7,150 matches
-
de bine, însă niciodată nu am simțit că îl cunosc cu adevărat, dacă înțelegi ce vreau să spun. M-am trezit ieri și m-am gândit: cine era el de fapt? Cine era acea persoană? zise, căzând pe gânduri cu nostalgie. Deși ar fi fost drăguț să fi fost căsătoriți. Chiar le-am încercat pe toate în rest. Aș fi fost o Griffon - Grafin, cum s-o fi spunând. Și mă simțeam atât de bine gândindu-mă la un model de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de-a mea de la școală și de fratele ei. Este agent de bursă la Hauptmann. Frances îi spusese lui James ce făceam - de-abia începusem atunci cu Herald - și a venit la mine. Era atât de drăguț, a adăugat cu nostalgie. M-a întrebat totul despre asta. Și, mai târziu, a zis în glumă că dacă va auzi de vreo bârfă interesantă o să mă sune, și i-am spus că sigur că da. Uitându-mă la ochii căprui ai lui Jordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu ești înzestrat cu acel ceva (ce?) pe care eu nu îl știu. Care, cred aceasta, nu mi-a fost dăruit, odată cu zămislirea mea... Au fost ani când, fizic, simțeam cum viața mea se scurgea pe acest Bulevard. Toată poezia nostalgiilor aș putea-o revărsa acum, evocând acei ani mulți și de demult. Am timp, oprit în ușa de la „Gambrinus“, dar n-am chef. Îmi pare că sunt, scriind, asemeni acestui bătrân, tolănit într-o rână pe treptele fostei berării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mofturi de ins țâfnos rămâne marea lumină a prieteniei care ne-a unit în anii noștri tineri și care și acum, în pofida acestor fleacuri de izmeniri ale mele (și poate nu numai ale mele), încă ne luminează sufletele, ne spuzește nostalgiile. Rămâne tonic sentimentul că suntem împreună, literar, orice am face, orice am crede, oricum ne-am socoti că suntem sau am vrea să fim. Ne-a unit un timp al pagubelor și în care, pentru a ne salva, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În inima Capitalei, în inima României, la câțiva pași de Primăria Generală, se răsfață împuțeala mizeriei depline. Trec, trecem pe lângă ea cu pași grăbiți, zorind spre himerele unei vieți care ne alintă cu miasme fetide. Nu știu dacă-i neapărat nostalgie. Mai mult mi se pare o părăsire. Sentimentul că, inevitabil, odată cu schimbarea Bulevardului, îmi simt tot mai aproape Moartea. Vârstele se pierd în nimic, dintr-odată. Lumea nouă care începe, o simt, nu mai este a mea. Mi-e indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o iubire demult trăită, o reîntoarcere a sufletului la bucurii încercate cândva, redescoperirea unui Eden pierdut. Acestea toate le gândesc, bineînțeles, acum, în fața acestei pagini. Niciodată până acum nu am analizat acest sentiment al reîntoarcerii. Dar cred, acum, că am nostalgia unui Eden pierdut. Pe care am căutat mereu să-l regăsesc. Această căutare a reîntoarcerii m-a ajutat să nu-mi pierd viața. Să nu mă rătăcesc în încercările prin care am trecut, câteva amenințătoare chiar, grele. Această mereu revenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-o cămăruță la poarta cimitirului. Nimeni nu putea să-ți spună ceva despre el. Decât doar că era tăcerea întruchipată, supușenia desăvârșită și docilitatea perfectă. Începuse să bea și el, mai îmbiat de noi, mai lăsându-se moleșit de nostalgiile lui fără nume. Atunci, toropit de o votcă, aferim holerca, începea să ne descrie Balcicul așa cum îl închisese în sufletul lui, ca pe o stampă cu desenul tras în calcarul străzilor, în roșiatecele ierburi arse și în nemărginirea verzuie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se uită În jur, făcîndu-și o mai justă idee asupra locului. Sper că nu te-am speriat. Bernarda zice că, atunci cînd dorm, parcă sînt un Boris Karloff spaniol. — Ce faci În patul meu, Fermín? Își miji ochii cu oarecare nostalgie. — O visam pe Carole Lombard. Eram la Tanger, În niște băi turcești, iar eu o ungeam toată cu ulei din ăla care se vinde pentru curulețul bebelușilor. Dumneata ai uns vreodată o femeie cu ulei, de jos și pînă sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-i conferă statut de oglindă a realității, de adevăr intuit dincolo de aparențe. La acesta se adaugă efectul cathartic al urâtului: creatorul redă ori imaginează urâtul, iar iubitorul de artă îl acceptă, în speranța accederii, prin el, la starea contrarie: frumosul. Nostalgia frumosului este dinamul insistenței artei asupra formelor urâtului. În Estetica urâtului, Karl Rosenkranz subordonează categoriei urâtului conceptele de hidos, absurd, dezgustător, caricatural, meschin, josnic, grosolan, disarmonic, întâmplător, bizar, scârbos, rău, diabolic, etc. Bizareria spre exemplu tinde spre comic prin aceea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
