5,003 matches
-
Nobel, cine să te bage în seamă? Și cu ce? Care să fie binevoitorul acela care să cerceteze în profunzime fenomenul cultural de la noi? Ce este trist e că valorile nu apar în funcție de vreun criteriu politic, ci apar atunci când se nimerește. Chiar dacă ar exista un climat de cea mai mare libertate cu putință, se poate întâmpla să nu apară talentele sau valorile sau geniile așteptate și care să se potrivească momentului. C.Ș.: Dar ce tristețe să apară și să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
părți au fost ocupate de fosta Uniune Sovietică, acum deținute de Ucraina independentă și suverană. De fapt, o istorie asemănătoare o au și alte localități de prin părțile noastre, în special cele care se află chiar pe graniță și au nimerit sub trăsătura de creion de tâmplărie a lui Stalin. Soarta altor sate a fost și mai grea. Unele, de exemplu, Frunza, Prisaca, Buci, Albovăț și I. G. Duca au fost șterse de pe fața pământului, din altele au fost ridicați și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Sudul și ar valida atât moștenirea tatălui său, cât și propria lui conducere. Ieșind din funcție, m-am așteptat ca administrația Bush să reia lucrurile de unde le lăsasem, așa cum următorul secretar de stat, Colin Powell, a sugerat că ar fi nimerit. Nu s-a întâmplat așa. Președintele Bush a refuzat să procedeze precum Clinton, pentru niciun alt motiv decât că o făcuse Clinton. Aceasta era atitudinea ,,orice altceva decât Clinton". În loc să negocieze cu Coreea de Nord, facțiuni din interiorul echipei Bush se certau
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
de la grajd, a deschis lacătul, am găsit vițelul și niște damigene. “Care știe să dea între coarne?” “N-am tăiat vită mare”. Mai erau doi țărani. Nici ei nu știau. A scos el stiletul și a dat între coarne. A nimerit în os. A mai dat o dată: la fel. A treia oară: degeaba. Vițelul începuse să zbiere. Dincuță era cu zece ani mai mare și-i ziceam Moșu. Avea un cuțit făcut de țigan. Tăia ca briciul. “Vițelu’ ne demască!” I-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ocupe orice post, chiar și de președinte al statului. În comunism, existau șefi care se abăteau de la normele partidului unic și erau sancționați. Schimbam secretarii de partid, dar sistemul rămânea intact. În capitalism, unii adună averi pe căi ilicite și nimeresc după gratii. De un sfert de secol la Chișinău schimbăm ”oligarhii” și restul rămâne pe vechi. Să mai avem un pic de răbdare. Se va decide până la urmă și destinul așa-numiților oligarhi din Republica Moldova. Se va decide corect, echitabil
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
arată așa impecabil. Mă stăpânesc fiindcă nu vreau să-l pierd de mușteriu. Este un bărbat înalt, atletic, cu ochi albaștri pătrunzători. Un bărbat frumos, ar spune orice femeie. El a scris o monografie a satului Crăiești. Prin urmare, am nimerit omul cel mai potrivit. Șipotul lui Cataroi Este o beție de mai. Ciocârliile se ridică în cerc spre Soare, îi cântă imnul de slavă amețitoare și cad apoi ca săgeata. Când ajung la douăzeci-treizeci de metri, desfac aripile și zboară
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
un studiu pentru un supermagazin din sud care a tapetat practic tot spațiul cu anunțuri de reduceri. Singura problemă era că trebuia să fii matematician ca să-ți dai seama cam câți bani economiseai. Până și vânzătorilor le era greu să nimerească procentul corect. Nu de afișe avea nevoie magazinul ca să explice reducerile, ci de manuale. Lumea afișelor trece în momentul de față printr-o perioadă de renaștere. Să examinăm puțin cum au evoluat afișierele. Acum treizeci de ani Lady Bird Johnson
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Biblia de la Blaj (1795) și altele. În sfârșit, dragă prietene, am ajuns și la Seminarul de la Socola. Acesta a fost înființat pentru că lipseau preoții care să aibă cunoștințe ceva mai multe decât cele ale ceaslovului și ale psaltichiei. S-a nimerit să existe și un mitropolit cu gândire mai înaltă, în persoana lui Veniamin Costache, care a reușit să-l determine pe domnitoriul Alexandru Moruzi să ia hotărârea înființării unui Seminar teologic aici la Mănăstirea Socola pentru feciorii de preoți și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
