinări deosebite, cu și fără risc, dar, deosebit de importante, Îi erau, cu nelimitată Încredere
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oricare alt participant la trafic, a revenit, pe partea de șosea de pe care, cu doar câteva zeci de secunde În urmă, plecase, pentru a efectua depășirea; acea, atât de regulamentară depășire! Și, brusc, paloșul cumplit al pierzaniei, a lovit fața nevăzută și deosebit de dură a prudenței, pe care n-o avusese În vedere, la plonjeul, În lupta cu viața. A lovit În chip ucigător, cumplit de pe neanunțate, de imprevizibil. Vijelia, care pornise, o clipă mai devreme, a rupt, unul din bătrânii
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dar toți vor să le obțină. La dorințe sîntem egali (cu excepția celor cu bun simț, din nefericire destul de rari, care Își dau seama de ceea ce li se cuvine și ceea ce nu li se cuvine). Așa că, Între angajați Începe o luptă nevăzută, surdă, În care fiecare, utilizând toate mijloacele de care dispune (chiar și minciuna, furtul sau delațiunea) În funcție de caracterul fiecăruia, Încearcă să tragă de partea sa cât mai multe din beneficiile posibile. În acest război rece, cei cinstiți și cu adevărat
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
timp. Lui Thomas i se părea atît de convingător felul În care Berg vorbea despre oameni necunoscuți, unii dintre ei personaje din cărți doar de Berg știute, inexistente poate, Încît aceștia nu aveau cum să nu se strecoare În bibliotecă, nevăzuți, ocupînd cine știe ce cotlon al Încăperii, pentru că se simțea, după un timp, o anume lipsă de aer, ori era numai o impresie, din pricina țigărilor, tot mai multe, aprinse de anticar, o mașină de fumat; doar el fuma În spațiul acela, era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că Își este inferior sieși, un alt Thomas strica totul, judecînd anapoda, ce-i trebuiau copii care nu-i erau copii, nu Îi era bine acum? Nu se regăsea. GÎndul se Întorcea tot mai des spre fii neștiuți, spre fiice nevăzute; uita complet de ei la aproape două sute de kilometri pe oră - În sens contrar zbura timpul, Thomas avea impresia că Îl și aude, un fel de vîjÎit În urechi, era doar vîntul. Totul pornise dintr-o clinică inuman de curată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu zăreai muscă, țînțar. Izbutise, odată, chiar cînd se afla Thomas acolo, să intre un fluture, a fost distrus În cîteva secunde: două asistente l-au gazat, oricum era o efemeridă. Pe aripile insectei se găseau tot felul de primejdii nevăzute, milioane, poate miliarde, asis tentele aveau ochi-microscop, le zăriseră instantaneu, insecta invadatoare putea să aducă În clinică o gripă a fluturilor, așa cum găinile aduseseră omenirii o gripă a găinilor, iar vaca nebună isterizase o lume. În clinică, sămînța omului era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cerut-o la aparat. Eu sînt cel care... Imposibil, femeia ar fi Închis imediat, dacă și ea ar fi cunoscut graiul În care i se vorbea. Sau acesteia i s-ar fi făcut rău. CÎnd și-ar fi revenit, mama nevăzută a fiului sau fiicei lui ar fi cerut centralei numărul de la care fusese apelată, apoi s-ar fi adresat poliției, unui avocat; s-ar fi ajuns la un proces; daune morale, o mie de chestii; Thomas, temător, se tot gîndea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mult relațiile bărbat femeie. Se petrece - ar mai fi spus medicul - un cataclism; cine poate să oprească uraganele tot mai dese care se năpustesc asupra Americii, și cît de puternică e America! Pot doi bieți oameni să abată o undă nevăzută, irezistibilă, ce-i Învăluie, doborîndu-i În primul așternut? Cam gogonată asta cu cataclismul, doctore, dar nu prea. Oricum, nimic letal În toată povestea asta, numai plăcere. Și mai era ceva: se tot vorbea de alienare - dar de unde? apropierea prin sex
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
revitalizeze apoi, schimbat În bine. Un cobai rezistent, care nu răspundea deloc tratamentelor odorant-deodorante - și nu doar -, exasperînd-o uneori pe femeie, chiar dacă, prefăcută, nu arăta asta; ba chiar se dovedea tot mai amabilă, mai drăgăstoasă, numai miere ce se scurgea, nevăzută, peste Thomas, năclăindu-l. Efectul era contrar, Thomas, trecut prin atîtea paturi, aștepta doar momentul potrivit pentru a scăpa definitiv, fiindcă s-ar fi putut ca Ingrid, neobosită, cum se dovedea, să Îl prindă de tot. C-un lanț viu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu făcea nimic pentru izbăvirea Europei: asta Însemna că nu era capabil să stabilească o serie distrugătoare de numere, cum spunea că e În stare. Să-l ia naiba pe Berg, cu discursurile lui imprevizibile, parcă vorbea unei alte asistențe, nevăzute. Thomas vroia să nu mai piardă vremea tot ascultîndu-i tiradele nesfîrșite. Dar, după cîteva zile, o săptămînă, cel mult, abia aștepta să treacă iar pe la anticariat. Nu vroia să Își refuze o plăcere aparte. Chiar se simțea bine acolo. Într-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să plătească, venise vremea. S-a simțit, dintr-odată, exterior trupului; scăpat de propria-i carne mereu doritoare. Se zărea, pășind singur Într-o sală a armelor, În care tocmai intrase; dintr-un colț al Încăperii, Îl petrecea cu privirea, nevăzut, pe Thomas cel nesăbuit, căruia trebuia, vrînd, nevrînd, să i se alăture imediat, pentru ca nu cumva, la ieșirea din sală a trupului, să rămînă - supraeu neștiut - prins, pentru totdeauna, sub bolțile de piatră ale Escorialului. La mausoleu nu a mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rîndul, În fața unor studenți convinși, În parte, că etica poate schimba fața lumii, să-l facă să gîndească tot mai nepotrivit, aproape deloc; să trăiască din concepte. În vreme ce urmașii, auziți doar de el, aveau să-l cheme tot mai insistent; nevăzuți, așteptau; exista, poate, cum se tot spunea, acel glas al sîngelui. Nici un glas; viziuni; vizionări: un fel de ciné-vérité În care el avea un rol incert, părintele-nepărinte, un turist spectral, o umbră ce căuta alte umbre, fiii-nefii, fiicele-nefiice. Iar morala
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
poruncit: „Opreștete, omule!” Nevăzătorul s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și atât. Viziuni și gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca un lichid vâscos. A întins ambele brațe în față, ca și când intenționa să se prindă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
percepe tot ce se întâmplă în jurul său și, foarte posibil, va vorbi, șopti doctorul Eugen Tomescu. Creierul său reintră cu pași mari în funcțiune. Va procesa, dacă nu cumva o face deja, toți stimulii, toate datele transmise și toată mișcarea nevăzută și neauzită de om, precum spunea cândva un filosof... Doamna Ofelia, ai dat de știre să... - Da, domnule doctor! Vor veni toți, mai puțin cei care sunt în sala de operații... - Foarte bine te-ai orientat... Mulțumesc! - Era de datoria
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]