În ce fel persoane situate cvasi-constant În același ambient pot vorbi despre ambientul lor? De ce, la schimbarea locului ambiant, elementele din vechiul mediu devin „noi“, neobișnuite, se Încarcă cu semnificații pe care până atunci nu le-au avut, pot provoca nostalgia sau repulsia? Vreau să zică abia astfel ne putem explica de ce o roată veche de căruță poate deveni un așa de apreciat lampadar, de ce sfeșnicul de aramă sau felinarul de căruță sunt obiecte decorative În locuri În care necesitatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și când e înșelare Din toate gesturile pe care le împarți? Că nu mai știu de-i sâmbătă ori marți, Iar trecerea minutelor mă doare... Cu toate ale tale, timpul crud, Ca într-o dramă îmi devoră vina, Îmi fură nostalgia și lumina Conturul curgătorului tău nud... Lăsându-mi îndoiala din răspuns, Revii plecând și pleci din întrebare, Cum toamna-și lasă candida-i paloare Pe orizontul de-așteptări pătruns... Mă simt răpus de-a inimii vibrare Și mă întreb în
C?ND?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83755_a_85080]
-
percep în continuu fugăriți de animale și ființe malefice. Toate acestea sunt modalitățile în care traumele și dezechilibrele emoționale se manifestă în plan astral). Când ființa umană se reîncarnează în planul fizic o face împinsă de o sumă de dorințe, nostalgii în ceea ce privește evenimentele din viețile trecute, lecțiile neînvățate, testele ce nu au fost trecute, de anumite atașamente ce nu au fost eliminate și greșeli ce au fost făcute și care necesită o corecție în plan moral. Scopul comun tuturor în ceea ce privește dorința
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
ce scriu oamenii ăștia, așa că hai să nu ne mai facem griji. Mai bine ne-așezăm la masă. Folosise toate cuvintele adecvate, dar tensiunea de pe fața sa spunea altceva, iar eu am rămas cu un sentiment ciudat de tristețe și nostalgie față de cum fuseseră lucrurile Înainte de viața mea nouă și mult mai bună. 14 —Mai spune-mi o dată de ce dă maică-ta o cină de rămas-bun dacă e atât de ofticată că pleci? am Întrebat-o pe Penelope. După o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
plăcea cum unii oameni rămân fideli dormitoarelor din copilărie sau destinațiilor de vacanță și mă Întorceam acolo, ca un porumbel la cuib, de fiecare dată când veneam În oraș. La gândul că Sammy stătuse singur acolo mă cuprinse tristețea și nostalgia. Ne-am instalat În cel mai puțin mizer separeu și ne-am prefăcut că analizăm meniurile din plastic, care nu se schimbaseră de zeci de ani. Deși eram ghiftuită, am cumpănit dacă să-mi iau pâine prăjită cu scorțișoară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
românului, iar celor ce se opun le-a mai rămas doar o frântură de cer din nesecatul izvor dumnezeiesc. România de azi e dominată încă de comunism, masonerie și trădători. Noi, bătrânii luptători ajunși la malul dimpotrivă, privind înapoi trăim nostalgia anilor de foc. Nu s-a stins în sufletele noastre setea tinerească de viață clădită pe eterne porunci creștine și legi legionare care ne-au condus pașii și ne țin pe vertical cu gândul la Căpitan și la morții sfinți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
din toate dicționarele de artă plastică româ nească. Nici nu visam pe atunci că această carte avea să-mi deschidă calea spre Ioana. La un moment dat, prin 2007, ea a intrat în posesia albumului. Răsfoindu-l, a cuprins-o nostalgia propriului trecut. Și-a amintit cum, în copilărie, tante Marie (așa îi spunea Ioana bunicii mele) și oncle Ion Pillat veneau adesea să-i viziteze părinții, iar ea prinsese mare drag de ei. Apoi, văzându-mi numele pe copertă, 9