niște ziduri bine întărite, ce apărau vechea capitală a Moldovei împotriva nenumăratelor năvăliri ale barbarilor și dușmanilor țării...” Prin acești strașnici codri treceau două drumuri. Unul era cel al Vasluiului, care se întâlnea cu cel domnesc al Bârnovei. S-a nimerit ca tocmai acolo unde se întorlocau cele două drumuri să se deschidă o poiană luminoasă, unde soarele își arată fața roșie spălată în roua dimineții abia după ce scapă de creasta Repedii. Un loc mai frumos pentru așezarea unui han nici
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
întărit renumele de Hanul Trei Sarmale, pentru că hangița punea în fața fiecărui mușteriu și trei sarmale făcute gospodărește. Hangiul Costache Luca și Coana Tinca au fost contemporanii multor personalități ale vremii. Se știe că în lungile lor drumeții Eminescu și Creangă nimereau adeseori și aici. Pe timp de vară aveau masa lor, între liliecii din grădină. Costache Luca povestea că Eminescu scrisese pe scândura unei mese versurile unui cântec lăutăresc și semnase alături, dar ploile și vremea au șters totul. Când hangiul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
-n stână . Și osteniți oamenii cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Nu știu, dragă prietene, dacă în bagajul tău s-a nimerit să se afle și o carte cu poeziile lui Eminescu de aceea îți trimit și copia acestei poezii. Și cum știu că memoria ta a păstrat tot ce am văzut în drumețiile noastre, vei constata că ideea mea privind inspirația
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
intim cu profesorul și unul dintre cei care am rămas cu el, a răspuns În numele nostru : „Ba ne-a fost domnule profesor și încă ce tare ... !" Maestrul ne dădu dreptate: „Apăi, dragii mei, daca bombă căzută pe vila lui Racoviță nimerea „Caritatea", nu ne revedeam aici. Putem să spunem că ne-am născut, cu toții, a doua oară. Să celebram, deci, acest eveniment și lua păhăruțul În mână, ciocnind cu noi. Așadar acesta era ... evenimentul! Fiecare și-a exprimat mulțumirea pentru invitație
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
certitudinea morții. Fir-ar ea de viață! Și de moarte! Am regretat că nu aveam o sticlă de vodcă. Am început să adun pietricele de pe jos și să arunc în trunchiul unui plop de lângă poarta crescătoriei de câini. Nici una nu nimerea copacul. Domnul M.R., după ce m-a urmărit un timp, vizibil liniștit, a luat și el o piatră și a aruncat-o. Piatra lui a lovit copacul. S-a întors spre mine și, satisfăcut, a început să râdă. Nu mi-aș
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
trimitea să mă odihnesc. Nu o ascultam, nu plecam de lângă ea. Voia să nu văd chinul ei. Nu a vomitat sânge niciodată. Apă, mâncare, medicamente, i se opreau undeva mai jos de gât și ieșeau înapoi pe gură. Uneori se nimerea să vomite pe mine. Vomita în jet la 1-2 metri și se simțea prost că mă aflam acolo. Țipam și o rugam să nu se abțină, că voi curăța după ce vomită. Îmi era frică dacă plecam de lângă ea să nu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Domnului și mie una mică. A promis că data viitoare își va lua și ea una. Și și-a luat. Pe pieptul ei i s-a pus icoana care mi-o cumpărase mie. A fost o „ coincidență” că s-a nimerit aceeași icoană, aceea au pus-o cei de la servicii funerare. Miercuri am fost din nou la maslu, iar vineri am mers doar eu. De la o zi la alta starea ei se înrăutățea. Acum vorbeam mult amândouă, discutam orice. Observând că
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
trecuseră unul câte unul prin întunecoasa galerie a tezaurului, candidaților li s-a cerut să danseze. Bineînțeles că pungașii, care își umpluseră buzunarele cu vârf și îndesat, au dansat cât se poate de prost, iar singurul om cinstit care se nimerise printre ei a câștigat concursul cu brio. Spune-mi cum dansezi ca să-ți spun cine ești. În țările române, la începutul evului modern, vorba ar fi sunat altfel: spune-mi cum dansezi ca să-ți spun unde mergi. Vântul civilizației nu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pe care o reprezintă aceste paisprezece versuri în raport cu corpusul celorlalte texte din numărul aniversar de aici vine: forțând puțin analogia de dragul plasticității, putem spune că poemul lui Mircea Ivănescu face, față de textele politizate în varii măsuri, imaginea unui om normal nimerit într-un azil psihiatric. Toate caracteristicile pe care cele mai multe dintre textele incluse în numărul aniversar nu le au - printre cele mai evidente fiind firescul expresiei, ideologizată mereu literar și niciodată politic, lipsa de declarativism dogmatic în exteriorizarea sentimentului, absența intenției
