5,043 matches
-
vreo oaste asupra regatului nostru, de care lucru să ne ferească Dumnezeu, a cincea parte din ostașii țării amintite să fie datori a veni în oastea noastră și a porni la război pentru apărarea țării noastre. Dar dacă vom îndrepta oaste spre Bulgaria, Grecia, și Cumania va purcede a treia parte din cei în stare a merge la război, și din prada de război, atât cea mișcătoare cât și cea nemișcătoare, numita casă își va primi partea sa după numărul ostașilor
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
avut-o sub cetatea Mehadia, unde, îndeosebi prin grija sa devotată și slujba sa credincioasă, am redobândit și am supus stăpânirii noastre cetatea pe care o ținea Ioan, fiul banului Teodor, răzvrătit împotriva maiestății noastre; de asemenea, în lupta cu oștile foarte multe ale theutonilor și bohemilor care au încercat prin lovituri dușmănoase să treacă hotarele țării noastre; de asemenea, prin purtarea soliilor noastre, în mai multe rânduri, la Basarab, voievodul nostru al Transalpinei, unde și-a îndeplinit slujba soliei sale
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
spectaculoasă și întrecerea triremelor (erau peste 300, în afară de corăbiile rapide, de luntriile numite azi îndeobște galere și de vasele cu pânze), împăratul a împărțit bani vâslașilor și ostașilor și i-a trimis la Istru (Dunăre) ca să păzească trecerea peste acesta. Oastea de uscat, în fruntea căreia se afla însuși împăratul, a asediat mai întâi Arcadiopolis și, după ce Tzimiskes și-a consolidat puterea pe plan intern, trupele bizantine au trecut Munții Balcani, atacând și cucerind Preslavul (14 aprilie 971). Aici s-a
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
spre a cuprinde dușmanul la mijloc. Împăratul îi rândui pe romani în față, așeză în ambele laturi călăreți greu înarmați, îmbrăcați în zale, iar în spate puse arcași și aruncători cu praștia; le porunci să arunce fără încetare și porni oastea la luptă. Cronicarul Ioan Skylitzes, compilat și de Georgius Kedrenos, povestind lupta dintre Sviatoslav cu Tzimiskes, menționa existența semănăturilor de grâu și mei în regiunile de pe malul stâng al Dunării, din vecinătatea Silistrei, lucru ce dovedește că această zonă era
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Georgius Kedrenos, povestind lupta dintre Sviatoslav cu Tzimiskes, menționa existența semănăturilor de grâu și mei în regiunile de pe malul stâng al Dunării, din vecinătatea Silistrei, lucru ce dovedește că această zonă era locuită de o populație sedentară. Încercuite în Durostor, oștile rusești se aprovizionau noaptea cu aceste cereale și furaje transportate de pe malul opus al Dunării. Bătălia de la Silistra a fost deosebit de încrâncenată și, ca orice bătălie, și-a datorat succesul și unor eroi care nu au încetat să apară. Astfel
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
aprovizionau noaptea cu aceste cereale și furaje transportate de pe malul opus al Dunării. Bătălia de la Silistra a fost deosebit de încrâncenată și, ca orice bătălie, și-a datorat succesul și unor eroi care nu au încetat să apară. Astfel, unul din oastea romanilor se avântă și izbi cu sulița pe al treilea în rang din rândurile taurosciților după Sviatoslav, un luptător inimos, voinic și tânăr. La această lovitură, taurosciții se înspăimântară; ei începură să se tragă înapoi în câmpie și să se
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
de fier; îl mânuia cu atâta putere, încât zdrobea cu o singură lovitură și coiful dușmanului. Și pentru că lupta a fost, după cum am mai spus, deosebit de crâncenă, unor astfel fapte de vitejie rușii le vor da un răspuns pe măsură. Oastea kieveană își pregăti armele (...) și ieși în câmpie, încercând din toate puterile să incendieze mașinile de război ale romanilor; pentru că nu puteau suferi proiectilele izbite cu zgomot și foarte mulți sciți fuseseră uciși zilnic de către pietrele aruncate de aceste mașini
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
măcelărit împăratul ca pe o vită de sacrificiu. Acest succes a ridicat moralul trupelor kievene lovite de atacurile bizantinilor. De această dată îndemnați de izbândă, rușii ieșiră a doua zi din cetate și se rânduiră de luptă. Romanii își așezară oastea în rânduri adânci și pășiră să-i înfrunte. Era unul "Icmor", care conducea armata scită după Sviatoslav și avea rang îndată după dânsul, un bărbat voinic și tânăr. Când îl zări "Anemas", unul dintre lăncierii împăratului și feciorul conducătorilor cretanilor