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să fii... DARUL PRIETENIEI Prin lumea largă Nu știu dacă dorul de ducă îl moștenim de la păsările migratoare ale căror stoluri pe cerul toamnei ne umplu privirea de nostalgie. Pe mine drumurile gândului mă purtau spre mătușa de poveste. În jocul de-a v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea prin feluritele cotloane ale tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
aleg. Tânjeam după o altă viață, dar n-a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat în transă numai icoane. Ecourile, reverberațiile picturii noas tre bisericești, toate nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele 117 ROMÂNIA LĂUNTRICĂ să nu pară vizitatorilor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
argint și de aur. Intri în clasă cu pieptul săgetat de bucurie, dar și străbătut de o justificată mâhnire că nu te poți bucura din plin de frumusețile dăruite acestui pământ din belșug și aruncate cu nemiluita în Cișmigiu! Atâta nostalgie potopea sufletele bieților lăzăriști, încît foarte puțini rezistau ispitei de a rămâne timp de patru ore încheiate între pereții clasei și, din când în când, evadau în ținutul învecinat, unde crengile își plecau frunțile împodobite de flori și îi primeau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în ora de Psihologie. Și alții cu altele, așa că ar fi trebuit să mă instalez într-o bancă separată și să mă îndeletnicesc numai cu "stilul epistolar de amor"! Era toamnă, pe la începutul lui octombrie, dar o toamnă frumoasă, cu nostalgii în aer, cu doruri ne-nțelese și cu emoții nejustificate în suflete. Începusem clasa a VIII-a de vreo două săptămâni, și tot nu mă obișnuisem cu gândul că trebuie să vin în fiecare zi și să stau patru-cinci ore
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mintea înfierbîntată de atâtea nume de fete, al căror chip gingaș căutam să mi-l imaginez, după descrierile făcute de iubiții lor, îmi zburau versurile naive închinate acestora, fără să le cunosc! Sufletul îmi era înfiorat de emoții și de nostalgii neînțelese... Muncisem din răsputeri pentru succesele în dragoste ale atâtor colegi fericiți poate... Făcusem zeci de versuri fără nici o râvnă, fără nici o dragoste pentru dragoste! Eram un fel de Cyrano modern cu atâtea Roxane, dintre care însă nici una nu-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ca acum. Poate și pentru că primăvara asta avea în ea chemări pline de un farmec necunoscut, poate pentru că ne dădeam seama că este ultima primăvară pe care o petreceam ca liceeni pe aleile și pe sub bolțile de flori ale Cișmigiului. Nostalgii viitoare, bănuite numai, ne-nfiorau și ne tulburau liniștea de pe acum. Chiulul îl lăsaserăm pe seama acelora din clasele mai mici. Este adevărat că, din pricina Tiranului, se chiulea cu foarte mare greutate și cu multă precauție, dar nu ne mai ardea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
eram în clasa a VIII-a! ― Cât e ceasul? ― Șase! Trebuie să sosească dintr-un moment în altul și corpul didactic! ― Mă, mi-e dor de Barosanul! ― Cui nu-i e dor de el? Tot timpul m-am gândit cu nostalgie la orele lui! ― Dar, în definitiv, de ce n-am proceda noi ca pe vremea când eram elevi? Dragule, ia du-te tu în capul scării și dă-ne de veste când vin profesorii, ca să ne găsească... ― Cum să ne găsească
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
schimbat, Vlad. Ești la fel de aspru. Nu pot să cred că În curând vom fi bătrâni. Și că sabia va fi prea grea. - Sabia nu va fi niciodată prea grea. Și nici bătrâni nu vom fi niciodată. Ștefan, Începi să ai nostalgii de neiertat! Abia am trecut, amândoi, de patruzeci de ani! Viața Începe acum! Suntem liberi, suntem puternici, suntem tineri! Pași grăbiți se auziră prin frunziș. Oană prinse mînerul spadei. - Căpitane! se auzi vocea lui Lacrămă. Mesaj de la căpitanul Petru! Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ea. Eliza venea aproape zilnic, dusă și adusă cu mare pompă de Doru, fiindcă era fricoasă, plină de mofturi. Uneori rămânea câteva zile în șir la Prundeni, după care descoperea că are o mulțime de treburi acasă. De fapt, era nostalgia capitalei. După ce se sătura de Lipscani și de Calea Victoriei, se întorcea iar la moșie. Caracterul ei convenea Lenorei; era vorbăreață și de bună dispoziție permanentă, lingușitoare din fire, tocmai pe placul bolnavei. In schimb, leneșă, cochetă, nu aducea nici un ajutor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]