13,698 matches
-
scai,gândirii E ușor a spune multe De nimic nu poți a scrie Dacă ai un strop de minte Înșira-vei pe hârtie Dar cand sufletul se-agită De tristețuri și necaz Iară teamă se arătă În inima și pe-obraz Că și frunzele în mugur Câtă la lumina zilei Vor intrare-n cel tezaur În cuvintele-omenirei Pentru-a ta tristețe lungă Și-al vieții tale necaz Până unde va s-ajungă Grosul tău palid obraz? Ah! și repede-ți năzare
CRITICILOR MEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370505_a_371834]
-
arătă În inima și pe-obraz Că și frunzele în mugur Câtă la lumina zilei Vor intrare-n cel tezaur În cuvintele-omenirei Pentru-a ta tristețe lungă Și-al vieții tale necaz Până unde va s-ajungă Grosul tău palid obraz? Ah! și repede-ți năzare Că tu știi tot adevărul Cine să-ți mai dea crezare Omul nu, poate doar cerul? Critici voi, veștede frunze Care nu ați înverzit - Prea ușor să spuneți multe Fără să le fi gândit. Referință
CRITICILOR MEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370505_a_371834]
-
mari, iar urechile sale, sigur n-ar fi auzit niciun zgomot în acel moment, dacă ar mai fi fost cineva prin preajmă. Și culmea, de parcă n-ar fi fost de ajuns, lui Pepsi începură să-i picure câteva lacrimi pe obraji. Atunci Căpitanul îl luă de umeri și-l zgudui tare. - Ce-i mă’ omule? Ce drac ai? Ce pățiși mă, așa de grav? Hai mă, că n-o fi nici capăt de lume, nici de cer! Zi măăă, nărodule, ce-
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
pretenul’’ său. Timp de vreo cinci minute, Căpitanul râse în hohote. Vroia să-și înfrâneze râsul, dar când încerca să se potolească, izbucnea din nou. Văzând că nu se mai oprește, Pepsi îi ținea isonul. Lacrimile i se uscaseră pe obraji și la un moment dat, amândoi se arătau cu degetul, unul pe celălalt, râzând. Dar totuși îi spuse prietenului său: - Hai mă’ Vasile, mă! Te rog eu, nu mai râde, că mă doare burta. Tu, în loc să încerci să mă ajuți
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
că nu mai auzeam nimic, doar îi vedeam ca printr-o sită deasă chipul blând, încununat de zâmbet, nu același ca mai devreme, ci unul care era numai pentru mine, unul care îi adâncea și mai mult gropițele semănate în mijlocul obrajilor. Glasul ei ca o simfonie îmi pătrunde urechile, inima-mi e slăbită din strânsoare, firicele fiebinți rostogolindu-se greoaie îmi brăzdeză fața încremenită, deschid ochii- ninge, ninge liniștit cu fulgi mari și albi ca sufletul mamei mele. Acum știu de unde
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
clipe, pe cuvinte azi simt cum se zbate un ghimpe. Îndelung mai răsfir toamne-n brume scăldate, peste urma-ți de scris, plâns-a trist,lung,o noapte! Scuturând insomnii pe sub cetini de brazi, te rescriu lacrimi mii, înghețând pe obraji, și m-apasă durut prin tăcerea de gheață, umbra ta,murmur surd, ca o șoaptă de viață! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: UMBRA TA,MURMUR SURD / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1849, Anul VI, 23 ianuarie 2016
UMBRA TA,MURMUR SURD de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370536_a_371865]
-
Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului La cumpăna de seară , Chem liniștea și somnul , Să-mi stea în partea Stângă , Cu inima să-mi bată . Chem tainica minune , Să-mi mângâie obrazul , Să îmi sărute ochii , Si buzele , si gândul . Chem luna , să m-adoarma , Și stelele , să-mi spună Zâmbind , Că sunt frumoasă , Să am o noapte bună ! Chem vântul , să m-adie , Să-mi răcorească Trupul , De arșiță durerii . Chem
NOAPTE BUNA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370572_a_371901]
-
sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața dreptunghiulară, cu doi ochi negrii, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RĂSPLATĂ-N CER! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Răsplată-n cer! Când lacrimi ai pe-al tău obraz, Și-n suflet,tu,ai doar suspine, Să știi,că,nu ești singur în necaz, Eu ,te ridic,de câte ori,tu cazi, Daca-i să vrei ,să locuiesc,în inimă,la tine! Când îți mărturisești păcatul greu, La spovedanie,în taină
RĂSPLATĂ-N CER! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370579_a_371908]
-