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Icmor, ajunse până la el, izbi peste grumaz și reteză cu mâna dreaptă capul scitului, rostogolindu-l la pământ. La căderea acestuia se înălță din mijlocul sciților un strigăt amestecat cu plânset, iar romanii se avântară împotriva lor. În aceste condiții oastea lui Sviatoslav s-a retras în cetate pentru ca, ulterior, sub adăpostul întunericului, aceștia să iasă din fortăreață pentru a putea recupera corpurile camarazilor căzuți pe câmpul de luptă. Au urmat ceremoniile funerare, în timpul cărora au fost înecați în apele Istrului
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
au venit la dânsul (în fața împăratului) din Constanția și din alte fortărețe ridicate dincolo de Istru, soli care cereau iertare pentru faptele rele săvârșite, predându-se împreună cu acele fortărețe; primindu-i cu blândețe, împăratul a trimis oameni să preia cetățile și oaste îndestulătoare pentru paza lor. Dezvoltarea economică și meșteșugărească, negoțul activ care depășea cadrul local, numărul mare al așezărilor întărite, au fost premisele care au favorizat apariția, în Dobrogea secolelor X-XIII, a unor formațiuni constituite din punct de vedere politic. Acest
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Vizir a devenit Okyuz Mehmed Pașa.În 1616 Marele Vizir a creat un asediu orașului Erevan dar care s-a soldat cu eșec,fapt după care Mehmed Pașa a fost demis. În timpul războiului cu Austria,Ahmed I a condus personal oastea otomană în campania din anul 1605,care s-a soldat cu cuceriarea cetății din Esztergom pe 3 octombrie 1605,însă Revolta Jalal și mișcarea națională de eliberare din Porto-Levante,care i-a impus pe turci să negocieze cu Habsburgii.Pe
Ahmed I () [Corola-website/Science/309691_a_311020]
-
păstrându-și însă aristocrația militară proprie. Nobilii berindeilor au fost acceptați de elita statului Kievean Rus, și orașe întemeiate de ei au început să înflorească. Cavaleria berindeilor a continuat să rămână activă împotriva raidurilor întreprinse de cumani. În 1177, o oaste cumană aliată cu cea a Riazanului a distrus șase cetăți aparținând berindeilor și torkililor. După marea invazie mogolă din 1241 unii berindei s-au strămutat în Bulgaria, iar alții s-au alăturat celor care se refugiaseră în Ungaria. Restul triburilor
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
în Amasya. El și-a detronat tatăl, Baiazid al II-lea (1481-1512) printr-o revoltă otravindu-l și fortându-l să meargă în exil la Dimetoka, dar a murit pe drum. Acest lucru a fost posibil deoarece Baiazid era bătrân iar oastea otomană era de acord că trebuie să-și schimbe sultanul. De asemenea, și-a condamnat la moarte frații (Ahmet și Korkut), pentru a elimina potențialii concurenți la tronul Imperiului Otoman. Mama lui era Gül-Bahăr Khătûn, care nu a reușit să
Selim I () [Corola-website/Science/309704_a_311033]
-
ai împăratului Macedoniei, Perdiccas, căruia i-a dat în căsătorie pe fiica sa. El l-a predat lui Alexandru Macedon pe medianul Bariax care s-a ridicat împotriva grecilor-macedoneni in scopul refăcerii Imperiului Persan. În timpurile furtunoase, când comandanții de oști ai lui Alexandru Macedon se luptau pentru putere, și ulterior în perioada dominației seleucizilor, Atropat a reușit să mențină independența statului său. În scurt timp capitala Atropatenei a devenit Gazaka, în apropierea orașului Tabriz. Acest loc era socotit sfânt, aici
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
pământuri de către biserică. Conform datelor prezentate de autorii antici, cele mai roditoare pământuri aparțineau clerului. Sclavagismul era dezvoltat. Atropat și succesorii apropiați ai acestuia a trebuit să ducă o luptă îndârjită cu "„centralismul”" unuia dintre cei mai capabili comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foștii satrapi iranieni. La sfârșitul anilor 20 sec. III î.e.n. Artabazan, suveranul Atropatenei, conducător remarcabil de oști și om de stat, a fost obligat
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
unuia dintre cei mai capabili comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foștii satrapi iranieni. La sfârșitul anilor 20 sec. III î.e.n. Artabazan, suveranul Atropatenei, conducător remarcabil de oști și om de stat, a fost obligat să recunoască puterea superioară a lui Antioh II, urmașului lui Seleucos. Totuși, așa după cum atestă izvoarele scrise, deja în anii 60 sec II î.e.n., se poate chiar și mai devreme, Atropatena ducea din
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
monarhilor atropateni și a jucat un rol important în cadrul evenimentelor militare și politice de la sfârșitul sec. I î.e.n. În această perioadă Atropatena și-a consolidat atât de bine poziția încât armatele romane care au năvălit aici, conduse de comandantul de oști Antoniu, în bătălia de la Arcas au fost înfrânte și nevoite să se retragă. Relațiile Atropatenei cu vecinii nu au fost întotdeauna de pe poziții egale. Prietenia, legăturile prin căsătorie între reprezentanții caselor regești și aristocrate, contactele tradiționale culturale și economice cu