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Raul Teodorescu, de la catedra de Estetică, unde era Tudor Vianu. Grupul s-a alcătuit, cei mai mulți dintre noi fiind studenți la Litere, s-a alcătuit pe culoarele facultății. Ne întâlneam, schimbam păreri și, mă rog, nu știu exact cum s-a nimerit să ne adunăm, cei indicați, pomeniți mai sus și să trecem la alcătuirea, la înființarea acestei reviste. Care a avut un răsunet, un succes, un ecou mai mare decât ne puteam noi imagina"124. Revista Albatros. Bilunar pentru literatură apare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dacă îi pasă sau nu cu cine va apărea pe pagina uneia ori alteia dintre reviste. Chestiunea mi s-a părut subînțeleasă, mai ales că nu o dată am și remarcat la cîțiva că nu prea le conveneau vecinii lîngă care nimeriseră. Ar fi preferat amînarea publicării, decît acel plasament. Cert, orice alăturare implică o comparație, care uneori avantajează, alteori dezavantajează. Lucrurile acestea se văd și mai bine, mai tîrziu, de către istoricul literar, dacă e atent la ele, adică dacă se interesează
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de această explicație, Matthew Arnold întreabă, însă, care-i cauza ei? Nu sănătatea („guta ereditară”), susține el, căci pe alții (pe Schiller, de pildă) i-a impulsionat, i-a animat. „Motivul, motivul indubitabil” a fost că „Gray, poet înnăscut, a nimerit într-o epocă de proză”. (p. 248) Analiza aceasta se potrivește, în mare parte, și la explicarea sterilității lui Bacovia, poet cu resurse, probabil, ceva mai întinse decît a arătat. Un senzitiv, cu înălțări și căderi, el a fost mereu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de la un fonograf dintr-o cameră alăturată, unde Lucia face exerciții de slăbit. Însă Salvini se plânge că exercițiile nu au nici un efect, din cauza apetitului ei incontrolabil. Fiindcă s-a îngrășat, i se pare dificil de evitat să nu o nimerească în timpul numerelor: Pentru că de opt ani arunc spre o țintă de 68 de kilograme. Iar arta mea nu se poate schimba" (192). Între timp, muzica fonografului devine un memento obsesiv pentru Salvini referitor la ceea ce el anticipează a fi eșecul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Huizinga, pentru care orice cultură are un aspect ludic, deoarece este impulsionata de simțul libertății, și cea a lui M.Bahtin, pentru care acest aspect ține mai mult de cultura populară. În jumătatea a doua a secolului XX, aspectul ludic nimerește tot mai mult în vizorul teoreticienilor culturii, cum ar fi O.Blonow, E.Fink, R.Callois, G.Debord ș.a. Conform cercetărilor unor sociologi de vază că E. Goffman, P.Linton ș.a., comportamentul omului în societate trebuie să fie considerat drept
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Cimpoi consemnează această latura a creației balzaciene: "Artă balzaciana constă într-o abia supravegheată creare și dozare de efecte scenice, într-un joc diabolic al luminilor și umbrelor, în mizarea pe ceea ce scoate în evidență contrastul. Din grăuntele melodramatic ce nimerește pe scena teatralizata cresc lăstarii dramatismului, supuși, apoi, unei tragice uscări treptate" [1989, p.203]. 166 Julien Sorel își gândește existența în termenii unui rol de interpretat, iar Lucien de Rubempré constată că în Paris "tout est spectacle, comparaison et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
adesea comentariul politic, argumentarea solidă, sprijinită pe fapte și date verificabile, a dat acestei părți a operei sale sale, întotdeauna, osatura solidă și coerentă a judecății implacabile, fără replică. Să facem, deci, un minim efort în acest spirit. Un punct nimerit de plecare întru comemorarea "omului deplin al culturii românești" ar putea fi, în acest context, un volum- relativ proaspăt al Editurii Humanitas dedicat imaginii lui Mihai Eminescu în ochii și în amintirile contemporanilor săi. Coordonat de Cătălin Cioabă, discipol al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din jur. N-am mai putut să-l mai privesc nici măcar pe omul de aproximativ 50 de ani care ne-a fost gazdă amabilă pe timpul sejurului în afara acestor istorii. Câți dintre cei pe lângă care treceam, oamenii aceia veseli, primitori, se nimeriseră, cu numai zece ani în urmă, în mijlocul unui pluton de execuție? Câți dintre ei își urâseră brusc prietenii sârbi și până unde merseseră cu ura? Era război, n-aveau de ce să plătească. Pentru ce se întâmplă în războaie plătesc doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]