Sunt un apus fără culori, Sunt în clepsidră fir prelins Las ție timpul să-l măsori... ... Când a rostit „... și fiilor mei, Marius și Cristian, care poate mă vor citi când nu voi mai fi...”, lacrimile i-au rătăcit pe obraz și vocea i s-a pierdut în aplauzele de încurajare ale asistenței... Obligatoriu pentru asemenea evenimente, a urmat momentul dedicațiilor și autografelor pe cărțile oferite de Marilena Velicu. Nu știu ce să cred și cum să înțeleg oferta autoarei, dacă trec alături
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
coperții volumului de poezii al Marilenei Velicu. Se putea altfel? Cred că nu! El a fost în sală, s-a bucurat împreună cu autoarea și toți ceilalți. A plecat printre primii, să ne aștepte acolo, desigur... Lacrimile s-au uscat pe obraz ori au fost șterse, subtil, cu batista și veselia s-a ridicat pe tronul ce i se cuvenea într-o asemenea împrejurare. Vorbeam toți și... nu asculta nimeni! Glume, amintiri hazoase și traseul s-a parcurs parcă într-o clipită
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
Petcu , publicat în Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014. Poveștile sfîrșesc cîteodată în somn, alteori la o vîrstă cînd buzele tremură o dată cu vîntul și cred pesemne că fiecare om e un Meșter Manole și fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii. Nalba de China se-ntoarce după soare cu ironia suavă a propriei căutări. În eternitate duminicile sînt fericite laolaltă cu podurile, gîndurile, gările cu fluturi în stare să treacă prin ziduri tăcute și pline de dragoste ori de cîte
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
de cîte ori deschid fereastra spre necuprinsul toamnei. Citește mai mult Poveștile sfîrșesc cîteodată în somn,alteori la o vîrstă cînd buzele tremurăo dată cu vîntul și cred pesemnecă fiecare om e un Meșter Manoleși fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii.Nalba de China se-ntoarce după soarecu ironia suavă a propriei căutări.În eternitate duminicile sînt fericite laolaltă cu podurile, gîndurile,gările cu fluturi în stare să treacăprin ziduri tăcute și pline de dragosteori de cîte ori deschid fereastraspre
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
măcar pentru puțin timp după ce vei citi această scrisoare! Simt și acum fiorii atingerii mâinii tale, atunci când te-am ajutat să escaladăm gardul acele în drumul nostru spre Observator. Sau, mai simt încă mângâierea părului tău, care mi-a atins obrajii când erai preocupată să privești cerul prin lunetă. Sau, încă, acele priviri adânci, fermecătoare, pline de taină și căldură, cu care mi-ai mângâiat inima în mai multe rânduri. Știi că, după plecarea ta, cerul și-a pierdut din strălucirea
PUTEREA RAZEI ALBASTE (4C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369288_a_370617]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului PORTRETE M-am făcut zeiță pentru tine cea mai frumoasă zămislită după visele schițate pe pereții din camera ta, pânză țesută din lacrimile așteptării, o Penelopă împietrită de răbdare, cald fulg de nea topit pe obraz rece, suliță spintecând carnea dușmanului, cuvânt de leagăn și blestem, far în noapte de furtună, porumbiță zburând spre infinit... ai împroșcat chipurile în tușe groase de cenușă presărând-o , apoi, cu gesturi moi peste visele de pe pereții camerei tale dar
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
umezesc tot așteptând, Măicuță, lacrima din geana sfântă, Ce m-a vegheat atâtea nopți la rând. Tristețea-ți simt, nimic nu te încântă, Doar să mă vezi c-apar în prag curând, Cu mine, pacea-n suflet coborând, Albaștrii-ochi și-obrazul plâns se zvântă... Măicuță, lacrima din geana sfântă... Nimic nu este în această lume mai sfânt decât Mama. Tuturor mamelor, femeilor, fetițelor ce, la rândul vostru, veți deveni femei și cu binecuvântarea Domnului veți deveni mame, în zi de 8
RONDEL MAMEI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369311_a_370640]
-
Acasa > Strofe > Atasament > MÂNGÂIERE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului În sufletul tău îmi găsesc mângâiere. În palmele-ți calde obrazul mi-l culc, Gândul mi-l ții în dulcea refugiere, Doar tu descifrându-i șăgalnicul tâlc. Dorul țesut în vise stinghere, Cere, supus, sărutu-ți mărunt, Zâmbet ascuns în vibrări efemere, Ce-ndeamnă tristețea să-nfrunt. Dragi îmi sunt clipele de
MÂNGÂIERE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369337_a_370666]