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
vede din nou în fața unui asediu, de data aceasta ale trupelor welfe, căruia locuitorii Gronaului îi rezistă din nou cu dârzenie. După ce în noaptea zilei de 2 iunie, în timpul unei tentative de evacuare secretă a orașului, locuitorii fuseseră prinși de oștile dușmane și în cea mai mare parte măcelăriți, orașul a fost din nou incendiat. Războiul de Treizeci de Ani a cauzat de asemenea în repetate rânduri incendieri și jafuri. Mai ales incendiile din anii 1577, 1703 și 1758 au distrus
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
caracter oral este o sinteză majoră a triburilor turcilor oguzi, povestirea unei lumi reale, transpusă într-un limbaj clar, frumos și poate sta, ca amploare și valoare, alături de ale epopei ale literaturii universale, ca Njala islandeză, Cântecul Nibelungilor, Cântec despre oastea lui Igor, Beowulf și epopeea Manas a turcilor kîrgîzi. Prima frază din introducerea la Dede Korkut este oferită de un contemporan al profetului Mahomed: „"Aproape de vremurile trimisului lui Allah, din seminția Bayat a apărut pe lume un bărbat, numit Korkud
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
femeile nu rămâneau în urma bărbaților în ceea ce privește vitejia și curajul. La oguzi, dreptul mamei era egal cu dreptul divin. În izvoarele istorico-literare este prezentată călătoria lui Dede Korkut pentru a-l vizita pe profetul Mahomet, cum a trecut munții Caucaz împreună cu oastea musulmană și cum a căzut martir în lupta împotriva păgânilor din Daghestan și a fost înmormântat, împreună cu câțiva sfinți, într-o peșteră de lângă cimitirul Kırklar din Derbend. Evenimentele relatate au avut loc în secolul al VII-lea, la începutului convertirii
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
sunt legate de numele mai multor eroi, care i-a condus pe turcii oguzi în luptele pentru cucerirea unor teritorii. Principalul scop și idealul eroilor și-au găsit propria reflectare într-o epistolă trimisă oguzilor Beylegan și Salur Kazan, comandantul oastei, de către unul din eroii dastanului, Begil, la trecerea prin defileul Dokuz tümen din Gürgistan: „"Neapărat, dar neapărat, Kazan bey să vină la mine. Dacă nu vine, țara se va destrăma, va pieri, fecioarele și nurorile mele au fost înrobite, să
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
Korkut sistemul de apărare a granițelor, a suveranității, este bine consolidat. Țara este împărțită în 24 de sangeacuri, fiecare cu câte o forță militară de patruzeci de mii de oameni. În caz de pericol major, Bayındır Han declara mobilizarea generală. Oastea era împărțită în regimente speciale, bine organizate și pregătite să aplice tactici de luptă eficiente. Armele de război erau arcul cu săgeți, hangerul, lancea, sulița, sabia, scutul și praștia. În dastan se acordă o importanță deosebită educației în spiritul devotamentului
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul nu voia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Când Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana sa, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a ajunge armata Șirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a fost ucis, acesta fiind ultimul suveran din dinastiei Djelairizilor (1341-1410). În locul statului respectiv s-a înființat statul Qaraqoyunlu cu capitala în Tebriz (1410-1468). Comandantul armatei Șirvanului, Kayumars, fiul lui Ibrahim
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
în ceea ce privește puterea militară, deoarece aceasta poate pune la dispoziție 10 000 de călăreți si 40 000 de infanteriști.."” Atropat și succesorii apropiați ai acestuia a trebuit să ducă o luptă îndârjită cu „"centralismul"” unuia dintre cei mai capabili comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foștii satrapi iranieni. La sfârșitul anilor 20 sec. III î.e.n. Artabazan, împăratul Atropatenei, conducător remarcabil de oști și om de stat, a fost obligat
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
unuia dintre cei mai capabili comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foștii satrapi iranieni. La sfârșitul anilor 20 sec. III î.e.n. Artabazan, împăratul Atropatenei, conducător remarcabil de oști și om de stat, a fost obligat să recunoască puterea superioară a lui Antioh II, împăratul seleucizilor. Totuși, așa după cum atestă izvoarele scrise, deja în anii 60 sec II î.e.n., se poate chiar și mai devreme, Atropatena ducea din nou
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]