-
glume, A pornit hai-hui prin lume Soarele cel plin de viață. Întâlnind un nor în cale, Îl și invită la joacă, Gândind că are să-i placă Compania dumisale. Însă norul nu-i răspunse. Ba, mai mult, fără rușine, Își umflă obrajii bine Și pe soare îl ascunse. Să vezi, însă, soarele, Nu a stat nici el degeaba! Văzând cum arată treaba, L-a străpuns cu razele. Să te ții deci păcăleală, Ba tu soare, ba tu nor, Deveniți încetișor Parteneri de
PARTENERI DE HÂRJONEALĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369351_a_370680]
-
iar ei, titlul de o șchioapă îi sare ei în ochi ,ca o suliță ascuțită care-și atinge , brutal, ținta. - Aauuu...Un icnet de durere îi țășnește fără voie ,de undeva de dinăuntru. Simte în același timp cum roșul din obraji o părăsește ,dar o și o strângere puternică de inimă . - Vă simțiți bine, soră ? o întreabă bărbatul de lângă ea,speriat de figura transfigurată instantaneu. - Da,nu am nimic,stați liniștit. De fapt ,avea ceva. O dorință cumplită de răzbunare. „ Și
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
atari firimituri. Totuși, situația acestor milioane de români nu s-a îmbunătățit cu nimic nici după experiment și nici mai târziu, ei fiind obligați prin legile noastre inumane să supraviețuiască zeci de ani, practic toată viața. Ăsta, domnilor cîrmuitori fără obraz, se numește genocid în formă continuată, iar voi toți (cei de-acuma, precum și cei de dinaintea voastră) ar trebui să vă pierdeți nu doar averile câștigate necinstit, ci și netrebnicele voastre vieți. Sau, întrucât s-a făcut marea greșeală cu abrogarea
INTRODUCERE ÎN FILOZOFIA NESIMŢIRII POSTDECEMBRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369353_a_370682]
-
toate acestea, prima dragoste nu se uită niciodată, nici măcar în „toamna” vieții, deoarece „fiecare/purta o taină-n suflet, iubirea ce-a trăit”, ea, această primă iubire, „mi-a ținut de foame, de sete și de casă,/mi-a încălzit obrajii, când am înzăpezit” (Constelații). Văzută ca vârstă, toamna îi provoacă amare nostalgii și doruri, căci, chiar și atunci „când frunza-ngălbenește/și cade cu durere, în ultimul său zbor”, toate gândurile sale „frumoase și naive”nu renunță la încredea în
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
lumea virtuală, sunt dulci ca mierea. E fum de tămâie ce amețește și neliniștește, ca apoi să se risipească de parcă nu ar fi plutit niciodată în aer. Furtună a fost în sufletul meu toată vara, sângele a dat în clocot, obrajii sunt și acum când îți scriu precum bujorii din mijlocul grădinii cu flori multicolore. Mi te-am închipuit în fiecare noapte fără a te vedea m-ai mângâiat, cum nimeni nu m-a mângâiat, mă înfior gândindu-mă la atingerile
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
buze dornice și moi. Ea-ți mângâie tâmpla, părul des, întunecat de pe frunte. Atmosfera se încarcă de energie. Sfere de lumină se rotesc, învăluie încăperea. O inviți să se așeze pe genunchii tăi. Povara ei dulce te amețește, îți culci obrazul pe pieptul ei. Te simți ocrotit, adorat, liniștit, învăluit în feminitatea ei de mătase. Ridici privirea, femeia înțelege singurătatea pătrunsă de tristețe din adâncurile ființei tale. Îți cuprinde gâtul cu brațele, te sărută cu toată afecțiunea anilor pierduți departe de
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]
-
pe gură aceste cuvinte am realizat la ce porumbel am dat drumul pentru zbor razant către inima ei și cum se puteau interpreta ele. Dar îmi făcusem griji în zadar. Fermecătoarea ființă de lângă mine începu să râdă și îmi atinse obrazul cu degetele-i fine, o atingere ușoară ca un fluture zburdalnic. - Nici eu nu sunt căsătorită, ținu să precizeze. Nu am fost de altfel niciodată. Nici nu știu dacă aș putea să mă acomodez la o viață în doi. Îți
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
Pe-o stea din noapte le-a lăsat, Să mă trezesc de catifea... Cu Universul zilei stau acum, La un botez de necuvânt visez, E dimineața, alintându-mi trupul, Și liniștea îmi cere s-o urmez... Parfum de lacrimă pe-obraz, O apă biblică de la Hristos- Și mă renasc, ca-n fiecare zi, Și cresc din tot ce sunt și-am fost... Mai senzual accent de devenire Nu e decât dorința de-a fi eu, O sfântă armonie din creștet la
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]